ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 432/2017

Decizia nr. 432/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2174 din data de 22 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. x/279/2006 al Judecătoriei Piatra Neamț, a fost admisă cererea de partaj a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, formulată de reclamante A. în contradictoriu cu pârâtul B. Prin cererea înregistrată la data de 22 aprilie 2015, petentul B. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul seminței nr. 2174/2007 a Judecătorie Piatra Neamț, în sensul indicării construcțiilor arătate în expertiza nr. 56 din 11.11.2005 de la pct. 2 lit. A, B, C, D, E, F, G, H, l, J. Prin încheierea pronunțată la data de 08 iulie 2015, Judecătoria Galați a respins cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul sentinței nr. 2174/2007, formulată de petentul B. În motivare, instanța a reținut că sentința menționată mai sus a fost pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în Dosarul nr. x/279/2006, la data de 22 mai 2007, astfel că.

În temeiul art 99 alin. (5 2 ) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, petentul trebuia să formuleze cererea de îndreptare a erorii materiale în cadrul acestui dosar. Prin decizia nr. 549 din 10 decembrie 2015, Tribunalul Galați a admis recursul formulat de petent împotriva încheierii din data de 17 iunie 2015 și a celei din 8 iulie 2015, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare eroare materială, a casat cele două încheieri și a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Galați în ceea ce privește soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința nr. 2174/2007, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în Dosarul nr. x/279/2006, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

A dispus disjungerea cererii de îndreptare a erorii materiale formulate de petentul B. și formarea unui nou dosar înregistrat pe rolul Tribunalului Galați, înaintat Judecătoriei Piatra Neamț, ca urmare a declinării. Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut, în esență, că Judecătoria Galați a pronunțat încheierile recurate cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe. Prin decizia nr. 45/A din data de 2 martie 2016, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de petentul B. împotriva încheierii din 3 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă. În motivare, s-a reținut că „apelul anticipat” promovat de petent nu există ca instituție de drept procesual, și, prin urmare, instanța.

învestită cu soluționarea lui nu poate analiza legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe această cale întrucât nu are cadrul procesual în limitele căruia să poată efectua controlul judiciar. Chiar dacă s-ar trece peste titulatura dată de petent căii de atac promovate și s-ar aprecia că, în realitate, este vorba de un apel, în sensul dispozițiilor Titlului IV al Codului de procedură civilă, acesta este, de asemenea, inadmisibil întrucât a fost promovat împotriva unei încheieri care nu poate fi niciodată atacată separat, cu apel. încheierea din data de 3 decembrie 2015 a Tribunalului Galați este, în fapt, încheierea în care au fost consemnate dezbaterile și prin care s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii la o dată ulterioară, și nu poate fi atacată decât odată cu hotărârea final, în virtutea art. 282 alin. (2) C. proc.

civ. Pe de altă parte, apelul este inadmisibil și pentru că încheierea atacată pe această cale a fost pronunțată de o instanță de recurs, astfel că, în mod evident, împotriva ei nu poate fi declanșată o cale de atac care, în ierarhia stabilită de Codul de procedură civilă, este anterioară, inferioară recursului, apelul fiind o cale de atac ordinară, devolutivă, iar recursul o cale extraordinară de atac. Prin decizia nr. 1633 din data de 27 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/279/2007*/a1.1 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 45/A din data de 2 martie 2016 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

În sinteză, instanța a reținut că, potrivit art. 299 C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Înalta Curte a reținut, pe de o parte, că încheierea a fost pronunțată de o instanță de recurs, iar, pe de altă parte, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs o hotărâre dată în soluționarea unui „apel anticipat”, care nu este reglementat ca instituție de drept procesual.

Prin contestația în anulare formulată la dala de 12 octombrie 2016 împotriva deciziei nr. 45/A din data de 2 martie 2016 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, contestatorul B. a solicitat îndreptarea erorilor materiale realizate la soluționarea pe fond a pricinilor ce au tăcut obiect al Dosarelor nr. x/2004, precum și nr. x/279/2006 al Judecătoriei Piatra Neamț, și, în consecință, anularea hotărârii nr. 2147/2007, pronunțată în Dosarul nr. x/279/2006. În cuprinsul contestației formulate, contestatorul a arătat că s-au săvârșit „erori materiale, erori de procedură, erori de judecată și nulități de ordine publică pe fondul cauzei în dosarele de partaj nr. x/2004 și nr. x/279/2006, precum și în Dosarul nr. x/279/2007*/a1.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție”, invocând faptul că a fost ilegal pus să timbreze, precum și faptul că i-a fost încălcat dreptul la moștenire.

Totodată, contestatorul a criticat soluția pronunțată în Dosarul nr. x/2004 și pe cea pronunțată prin sentința civilă nr. 2147/2007 a Judecătoriei Piatra Neamț, având ca obiect partaj, în sinteză, pentru motivul că unele din bunurile ce au făcut obiect al partajului nu existau, precum și pentru că unele dintre bunurile atribuite în totul reclamantei erau de fapt plătite de contestator, pârât în dosarul menționat. A mai invocat contestatorul faptul că încheierea de ședință din 8 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. x/279/2006, trebuie casată deoarece judecatoarea recuzată și-a judecat personal cererea de recuzare. Or, trebuia să fie judecată mai întâi plângerea pe care a formulat-o la data de 10 mai 2007 împotriva actelor de procedură din data de 8 mai 2007, în lipsa acestei soluționării fiind inadmisibilă soluționarea dosarului de partaj ce a făcut obiect al Dosarului nr. x/279/2006, prin sentința civilă nr. 2147/2007 a Judecătortei Piatra Neamț.

Totodată, a arătat contestatorul că dispozitivul sentinței civile nr. 2147/2007 a Judecătoriei Piatra Neamț se referă la prețuri care nu corespund cu realitatea de la momentul pronunțării, că prin sentință au fost partajate bunuri care nu mai există, că nu este corectă partajarea în cota de 50% deoarece nu corespunde cu contribuția la dobândire, că nu pot fi atribuite reclamantei bunurile sale personale, iar prin procesul de partaj s-a atribuit reclamantei locuința, deși mai avea încă 5 locuințe. Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare formulat, având în vedere următoarele considerente: Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs). Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Textele ce reglementează contestație în anulare au în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

Așadar, sunt condiții de admisibilitate ale căii de atac extraordinare a contestației în anulare atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate. În speță, se reține, pe de o parte, că susținerile din cuprinsul cererii nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 317 C. proc. civ. pentru care poate fi retractată o hotărâre irevocabilă, pe calea contestației în anulare, respectiv „când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”.

Astfel, contestatorul invocă aspecte ce nu se subsumează dispozițiilor art. 317 C. proc. civ., pe care nu le poate valorifica pe calea contestației în anulare generale. Criticile sale privesc, în sinteză, faptul că instanțele au soluționat greșit cererile de partaj ce au format obiect al Dosarelor nr. x/2004 și nr. x/279/2006 al Judecătoriei Piatra Neamț, fiind invocate atât greșeli de procedură, referitoare la modul de soluționare a cererii de recuzare formulată la data de 8 mai 2007, cât și erori de judecată referitoare la compunerea masei partajabile, evaluarea bunurilor obiect al partajului, precum și la compunerea și atribuirea loturilor. Or, toate aspectele invocate nu se încadrează în neregulile de procedură reglementate strict de art. 337 C. proc.

civ., care justifică admisibilitatea unei contestații în anulare generale. Pe de altă parte, așa cum s-a arătat anterior, poate constitui obiect al contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., numai o hotărâre pronunțată în recurs, pentru cazul în care dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Or, în cauza de față, contestatorul nu invocă, prin contestația în anulare formulată, nicio critică care să se subsumeze dispozițiilor de strictă interpretare ale art. 318 C. proc. civ. În realitate, criticile formulate nu vizează ipotezele art. 318 C. proc.

civ., ci reiterează aspecte privind conținutul cererii de chemare în judecată, precum și critici referitoare la soluțiile instanței de fond, ce puteau să fie formulate în căile de atac de reformare, respective a apelului și, eventual, a recursului îndreptat împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate, pe fond, cererile de partaj. Prin urmare, Înalta Curte constată că cele arătate de contestator prin motivele cererii de contestație în anulare, nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 C. proc. civ. Având în vedere considerentele expuse, contestația în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 1633 din 27 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/279/2007*/a1.1 al Înaltei Curți de Casație și Justițle, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2017.