ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 432/2017

Decizia nr.

432/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2174 din data de 22 mai 2007, pronunțată

în Dosarul nr. x/279/2006 al Judecătoriei Piatra Neamț,

a fost admisă cererea de partaj a bunurilor comune dobândite în timpul

căsătoriei, formulată de reclamante A. în contradictoriu cu pârâtul

B.

Prin cererea înregistrată la data de 22 aprilie 2015,

petentul B. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în

cuprinsul seminței nr. 2174/2007 a Judecătorie Piatra Neamț, în sensul

indicării construcțiilor arătate în expertiza nr. 56 din 11.11.2005

de la pct. 2 lit. A, B, C, D, E, F, G, H, l, J.

Prin încheierea pronunțată la data de 08 iulie 2015, Judecătoria

Galați a respins cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul sentinței

nr. 2174/2007,

formulată de petentul B.

În motivare, instanța a reținut că sentința menționată

mai sus a fost pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în Dosarul

nr. x/279/2006, la data de 22 mai 2007, astfel că. În temeiul art 99 alin.

(5

2

) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești,

petentul trebuia să formuleze cererea de îndreptare a erorii materiale în cadrul

acestui dosar.

Prin decizia nr. 549 din 10 decembrie 2015, Tribunalul Galați a admis

recursul formulat de petent

împotriva încheierii din data de

17 iunie 2015 și a celei din 8 iulie 2015, prin care a fost respinsă cererea

de îndreptare eroare materială, a casat cele două încheieri și a

admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Galați

în ceea ce privește soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale

strecurate în sentința nr. 2174/2007, pronunțată de Judecătoria

Piatra Neamț, în Dosarul nr. x/279/2006, declinând competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

A dispus disjungerea cererii de îndreptare a erorii materiale formulate

de petentul B. și formarea unui nou dosar înregistrat pe rolul Tribunalului

Galați, înaintat Judecătoriei Piatra Neamț, ca urmare a declinării.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut, în esență,

că Judecătoria Galați a pronunțat încheierile recurate cu încălcarea

competenței de ordine publică a altei instanțe.

Prin decizia nr. 45/A din data de 2 martie 2016, Curtea de Apel Galați,

secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată

de petentul B.

împotriva încheierii din 3 decembrie 2015, pronunțată

de Tribunalul Galați, secția I civilă.

În motivare, s-a reținut că „apelul anticipat” promovat de petent

nu există ca instituție de drept procesual, și, prin urmare, instanța.

învestită cu soluționarea lui nu poate analiza legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe această cale întrucât nu are cadrul procesual în

limitele căruia să poată efectua controlul judiciar.

Chiar dacă s-ar trece peste titulatura dată de petent căii

de atac promovate și s-ar aprecia că, în realitate, este vorba de un apel,

în sensul dispozițiilor Titlului IV al Codului de procedură civilă,

acesta este, de asemenea, inadmisibil întrucât a fost promovat împotriva unei încheieri

care nu poate fi niciodată atacată separat, cu apel. încheierea din data

de 3 decembrie 2015 a Tribunalului Galați este, în fapt, încheierea în care

au fost consemnate dezbaterile și prin care s-a dispus amânarea pronunțării

hotărârii la o dată ulterioară, și nu poate fi atacată

decât odată cu hotărârea final, în virtutea art. 282 alin. (2) C.

proc. civ.

Pe de altă parte, apelul este inadmisibil și pentru că încheierea

atacată pe această cale a fost pronunțată de o instanță

de recurs, astfel că, în mod evident, împotriva ei nu poate fi declanșată

o cale de atac care, în ierarhia stabilită de Codul de procedură civilă,

este anterioară, inferioară recursului, apelul fiind o cale de atac ordinară,

devolutivă, iar recursul o cale extraordinară de atac.

Prin decizia nr. 1633 din data de 27 septembrie 2016, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

în Dosarul nr. x/279/2007*/a1.1

a fost respins, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 45/A din data de 2 martie

2016 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

În sinteză, instanța a reținut că, potrivit art. 299

C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului hotărârile date fără

drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute

de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele

prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului

legalității acestora, precum și al principiului constituțional

al egalității în fața legii și autorităților și,

din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Înalta Curte a reținut, pe de o parte, că încheierea a fost pronunțată

de o instanță de recurs, iar, pe de altă parte, nu este susceptibilă

de a fi atacată cu recurs o hotărâre dată în soluționarea unui

„apel anticipat”, care nu este reglementat ca instituție de drept procesual.

Prin contestația în anulare formulată la dala de 12 octombrie

2016 împotriva deciziei nr. 45/A din data de 2 martie 2016 a Curții de Apel

Galați, secția I civilă,

contestatorul B. a

solicitat îndreptarea erorilor materiale realizate la soluționarea pe fond

a pricinilor ce au tăcut obiect al Dosarelor nr. x/2004, precum și

nr. x/279/2006 al Judecătoriei Piatra Neamț, și, în consecință,

anularea hotărârii nr. 2147/2007, pronunțată în Dosarul nr. x/279/2006.

În cuprinsul contestației formulate, contestatorul a arătat că

s-au săvârșit „erori materiale, erori de procedură, erori de judecată

și nulități de ordine publică pe fondul cauzei în dosarele de

partaj nr. x/2004 și nr. x/279/2006, precum și în Dosarul nr. x/279/2007*/a1.1

al Înaltei Curți de Casație și Justiție”, invocând faptul că

a fost ilegal pus să timbreze, precum și faptul că i-a fost încălcat

dreptul la moștenire.

Totodată, contestatorul a criticat soluția pronunțată

în Dosarul nr. x/2004 și pe cea pronunțată prin sentința civilă

nr. 2147/2007 a Judecătoriei Piatra Neamț, având ca obiect partaj, în

sinteză, pentru motivul că unele din bunurile ce au făcut obiect

al partajului nu existau, precum și pentru că unele dintre bunurile atribuite

în totul reclamantei erau de fapt plătite de contestator, pârât în dosarul

menționat.

A mai invocat contestatorul faptul că încheierea de ședință

din 8 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. x/279/2006, trebuie casată

deoarece judecatoarea recuzată și-a judecat personal cererea de recuzare.

Or, trebuia să fie judecată mai întâi plângerea pe care a formulat-o la

data de 10 mai 2007 împotriva actelor de procedură din data de 8 mai 2007,

în lipsa acestei soluționării fiind inadmisibilă soluționarea

dosarului de partaj ce a făcut obiect al Dosarului nr. x/279/2006, prin sentința

civilă nr. 2147/2007 a Judecătortei Piatra Neamț.

Totodată, a arătat contestatorul că dispozitivul sentinței

civile nr. 2147/2007 a Judecătoriei Piatra Neamț se referă la prețuri

care nu corespund cu realitatea de la momentul pronunțării, că prin

sentință au fost partajate bunuri care nu mai există, că nu

este corectă partajarea în cota de 50% deoarece nu corespunde cu contribuția

la dobândire, că nu pot fi atribuite reclamantei bunurile sale personale, iar

prin procesul de partaj s-a atribuit reclamantei locuința, deși mai avea

încă 5 locuințe.

Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare formulat,

având în vedere următoarele considerente:

Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate,

sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut

în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține

în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare,

ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile

art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei

obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C.

proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate

fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită

sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a

judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și

când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine

publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi

promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul

unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori

admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul din motivele de casare.

Textele ce reglementează contestație în anulare au în vedere greșelile

materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului

sau reaprecierea probelor. Pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate

decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță

fondului raportului juridic dedus judecății.

Așadar, sunt condiții de admisibilitate ale căii de atac

extraordinare a contestației în anulare atât cele referitoare la hotărârea

ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele

ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare și care

sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

În speță, se reține, pe de o parte, că susținerile

din cuprinsul cererii nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute

expres și limitativ de dispozițiile art. 317 C. proc. civ. pentru care

poate fi retractată o hotărâre irevocabilă, pe calea contestației

în anulare, respectiv „când hotărârea a fost dată de judecători cu

călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”.

Astfel, contestatorul invocă aspecte ce nu se subsumează dispozițiilor

art. 317 C. proc. civ., pe care nu le poate valorifica pe calea contestației

în anulare generale. Criticile sale privesc, în sinteză, faptul că instanțele

au soluționat greșit cererile de partaj ce au format obiect al Dosarelor

nr. x/2004 și nr. x/279/2006 al Judecătoriei Piatra Neamț, fiind

invocate atât greșeli de procedură, referitoare la modul de soluționare

a cererii de recuzare formulată la data de 8 mai 2007, cât și erori de

judecată referitoare la compunerea masei partajabile, evaluarea bunurilor obiect

al partajului, precum și la compunerea și atribuirea loturilor.

Or, toate aspectele invocate nu se încadrează în neregulile de procedură

reglementate strict de art. 337 C. proc. civ., care justifică admisibilitatea

unei contestații în anulare generale.

Pe de altă parte, așa cum s-a arătat anterior, poate constitui

obiect al contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile

art. 318 C. proc. civ., numai o hotărâre pronunțată în recurs, pentru

cazul în care dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a

omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare

sau de casare.

Or, în cauza de față, contestatorul nu invocă, prin contestația

în anulare formulată, nicio critică care să se subsumeze dispozițiilor

de strictă interpretare ale art. 318 C. proc. civ.

În realitate, criticile formulate nu vizează ipotezele art. 318 C.

proc. civ., ci reiterează aspecte privind conținutul cererii de chemare

în judecată, precum și critici referitoare la soluțiile instanței

de fond, ce puteau să fie formulate în căile de atac de reformare, respective

a apelului și, eventual, a recursului îndreptat împotriva hotărârilor

prin care au fost soluționate, pe fond, cererile de partaj.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cele arătate de contestator

prin motivele cererii de contestație în anulare, nu se încadrează în dispozițiile

art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna

din ipotezele art. 317 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, contestația în anulare va fi

respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată

de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 1633 din 27 septembrie 2016, pronunțată

în Dosarul nr. x/279/2007*/a1.1 al Înaltei Curți de Casație și Justițle,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

14 martie 2017.