ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 892/2017

Decizia nr. 892/2017 Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 480/PI din 27 iunie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2017, în baza art. 598 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 361 din 09 mai 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016 al Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe A., definitivă la data de 09 iunie 2017. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 21 iunie 2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, urmare a adresei din 04 iunie 2017 a Biroului Național Interpol, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., a formulat contestație la executare, împotriva sentinței penale nr. 361 din 09 mai 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016 al Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe A., definitivă la data de 09 iunie 2017. În motivare s-a arătat că, prin adresa din 14 iunie 2017, Biroul Național Interpol a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu privire la faptul că există o situație de împiedicare la executare, deoarece persoana solicitată nu a fost arestată în vederea extrădării, iar hotărârea nu poate fi pusă în executare, neexistând posibilitatea reținerii și predării acesteia conform procedurilor stabilite. Totodată, a solicitat sesizarea Curții de Apel Timișoara pentru emiterea unui mandat de arestare a persoanei solicitate în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare solicitante.

Analizând solicitarea formulată, prin raportare la dispozițiile art. 43 alin. (6) și (7), art. 52 alin. (3) și art. 57 din Legea nr. 302/2004, s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., existând o situație de împiedicare la executare. Potrivit art. 43 alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004, „Odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentință, instanța dispune și arestarea persoanei extrădate în vederea predării. Măsura arestării în vederea predării încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autoritățile competente ale statului solicitat.” Art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 prevede că „În cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condițiile de extrădare, hotărăște admiterea cererii, dispunând totodată menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57”.

Potrivit art. 57 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 „Locul predării va fi un punct de frontieră al României. Centrul de cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române asigură, prin Biroul Național Interpol, predarea și informează despre aceasta Ministerul Justiției și curtea de apel competentă. Persoana extrădată este predată și preluată sub escortă.” Din analiza dispozițiilor legale anterior amintite rezultă, fără echivoc, faptul că predarea persoanei solicitate nu se poate dispune decât dacă aceasta se află sub puterea unui mandat de arestare în vederea extrădării, pe care organele de poliție să-l pună în executare. Lipsa unui mandat de arestare, în baza căruia organele de poliție să procedeze la reținerea, preluarea și predarea persoanei solicitate, determină imposibilitatea executării hotărârii de extrădare.

Măsura preventivă a controlului judiciar dispusă de Curtea de Apel Timișoara odată cu admiterea cererii de extrădare nu justifică ridicarea unei persoane de la domiciliu și predarea sa. Pe perioada controlului judiciar persoana față de care s-a dispus măsura are doar obligația de a respecta obligațiile impuse de instanța de judecată. Or, în prezenta cauză, una dintre obligații este aceea de a nu părăsi teritoriul orașului Timișoara, astfel încât este evidentă imposibilitatea punerii în executare a hotărârii de extrădare cu persoana solicitată aflată sub control judiciar. Pentru aceste motive, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea contestației, să se constate că există o împiedicare la executarea sentinței penale nr. 361/09 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara și să se dispună arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritățile judiciare din Republica Moldova.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Timișoara a constatat următoarele: Prin sentința penală nr. 361 din 09 mai 2017, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 22 din Convenția Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80 din 09 mai 1997, s-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile din Republica Moldova. S-a dispus extrădarea în Republica Moldova a persoanei solicitate A., cetățean moldovean, cu drept de ședere temporară în Timișoara.

În baza art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a prelungit măsura controlului judiciar, pe o perioadă de 30 de zile (începând cu data de 31 mai 2017 până în 29 iunie 2017 inclusiv) față de persoana solicitată A. În baza art. 15 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută, arestată provizoriu și la domiciliu de la 07 octombrie 2016 la 01 aprilie 2017. S-a constatat că persoana extrădabilă nu a renunțat la regula specialității. În baza art. 16 alin. (1) și (3) din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de statul român în cadrul procedurii de extrădare au rămas în sarcina acestuia.

Cu privire la luarea măsurii arestării provizorii potrivit art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 s-au constatat următoarele: Prin încheierea penală din data de 8 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2016, în temeiul prevederilor art. 44 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, s-a admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și în consecință s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, începând cu data de 08 octombrie 2016 până la data de 06 noiembrie 2016, inclusiv. Arestarea provizorie a fost prelungită succesiv prin încheierile din 04 noiembrie 2016, 05 decembrie 2016, 05 ianuarie 2017, 03 februarie 2017, cauza fiind amânată în vederea soluționării cererii de azil formulate de către persoana solicitată.

Plângerea solicitantului de azil înregistrată la data de 22 decembrie 2016 în Dosarul nr. x/325/2016 a fost soluționată de Judecătoria Timișoara la data de 24 martie 2017, prin sentința civilă nr. 3879 din 24 martie 2017, fiind respinsă plângerea petentului A. împotriva hotărârii privind respingerea cererii de azil. La data de 29 martie 2017 petentul a formulat recurs. Prin încheierea din 22 februarie 2017 s-a respins propunerea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind prelungirea măsurii arestării provizorii și în baza art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 218 și următoarele C. proc.

pen., a fost înlocuită măsura arestării provizorii luată față de persoana solicitată A., cu măsura arestului la domiciliu, pe o durată de 30 zile, începând cu 07 martie 2017 până la 05 aprilie 2017. Prin încheierea din 30 martie 2017 s-a respins propunerea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind prelungirea măsurii arestului la domiciliu și s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu, dispusă față de persoana solicitată A. prin încheierea din 22 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2016 cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 30 martie 2017 până în data de 28 aprilie 2017, inclusiv.

Prin încheierea din 12 aprilie 2017 s-a prelungit măsura controlului judiciar față de persoana solicitată A., pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 29 aprilie 2017 până în data de 30 mai 2017, inclusiv. Potrivit art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune și este prelungită de același complet învestit cu soluționarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăși 180 de zile. La calculul acestei durate nu se are în vedere durata reținerii dispuse de procuror întrucât, pe de o parte, art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 menționează doar arestarea provizorie, nu și reținerea, pe de altă parte, nici dreptul comun în materie (art. 226 alin. (3) C. proc.

pen.) nu prevede deducerea perioadei reținerii din durata perioadei arestării. Cu toate acestea, în calculul celor 180 zile prevăzute de art. 43 alin. (3) C. proc. pen., intră perioada arestului la domiciliu, față de Decizia nr. 740/2015 a Curții Constituționale și prevederile art. 222 alin. (10) C. proc. pen. cum au fost modificate în baza acestei decizii, chiar dacă prevederile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 nu prevăd expres acest lucru.

Având în vedere că, în soluționarea cererii de extrădare, s-a dispus măsura arestului provizoriu pe o perioadă de 150 zile și măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 26 zile, perioadă care se impune a fi avută în vedere la calculul celor 180 zile prevăzute de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că nu se mai poate emite un nou mandat de arestare provizorie până la rămânerea definitivă a sentinței, decât pentru perioada rămasă de 4 zile, până la expirarea celor 180 de zile în cursul procedurii, perioadă care apare ca insuficientă pentru a asigura soluționarea definitivă a cauzei conform art. 53 din Legea nr. 302/2004.

Arestarea provizorie în vederea predării persoanei extrădate nu se mai raportează la această durată maximă, de 180 zile, doar de la momentul rămânerii definitive a sentinței prin care se dispune extrădarea întrucât, după rămânerea definitivă a sentinței prin care s-a dispus extrădarea, în cauză nu mai sunt incidente dispozițiile art. 43 din Legea nr. 302/2004, cererea de extrădare nemaifiind în curs de soluționare în sensul art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004. Aceste dispoziții privesc arestarea provizorie și sesizarea instanței, după cum arată și denumirea marginală și vizează arestarea provizorie și prelungirea acesteia pe parcursul procedurii de soluționare a cererii de extrădare, cum rezultă expres din art. 43 alin. (3) și (5) din Legea nr. 302/2004.

După rămânerea definitivă a sentinței privind extrădarea, devin incidente dispozițiile art. 43 alin 7 și art. 57 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 arestarea provizorie vizând predarea persoanei extrădate prin sentința definitivă, fiind reglementate situații în care măsura arestării provizorii încetează în cazul în care persoana solicitată nu este preluată de către autoritățile statului solicitant, intervenind o altă categorie de termene care vizează predarea. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - prin Decizia nr. 701 din 12 mai 2016, Dosar nr. x/59/2016. Având în vedere formularea în cauză a opoziției la executare, soluția nu este definitivă, fiind supusă contestației în termen de 5 zile de la pronunțare, conform art. 53 din Legea nr. 302/2004.

Pe cale de consecință, având în vedere că până la rămânerea definitivă a sentinței prin care se dispune extrădarea persoanei solicitatate, durata măsurii arestării provizorie nu poate depăși 180 zile, luând în considerarare că în cauză, durata arestării provizorii a atins 176 zile, în baza art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cauză s-a prelungit controlul judiciar față de persoana extrădabilă A., pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 31 mai 2017 până în 29 iunie 2017, inclusiv.

În baza art. 15 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută, arestată provizoriu și la domiciliu de la 07 octombrie 2016 la 01 aprilie 2017. Împotriva sentinței penale a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și persoana solicitată A., care au fost respinse de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea rămânând definitivă la data de 09 iunie 2017. Referitor la contestația la executare formulată împotriva hotărârii de mai sus, Curtea de Apel Timișoara a constatat următoarele : Contestația la executare reprezintă mijlocul procesual ce se poate exercita în vederea soluționării incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, apărute înaintea sau în cursul executării hotărârii penale definitive ori după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Potrivit art. 598 lit. c) C. proc. pen., se poate face contestație în anulare când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Pe acest motiv de contestație s-a întemeiat contestatorul, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara solicitând ca prin admiterea contestației să se dispună arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autoritățile judiciare din România. S-a apreciat că o asemenea solicitare nu este admisibilă pe calea contestației la executare, nu doar pentru că arestarea unei persoane presupune condiții de fond și de formă, prevăzute expres de legislația procesual penală, art. 23 din Constituția României și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, condiții neîntrunite în cadrul acestei solicitări, dar și pentru că pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat.

Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive. Prin urmare, arestarea unei persoane nu poate fi considerată o împiedicare la executarea unei hotărâri penale definitive în sensul avut în vedere de legiuitor. De aceea, în baza art. 598 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 361 din 09 mai 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016 al Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe A., definitivă la data de 09 iunie 2017. Împotriva sentinței penale nr. 480/PI din 27 iunie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2017, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În susținerea căii de atac, s-a învederat că din analiza dispozițiilor Legii nr. 302/2004 rezultă, fără echivoc, că predarea persoanei solicitate nu se poate dispune decât dacă aceasta se află sub puterea unui mandat de arestare în vederea extrădării, pe care organele de poliție să-l pună în executare. Lipsa unui mandat de arestare, în baza căruia organele de poliție să procedeze la reținerea, preluarea și predarea sub escortă a persoanei solicitate, determină imposibilitatea executării hotărârii de extrădare, iar această situație se circumscrie unei împiedicări la executare ce poate fi soluționată în temeiul dispozițiilor art. 598 lit. c) C. proc. pen.

S-a arătat că, deși la data de 09 iunie 2017 hotărârea de extrădare a rămas definitivă, instanța de fond nu a emis mandatul de arestare a persoanei extrădate în vederea predării către autoritățile judiciare din Republica Moldova, iar măsura preventivă a controlului judiciar dispusă de Curtea de Apel Timișoara odată cu admiterea cererii de extrădare nu permite ridicarea unei persoane de la domiciliu și predarea sa. Pe perioada controlului judiciar persoana față de care s-a dispus măsura are doar obligația de a respecta obligațiile impuse de instanța de judecată, una dintre acestea fiind de a nu părăsi teritoriul orașului Timișoara, astfel încât este evidentă imposibilitatea punerii în executare a hotărârii de extrădare cu persoana extrădată aflată sub control judiciar.

Pentru aceste motive, în baza art. 597 alin. (7) și (8) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a solicitat să se dispună admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, să fie admisă contestația la executare formulată, să se constate că există o împiedicare la executare a sentinței penale nr. 361 din 09 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara și să fie emis mandatul de arestare a persoanei extrădate A. în vederea predării sale către autoritățile judiciare din Republica Moldova.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele: Prin sentința penală nr. 361 din 09 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara, definitivă la 09 iunie 2017, s -a admis cererea de extrădare și s-a dispus extrădarea în Republica Moldova a persoanei solicitate A. Totodată, în baza art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a prelungit măsura controlului judiciar față de persoana solicitată A., pe o perioadă de 30 de zile (începând cu data de 31 mai 2017 până în 29 iunie 2017 inclusiv). În prezent, măsura controlului judiciar a încetat de drept. Problema ridicată în calea de atac a Parchetului vizează posibilitatea de a se dispune sau nu, în procedura contestației la executare, arestarea persoanei extrădate în vederea predării acesteia către autoritățile din statul solicitant, în lipsa unei atare dispoziții din hotărârea de extrădare.

Astfel cum s-a prezentat în cele ce preced, Curtea de Apel Timișoara a considerat că, în realitate, Ministerul Public ridică probleme de nelegalitate a sentinței penale nr. 361 din 09 mai 2017 și solicită a fi corectate pe calea prevăzută de dispozițiie art. 598 alin. (1) C. proc. pen., și, pe de altă parte, a arătat că arestarea unei persoane presupune condiții de fond și de formă prevăzute expres de legislația procesual penală - art. 23 din Constituția României și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, condiții ce nu sunt îndeplinite în cauză. Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc.

pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Este adevărat, astfel cum în mod corect a arătat și instanța de fond, că pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre și nu se pot invoca probleme de legalitate sau temeinicie, ci numai chestiuni ce privesc punerea acesteia în executare.

Însă, contrar aprecierii Curții de Apel Timișoara, Înalta Curte constată că Ministerul Public pune în discuție aspecte ce vizează în mod exclusiv punerea în executare a hotărârii definitive de extrădare a persoanei extrădate A. , împiedicarea la executare constând în lipsa unui mandat de arestare în baza căruia persoana să poată fi reținută și în vederea predării către autoritățile judiciare din Republica Moldova . Conform art. 43 alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004: „(6) Odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentință, instanța dispune și arestarea persoanei extrădate în vederea predării.

(7) Măsura arestării în vederea predării încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autoritățile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepția cazului prevăzut la art. 57 alin. (6). În acest caz, instanța dispune punerea de îndată în libertate a persoanei extrădate și informează despre aceasta Ministerul Justiției și Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.” Totodată, potrivit dispozițiilor art. 57 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 „locul predării va fi un punct de frontieră al României. Centrul de cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române asigură, prin Biroul Național Interpol, predarea și informează despre aceasta Ministerul Justiției și curtea de apel competentă.

Persoana extrădată este predată și preluată sub escortă.” Înalta Curte constată că arestarea în vederea predării, prevăzută de dispozițiile art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, reprezintă, în fapt, o punere în executare a dispoziției de admitere a cererii de extrădare, situație oarecum similară mandatului de executare a pedepsei închisorii, emis în baza unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare. Aceasta este o măsură distinctă de cea luată pe parcursul soluționării cererii de extrădare și până la momentul rămânerii definitive a hotărârii, iar împlinirea duratei maxime de 180 de zile a măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, prev. de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, nu constituie un impediment în luarea măsurii arestării în vederea predării.

În această din urmă ipoteză, temeiul privării de libertate este dat de însăși soluția dispusă, respectiv cea de admitere a cererii de extrădare, instanța neputând analiza oportunitatea sau necesitatea acestei măsuri din perspectiva dispozițiilor C. proc. pen. referitoare la arestarea preventivă. Verificarea pe care judecătorul o efectuează cu ocazia analizării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru a se dispune extrădarea constituie implicit și o garanție că lipsirea de libertate a persoanei nu este arbitrară. Predarea, ca o consecință directă a admiterii cererii de extrădare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei extrădate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Ca atare, lipsa dispoziției de arestare constituie, în mod evident, o împiedicare la executarea hotărârii de extrădare, care, în substanța sa, presupune punerea persoanei extrădate la dispoziția autorităților statului solicitant. Impedimentul se circumscrie cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar prin aceasta nu se aduce atingere autorității de lucru judecat, întrucât, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, în acest caz arestarea dă doar conținut sentinței definitive de extrădare, reprezintă doar o punere în executare a acestei hotărâri. În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată întemeiate criticile formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara , motivul invocat circumscriindu-se cazului de contestație la executare prev. de art. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. și putând fi remediat în această procedură. Pe cale de consecință, Înalta Curte urmează să admită contestația formulată de împotriva sentinței penale nr. 480 din 27 iunie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pe care o va desființa în totalitate și rejudecând: Va admite contestația la executare fomulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 361 din 09 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2017 și va dispune arestarea persoanei extrădate A. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data încarcerării, în vederea predării către autoritățile din Republica Moldova. Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc.

pen., c heltuielile judiciare determinate de soluționarea pe fond a contestației la executare rămân în sarcina statului. În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare determinate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului. Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului . PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 480/PI/ din 27 iunie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2017, pe care o desființează în totalitate și rejudecând: Admite contestația la executare fomulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 361 din 09 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2017. Dispune arestarea persoanei extrădate A. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data încarcerării, în vederea predării către autoritățile din Republica Moldova. Cheltuielile judiciare determinate de soluționarea pe fond a contestației la executare rămân în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare determinate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 26 septembrie 2017.