ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 892/2017
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 892/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr.
892/2017
Deliberând
asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin
sentința
penală nr. 480/PI din 27 iunie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția
penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2017, în baza art. 598 C.
proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la
executare formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Timișoara împotriva sentinței penale nr. 361 din 09 mai 2017
pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016 al Curții de Apel
Timișoara, secția penală, privind pe A., definitivă la data
de 09 iunie 2017.
În baza art. 275
alin. (3) C. proc. pen., cheltuieli judiciare au rămas în sarcina
statului.
Pentru
a pronunța această soluție, Curtea de Apel
Timișoara
a
reținut următoarele:
Prin cererea
înregistrată la data de 21 iunie 2017, Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Timișoara, urmare a adresei din 04 iunie 2017 a Biroului
Național Interpol, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a
formulat contestație la executare, împotriva sentinței penale nr. 361
din 09 mai 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016 al Curții de
Apel Timișoara, secția penală, privind pe A., definitivă la
data de 09 iunie 2017.
În motivare
s-a arătat că, prin adresa din 14 iunie 2017, Biroul Național
Interpol a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu
privire la faptul că există o situație de împiedicare la
executare, deoarece persoana solicitată nu a fost arestată în vederea
extrădării, iar hotărârea nu poate fi pusă în executare,
neexistând posibilitatea reținerii și predării acesteia conform
procedurilor stabilite. Totodată, a solicitat sesizarea Curții de
Apel Timișoara pentru emiterea unui mandat de arestare a persoanei
solicitate în vederea predării acesteia către autoritățile
judiciare solicitante.
Analizând
solicitarea formulată, prin raportare la dispozițiile art. 43 alin.
(6) și (7), art. 52 alin. (3) și art. 57 din Legea nr. 302/2004, s-a
apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 598 lit.
c) C. proc. pen., existând o situație de împiedicare la executare.
Potrivit art.
43 alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004, „Odată cu admiterea
cererii de extrădare, prin sentință, instanța dispune
și arestarea persoanei extrădate în vederea predării.
Măsura
arestării în vederea predării încetează de drept dacă
persoana extrădată nu este preluată de autoritățile
competente ale statului solicitat.”
Art. 52 alin.
(3) din Legea nr. 302/2004 prevede că „În cazul în care curtea de apel
constată că sunt îndeplinite condițiile de extrădare,
hotărăște admiterea cererii, dispunând totodată
menținerea stării de arest provizoriu în vederea
extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art.
57”.
Potrivit art.
57 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 „Locul predării va fi un punct de
frontieră al României. Centrul de cooperare Polițienească
Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române
asigură, prin Biroul Național Interpol, predarea și
informează despre aceasta Ministerul Justiției și curtea de apel
competentă. Persoana extrădată este predată și
preluată sub escortă.”
Din analiza
dispozițiilor legale anterior amintite rezultă, fără
echivoc, faptul că predarea persoanei solicitate nu se poate dispune decât
dacă aceasta se află sub puterea unui mandat de arestare în vederea
extrădării, pe care organele de poliție să-l pună în
executare. Lipsa unui mandat de arestare, în baza căruia organele de
poliție să procedeze la reținerea, preluarea și predarea persoanei
solicitate, determină imposibilitatea executării hotărârii de
extrădare.
Măsura
preventivă a controlului judiciar dispusă de Curtea de Apel
Timișoara odată cu admiterea cererii de extrădare nu
justifică ridicarea unei persoane de la domiciliu și predarea sa. Pe
perioada controlului judiciar persoana față de care s-a dispus
măsura are doar obligația de a respecta obligațiile impuse de
instanța de judecată. Or, în prezenta cauză, una dintre
obligații este aceea de a nu părăsi teritoriul orașului
Timișoara, astfel încât este evidentă imposibilitatea punerii în
executare a hotărârii de extrădare cu persoana solicitată
aflată sub control judiciar.
Pentru aceste
motive, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a solicitat
admiterea contestației, să se constate că există o
împiedicare la executarea sentinței penale nr. 361/09 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara și să se dispună arestarea persoanei
solicitate în vederea predării către autoritățile judiciare
din Republica Moldova.
Analizând
actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Timișoara a
constatat următoarele:
Prin
sentința penală nr. 361 din 09 mai 2017, în baza art. 52 alin. (3)
din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și
completările ulterioare și art. 22 din Convenția Europeană
de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată
prin Legea nr. 80 din 09 mai 1997, s-a admis cererea de extrădare
formulată de autoritățile din Republica Moldova.
S-a dispus
extrădarea în Republica Moldova a persoanei solicitate A., cetățean
moldovean, cu drept de ședere temporară în Timișoara.
În baza art. 43
alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și
completările ulterioare, s-a prelungit măsura controlului judiciar,
pe o perioadă de 30 de zile (începând cu data de 31 mai 2017 până în
29 iunie 2017 inclusiv) față de persoana solicitată A.
În baza art. 15
din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată a fost
reținută, arestată provizoriu și la domiciliu de la 07
octombrie 2016 la 01 aprilie 2017.
S-a constatat
că persoana extrădabilă nu a renunțat la regula
specialității.
În baza art. 16
alin. (1) și (3) din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate
de statul român în cadrul procedurii de extrădare au rămas în sarcina
acestuia.
Cu privire la
luarea măsurii arestării provizorii potrivit art. 43 alin. (6) din
Legea nr. 302/2004 s-au constatat următoarele:
Prin
încheierea penală din data de 8 octombrie 2016, pronunțată de
Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2016, în temeiul prevederilor
art. 44 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, s-a
admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Timișoara și în consecință s-a dispus arestarea
provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate A. pe o
durată de 30 zile, începând cu data de 08 octombrie 2016 până la data
de 06 noiembrie 2016, inclusiv.
Arestarea
provizorie a fost prelungită succesiv prin încheierile din 04 noiembrie 2016,
05 decembrie 2016, 05 ianuarie 2017, 03 februarie 2017, cauza fiind
amânată în vederea soluționării cererii de azil formulate de
către persoana solicitată.
Plângerea
solicitantului de azil înregistrată la data de 22 decembrie 2016 în Dosarul
nr. x/325/2016 a fost soluționată de Judecătoria Timișoara
la data de 24 martie 2017, prin sentința civilă nr. 3879 din 24
martie 2017, fiind respinsă plângerea petentului A. împotriva
hotărârii privind respingerea cererii de azil.
La data de 29
martie 2017 petentul a formulat recurs.
Prin
încheierea din 22 februarie 2017 s-a respins propunerea procurorului din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind prelungirea
măsurii arestării provizorii și în baza art. 43 alin. (5) din
Legea nr. 302/2004, raportat la art. 218 și următoarele C. proc. pen.,
a fost înlocuită măsura arestării provizorii luată
față de persoana solicitată A., cu măsura arestului la
domiciliu, pe o durată de 30 zile, începând cu 07 martie 2017 până la
05 aprilie 2017.
Prin
încheierea din 30 martie 2017 s-a respins propunerea procurorului din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind prelungirea
măsurii arestului la domiciliu și s-a dispus înlocuirea măsurii
preventive a arestului la domiciliu, dispusă față de persoana
solicitată A. prin încheierea din 22 februarie 2017 pronunțată
de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2016 cu măsura
preventivă a controlului judiciar pe o durată de 30 de zile, începând
cu data de 30 martie 2017 până în data de 28 aprilie 2017, inclusiv. Prin
încheierea din 12 aprilie 2017 s-a prelungit măsura controlului judiciar
față de persoana solicitată A., pe o perioadă de 30 de zile
începând cu data de 29 aprilie 2017 până în data de 30 mai 2017, inclusiv.
Potrivit art.
43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 arestarea provizorie în vederea
extrădării se dispune și este prelungită de același
complet învestit cu soluționarea cererii de extrădare, prin
încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii
să poată depăși 180 de zile.
La calculul
acestei durate nu se are în vedere durata reținerii dispuse de procuror
întrucât, pe de o parte, art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004
menționează doar arestarea provizorie, nu și reținerea, pe
de altă parte, nici dreptul comun în materie (art. 226 alin. (3) C. proc.
pen.) nu prevede deducerea perioadei reținerii din durata perioadei
arestării.
Cu toate
acestea, în calculul celor 180 zile prevăzute de art. 43 alin. (3) C.
proc. pen., intră perioada arestului la domiciliu, față de Decizia
nr. 740/2015 a Curții Constituționale și prevederile art. 222 alin.
(10) C. proc. pen. cum au fost modificate în baza acestei decizii, chiar
dacă prevederile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 nu prevăd
expres acest lucru.
Având în
vedere că, în soluționarea cererii de extrădare, s-a dispus
măsura arestului provizoriu pe o perioadă de 150 zile și
măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 26 zile, perioadă
care se impune a fi avută în vedere la calculul celor 180 zile
prevăzute de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat
că nu se mai poate emite un nou mandat de arestare provizorie până la
rămânerea definitivă a sentinței, decât pentru perioada
rămasă de 4 zile, până la expirarea celor 180 de zile în cursul
procedurii, perioadă care apare ca insuficientă pentru a asigura
soluționarea definitivă a cauzei conform art. 53 din Legea nr. 302/2004.
Arestarea
provizorie în vederea predării persoanei extrădate nu se mai
raportează la această durată maximă, de 180 zile, doar de
la momentul rămânerii definitive a sentinței prin care se dispune
extrădarea întrucât, după rămânerea definitivă a
sentinței prin care s-a dispus extrădarea, în cauză nu mai sunt
incidente dispozițiile art. 43 din Legea nr. 302/2004, cererea de
extrădare nemaifiind în curs de soluționare în sensul art. 43 alin.
(5) din Legea nr. 302/2004.
Aceste
dispoziții privesc arestarea provizorie și sesizarea instanței,
după cum arată și denumirea marginală și vizează
arestarea provizorie și prelungirea acesteia pe parcursul procedurii de
soluționare a cererii de extrădare, cum rezultă expres din art. 43
alin. (3) și (5) din Legea nr. 302/2004.
După
rămânerea definitivă a sentinței privind extrădarea, devin
incidente dispozițiile art. 43 alin 7 și art. 57 alin. (5) și
(6) din Legea nr. 302/2004 arestarea provizorie vizând predarea persoanei
extrădate prin sentința definitivă, fiind reglementate
situații în care măsura arestării provizorii încetează în
cazul în care persoana solicitată nu este preluată de către
autoritățile statului solicitant, intervenind o altă categorie
de termene care vizează predarea. În acest sens s-a pronunțat și
Înalta Curte de Casație și Justiție - prin Decizia nr. 701 din
12 mai 2016, Dosar nr. x/59/2016.
Având în
vedere formularea în cauză a opoziției la executare, soluția nu
este definitivă, fiind supusă contestației în termen de 5 zile
de la pronunțare, conform art. 53 din Legea nr. 302/2004.
Pe cale de
consecință, având în vedere că până la rămânerea
definitivă a sentinței prin care se dispune extrădarea persoanei
solicitatate, durata măsurii arestării provizorie nu poate
depăși 180 zile, luând în considerarare că în cauză, durata
arestării provizorii a atins 176 zile, în baza art. 43 alin. (3) din Legea
nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările
ulterioare, în cauză s-a prelungit controlul judiciar față de
persoana extrădabilă A., pe o perioadă de 30 de zile începând cu
data de 31 mai 2017 până în 29 iunie 2017, inclusiv.
În baza art. 15
din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată a fost
reținută, arestată provizoriu și la domiciliu de la 07
octombrie 2016 la 01 aprilie 2017.
Împotriva
sentinței penale a formulat contestație Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Timișoara și persoana solicitată A., care au fost
respinse de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea
rămânând definitivă la data de 09 iunie 2017.
Referitor la
contestația la executare
formulată împotriva hotărârii de
mai sus, Curtea de Apel Timișoara a constatat următoarele
:
Contestația
la executare reprezintă mijlocul procesual ce se poate exercita în vederea
soluționării incidentelor prevăzute de legea penală sau
procesual penală, apărute înaintea sau în cursul executării hotărârii
penale definitive ori după executarea hotărârii penale definitive,
dar în legătură cu aceasta.
Potrivit art.
598 lit. c) C. proc. pen., se poate face contestație în anulare când se
ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se
execută sau vreo împiedicare la executare.
Pe acest
motiv de contestație s-a întemeiat contestatorul, Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Timișoara solicitând ca prin admiterea
contestației să se dispună arestarea persoanei solicitate, în
vederea predării către autoritățile judiciare din România.
S-a apreciat
că o asemenea solicitare nu este admisibilă pe calea
contestației la executare, nu doar pentru că arestarea unei persoane
presupune condiții de fond și de formă, prevăzute expres de
legislația procesual penală, art. 23 din Constituția României
și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,
condiții neîntrunite în cadrul acestei solicitări, dar și pentru
că pe calea contestației la executare nu se poate modifica o
hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat. Pe
această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea
hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și
temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu
se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.
Prin urmare,
arestarea unei persoane nu poate fi considerată o împiedicare la
executarea unei hotărâri penale definitive în sensul avut în vedere de
legiuitor.
De aceea, în
baza art. 598 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată,
contestația la executare formulată de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 361 din 09
mai 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016 al Curții de Apel
Timișoara, secția penală, privind pe A., definitivă la data
de 09 iunie 2017.
Împotriva
sentinței penale nr. 480/PI din 27 iunie 2017 a Curții de Apel
Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2017,
a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Timișoara.
În
susținerea căii de atac, s-a învederat că din analiza
dispozițiilor Legii nr. 302/2004 rezultă, fără echivoc,
că predarea persoanei solicitate nu se poate dispune decât dacă
aceasta se află sub puterea unui mandat de arestare în vederea
extrădării, pe care organele de poliție să-l pună în
executare. Lipsa unui mandat de arestare, în baza căruia organele de
poliție să procedeze la reținerea, preluarea și predarea
sub escortă a persoanei solicitate, determină imposibilitatea
executării hotărârii de extrădare, iar această
situație se circumscrie unei împiedicări la executare ce poate fi
soluționată în temeiul dispozițiilor art. 598 lit. c) C. proc.
pen.
S-a
arătat că, deși la data de 09 iunie 2017 hotărârea de
extrădare a rămas definitivă, instanța de fond nu a emis
mandatul de arestare a persoanei extrădate în vederea predării
către autoritățile judiciare din Republica Moldova, iar
măsura preventivă a controlului judiciar dispusă de Curtea de
Apel Timișoara odată cu admiterea cererii de extrădare nu
permite ridicarea unei persoane de la domiciliu și predarea sa. Pe
perioada controlului judiciar persoana față de care s-a dispus
măsura are doar obligația de a respecta obligațiile impuse de
instanța de judecată, una dintre acestea fiind de a nu
părăsi teritoriul orașului Timișoara, astfel încât este
evidentă imposibilitatea punerii în executare a hotărârii de
extrădare cu persoana extrădată aflată sub control
judiciar.
Pentru aceste
motive, în baza art. 597 alin. (7) și (8) C. proc. pen. raportat la art. 598
alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a solicitat să se dispună
admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și,
în rejudecare, să fie admisă contestația la executare
formulată, să se constate că există o împiedicare la
executare a sentinței penale nr. 361 din 09 mai 2017 a Curții de Apel
Timișoara și să fie emis mandatul de arestare a persoanei
extrădate A. în vederea predării sale către
autoritățile judiciare din Republica Moldova.
Analizând
hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte
constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 361 din 09 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara,
definitivă la 09 iunie 2017, s
-a admis cererea de extrădare și
s-a dispus extrădarea în Republica Moldova a persoanei solicitate A.
Totodată, în baza art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004
republicată, cu modificările și completările ulterioare,
s-a prelungit măsura controlului judiciar față de persoana
solicitată A., pe o perioadă de 30 de zile (începând cu data de 31
mai 2017 până în 29 iunie 2017 inclusiv). În prezent, măsura
controlului judiciar a încetat de drept.
Problema
ridicată în calea de atac a Parchetului vizează posibilitatea de a se
dispune sau nu, în procedura contestației la executare, arestarea
persoanei extrădate în vederea predării acesteia către
autoritățile din statul solicitant, în lipsa unei atare
dispoziții din hotărârea de extrădare. Astfel cum s-a prezentat
în cele ce preced, Curtea de Apel Timișoara
a considerat
că, în realitate, Ministerul Public ridică probleme de nelegalitate a
sentinței penale nr. 361 din 09 mai 2017 și solicită a fi
corectate
pe
calea prevăzută de dispozițiie art. 598 alin. (1)
C. proc. pen.,
și, pe de altă parte, a arătat că arestarea unei persoane
presupune condiții de fond și de formă prevăzute expres de
legislația procesual penală - art. 23 din Constituția României
și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,
condiții ce nu sunt îndeplinite în cauză.
Înalta Curte
reține că potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc.
pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate
face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre
care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva
altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care
se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă
amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de
stingere ori de micșorare a pedepsei.
Este
adevărat, astfel cum în mod corect a arătat și instanța de
fond, că pe calea contestației la executare nu se poate modifica o
hotărâre și nu se pot invoca probleme de legalitate sau temeinicie,
ci numai chestiuni ce privesc punerea acesteia în executare. Însă, contrar
aprecierii Curții de Apel Timișoara, Înalta Curte constată
că Ministerul Public pune în discuție aspecte ce vizează în mod
exclusiv punerea în executare a
hotărârii definitive de extrădare a
persoanei
extrădate A.
,
împiedicarea la executare constând în lipsa unui mandat de arestare în baza
căruia persoana să poată fi reținută și în
vederea predării către
autoritățile judiciare din
Republica Moldova
.
Conform art. 43
alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004:
„(6)
Odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentință,
instanța dispune și arestarea persoanei extrădate în vederea
predării.
(7)
Măsura arestării în vederea predării încetează de drept
dacă persoana extrădată nu este preluată de
autoritățile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de
zile de la data convenită pentru predare, cu excepția cazului
prevăzut la art. 57 alin. (6). În acest caz, instanța dispune punerea
de îndată în libertate a persoanei extrădate și informează
despre aceasta Ministerul Justiției și Centrul de Cooperare
Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului
General al Poliției Române.”
Totodată,
potrivit dispozițiilor art. 57 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 „locul
predării va fi un punct de frontieră al României. Centrul de
cooperare Polițienească Internațională din cadrul
Inspectoratului General al Poliției Române asigură, prin Biroul
Național Interpol, predarea și informează despre aceasta
Ministerul Justiției și curtea de apel competentă. Persoana
extrădată este predată și preluată sub escortă.”
Înalta Curte
constată că arestarea în vederea predării, prevăzută
de dispozițiile art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, reprezintă,
în fapt, o punere în executare a dispoziției de admitere a cererii de
extrădare, situație oarecum similară mandatului de executare a
pedepsei închisorii, emis în baza unei hotărâri judecătorești
definitive de condamnare.
Aceasta este
o măsură distinctă de cea luată pe parcursul
soluționării cererii de extrădare și până la momentul
rămânerii definitive a hotărârii, iar împlinirea duratei maxime de
180 de zile a măsurii arestării provizorii în vederea extrădării,
prev. de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, nu constituie un impediment
în luarea măsurii arestării în vederea predării. În această
din urmă ipoteză, temeiul privării de libertate este dat de
însăși soluția dispusă, respectiv cea de admitere a cererii
de extrădare, instanța neputând analiza oportunitatea sau necesitatea
acestei măsuri din perspectiva dispozițiilor C. proc. pen.
referitoare la arestarea preventivă. Verificarea pe care judecătorul
o efectuează cu ocazia analizării îndeplinirii condițiilor
prevăzute de lege pentru a se dispune extrădarea constituie implicit
și o garanție că lipsirea de libertate a persoanei nu este
arbitrară.
Predarea, ca
o consecință directă a admiterii cererii de extrădare,
presupune implicit privarea de libertate a persoanei extrădate, căci
numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea
hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea
și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale
statului solicitant.
Ca atare,
lipsa dispoziției de arestare constituie, în mod evident, o împiedicare la
executarea hotărârii de extrădare, care, în substanța sa,
presupune punerea persoanei extrădate la dispoziția
autorităților statului solicitant. Impedimentul se circumscrie
cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit.
c) C. proc. pen., iar prin aceasta nu se aduce atingere autorității
de lucru judecat, întrucât, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, în
acest caz arestarea dă doar conținut sentinței definitive de
extrădare, reprezintă doar o punere în executare a acestei
hotărâri.
În raport de
aceste considerente, Înalta Curte constată întemeiate criticile formulate
de către
Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
, motivul invocat
circumscriindu-se cazului de contestație la executare prev. de art. art. 598
alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și putând fi remediat în această
procedură.
Pe cale de
consecință, Înalta Curte urmează să admită
contestația formulată de împotriva sentinței penale nr. 480 din
27 iunie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pe
care o va desființa în totalitate și rejudecând:
Va admite
contestația la executare fomulată de
Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Timișoara
împotriva sentinței penale nr. 361
din 09 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,
pronunțată în Dosarul nr. x/59/2017 și va dispune arestarea
persoanei extrădate A. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data
încarcerării, în vederea predării către autoritățile
din Republica Moldova.
Conform
dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., c
heltuielile judiciare
determinate de soluționarea pe fond a contestației la executare
rămân în sarcina statului.
În
temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,
cheltuielile
judiciare determinate de soluționarea contestației rămân în
sarcina statului.
Conform
dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, va
rămâne în sarcina statului
.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D
E
Admite
contestația formulată de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Timișoara
împotriva
sentinței penale nr. 480/PI/ din 27 iunie 2017 a Curții de Apel
Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2017,
pe care o desființează în totalitate și rejudecând:
Admite
contestația la executare fomulată de
Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Timișoara
împotriva sentinței penale nr. 361
din 09 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,
pronunțată în Dosarul nr. x/59/2017.
Dispune
arestarea persoanei extrădate A. pe o perioadă de 30 de zile începând
cu data încarcerării, în vederea predării către
autoritățile din Republica Moldova.
Cheltuielile
judiciare determinate de soluționarea pe fond a contestației la
executare rămân în sarcina statului.
Cheltuielile
judiciare determinate de soluționarea contestației rămân în
sarcina statului.
Onorariul
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei,
rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi, 26 septembrie 2017.