ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.09.2017

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 892/2017

HOTĂRÂRE
26.09.2017
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 892/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr.

892/2017

Deliberând

asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin

sentința

penală nr. 480/PI din 27 iunie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2017, în baza art. 598 C.

proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la

executare formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara împotriva sentinței penale nr. 361 din 09 mai 2017

pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016 al Curții de Apel

Timișoara, secția penală, privind pe A., definitivă la data

de 09 iunie 2017.

În baza art. 275

alin. (3) C. proc. pen., cheltuieli judiciare au rămas în sarcina

statului.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de Apel

Timișoara

a

reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 21 iunie 2017, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara, urmare a adresei din 04 iunie 2017 a Biroului

Național Interpol, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a

formulat contestație la executare, împotriva sentinței penale nr. 361

din 09 mai 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016 al Curții de

Apel Timișoara, secția penală, privind pe A., definitivă la

data de 09 iunie 2017.

În motivare

s-a arătat că, prin adresa din 14 iunie 2017, Biroul Național

Interpol a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu

privire la faptul că există o situație de împiedicare la

executare, deoarece persoana solicitată nu a fost arestată în vederea

extrădării, iar hotărârea nu poate fi pusă în executare,

neexistând posibilitatea reținerii și predării acesteia conform

procedurilor stabilite. Totodată, a solicitat sesizarea Curții de

Apel Timișoara pentru emiterea unui mandat de arestare a persoanei

solicitate în vederea predării acesteia către autoritățile

judiciare solicitante.

Analizând

solicitarea formulată, prin raportare la dispozițiile art. 43 alin.

(6) și (7), art. 52 alin. (3) și art. 57 din Legea nr. 302/2004, s-a

apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 598 lit.

c) C. proc. pen., existând o situație de împiedicare la executare.

Potrivit art.

43 alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004, „Odată cu admiterea

cererii de extrădare, prin sentință, instanța dispune

și arestarea persoanei extrădate în vederea predării.

Măsura

arestării în vederea predării încetează de drept dacă

persoana extrădată nu este preluată de autoritățile

competente ale statului solicitat.”

Art. 52 alin.

(3) din Legea nr. 302/2004 prevede că „În cazul în care curtea de apel

constată că sunt îndeplinite condițiile de extrădare,

hotărăște admiterea cererii, dispunând totodată

menținerea stării de arest provizoriu în vederea

extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art.

57”.

Potrivit art.

57 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 „Locul predării va fi un punct de

frontieră al României. Centrul de cooperare Polițienească

Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române

asigură, prin Biroul Național Interpol, predarea și

informează despre aceasta Ministerul Justiției și curtea de apel

competentă. Persoana extrădată este predată și

preluată sub escortă.”

Din analiza

dispozițiilor legale anterior amintite rezultă, fără

echivoc, faptul că predarea persoanei solicitate nu se poate dispune decât

dacă aceasta se află sub puterea unui mandat de arestare în vederea

extrădării, pe care organele de poliție să-l pună în

executare. Lipsa unui mandat de arestare, în baza căruia organele de

poliție să procedeze la reținerea, preluarea și predarea persoanei

solicitate, determină imposibilitatea executării hotărârii de

extrădare.

Măsura

preventivă a controlului judiciar dispusă de Curtea de Apel

Timișoara odată cu admiterea cererii de extrădare nu

justifică ridicarea unei persoane de la domiciliu și predarea sa. Pe

perioada controlului judiciar persoana față de care s-a dispus

măsura are doar obligația de a respecta obligațiile impuse de

instanța de judecată. Or, în prezenta cauză, una dintre

obligații este aceea de a nu părăsi teritoriul orașului

Timișoara, astfel încât este evidentă imposibilitatea punerii în

executare a hotărârii de extrădare cu persoana solicitată

aflată sub control judiciar.

Pentru aceste

motive, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a solicitat

admiterea contestației, să se constate că există o

împiedicare la executarea sentinței penale nr. 361/09 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara și să se dispună arestarea persoanei

solicitate în vederea predării către autoritățile judiciare

din Republica Moldova.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Timișoara a

constatat următoarele:

Prin

sentința penală nr. 361 din 09 mai 2017, în baza art. 52 alin. (3)

din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și

completările ulterioare și art. 22 din Convenția Europeană

de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată

prin Legea nr. 80 din 09 mai 1997, s-a admis cererea de extrădare

formulată de autoritățile din Republica Moldova.

S-a dispus

extrădarea în Republica Moldova a persoanei solicitate A., cetățean

moldovean, cu drept de ședere temporară în Timișoara.

În baza art. 43

alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și

completările ulterioare, s-a prelungit măsura controlului judiciar,

pe o perioadă de 30 de zile (începând cu data de 31 mai 2017 până în

29 iunie 2017 inclusiv) față de persoana solicitată A.

În baza art. 15

din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată a fost

reținută, arestată provizoriu și la domiciliu de la 07

octombrie 2016 la 01 aprilie 2017.

S-a constatat

că persoana extrădabilă nu a renunțat la regula

specialității.

În baza art. 16

alin. (1) și (3) din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate

de statul român în cadrul procedurii de extrădare au rămas în sarcina

acestuia.

Cu privire la

luarea măsurii arestării provizorii potrivit art. 43 alin. (6) din

Legea nr. 302/2004 s-au constatat următoarele:

Prin

încheierea penală din data de 8 octombrie 2016, pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2016, în temeiul prevederilor

art. 44 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, s-a

admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara și în consecință s-a dispus arestarea

provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate A. pe o

durată de 30 zile, începând cu data de 08 octombrie 2016 până la data

de 06 noiembrie 2016, inclusiv.

Arestarea

provizorie a fost prelungită succesiv prin încheierile din 04 noiembrie 2016,

05 decembrie 2016, 05 ianuarie 2017, 03 februarie 2017, cauza fiind

amânată în vederea soluționării cererii de azil formulate de

către persoana solicitată.

Plângerea

solicitantului de azil înregistrată la data de 22 decembrie 2016 în Dosarul

nr. x/325/2016 a fost soluționată de Judecătoria Timișoara

la data de 24 martie 2017, prin sentința civilă nr. 3879 din 24

martie 2017, fiind respinsă plângerea petentului A. împotriva

hotărârii privind respingerea cererii de azil.

La data de 29

martie 2017 petentul a formulat recurs.

Prin

încheierea din 22 februarie 2017 s-a respins propunerea procurorului din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind prelungirea

măsurii arestării provizorii și în baza art. 43 alin. (5) din

Legea nr. 302/2004, raportat la art. 218 și următoarele C. proc. pen.,

a fost înlocuită măsura arestării provizorii luată

față de persoana solicitată A., cu măsura arestului la

domiciliu, pe o durată de 30 zile, începând cu 07 martie 2017 până la

05 aprilie 2017.

Prin

încheierea din 30 martie 2017 s-a respins propunerea procurorului din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind prelungirea

măsurii arestului la domiciliu și s-a dispus înlocuirea măsurii

preventive a arestului la domiciliu, dispusă față de persoana

solicitată A. prin încheierea din 22 februarie 2017 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2016 cu măsura

preventivă a controlului judiciar pe o durată de 30 de zile, începând

cu data de 30 martie 2017 până în data de 28 aprilie 2017, inclusiv. Prin

încheierea din 12 aprilie 2017 s-a prelungit măsura controlului judiciar

față de persoana solicitată A., pe o perioadă de 30 de zile

începând cu data de 29 aprilie 2017 până în data de 30 mai 2017, inclusiv.

Potrivit art.

43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 arestarea provizorie în vederea

extrădării se dispune și este prelungită de același

complet învestit cu soluționarea cererii de extrădare, prin

încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii

să poată depăși 180 de zile.

La calculul

acestei durate nu se are în vedere durata reținerii dispuse de procuror

întrucât, pe de o parte, art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004

menționează doar arestarea provizorie, nu și reținerea, pe

de altă parte, nici dreptul comun în materie (art. 226 alin. (3) C. proc.

pen.) nu prevede deducerea perioadei reținerii din durata perioadei

arestării.

Cu toate

acestea, în calculul celor 180 zile prevăzute de art. 43 alin. (3) C.

proc. pen., intră perioada arestului la domiciliu, față de Decizia

nr. 740/2015 a Curții Constituționale și prevederile art. 222 alin.

(10) C. proc. pen. cum au fost modificate în baza acestei decizii, chiar

dacă prevederile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 nu prevăd

expres acest lucru.

Având în

vedere că, în soluționarea cererii de extrădare, s-a dispus

măsura arestului provizoriu pe o perioadă de 150 zile și

măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 26 zile, perioadă

care se impune a fi avută în vedere la calculul celor 180 zile

prevăzute de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat

că nu se mai poate emite un nou mandat de arestare provizorie până la

rămânerea definitivă a sentinței, decât pentru perioada

rămasă de 4 zile, până la expirarea celor 180 de zile în cursul

procedurii, perioadă care apare ca insuficientă pentru a asigura

soluționarea definitivă a cauzei conform art. 53 din Legea nr. 302/2004.

Arestarea

provizorie în vederea predării persoanei extrădate nu se mai

raportează la această durată maximă, de 180 zile, doar de

la momentul rămânerii definitive a sentinței prin care se dispune

extrădarea întrucât, după rămânerea definitivă a

sentinței prin care s-a dispus extrădarea, în cauză nu mai sunt

incidente dispozițiile art. 43 din Legea nr. 302/2004, cererea de

extrădare nemaifiind în curs de soluționare în sensul art. 43 alin.

(5) din Legea nr. 302/2004.

Aceste

dispoziții privesc arestarea provizorie și sesizarea instanței,

după cum arată și denumirea marginală și vizează

arestarea provizorie și prelungirea acesteia pe parcursul procedurii de

soluționare a cererii de extrădare, cum rezultă expres din art. 43

alin. (3) și (5) din Legea nr. 302/2004.

După

rămânerea definitivă a sentinței privind extrădarea, devin

incidente dispozițiile art. 43 alin 7 și art. 57 alin. (5) și

(6) din Legea nr. 302/2004 arestarea provizorie vizând predarea persoanei

extrădate prin sentința definitivă, fiind reglementate

situații în care măsura arestării provizorii încetează în

cazul în care persoana solicitată nu este preluată de către

autoritățile statului solicitant, intervenind o altă categorie

de termene care vizează predarea. În acest sens s-a pronunțat și

Înalta Curte de Casație și Justiție - prin Decizia nr. 701 din

12 mai 2016, Dosar nr. x/59/2016.

Având în

vedere formularea în cauză a opoziției la executare, soluția nu

este definitivă, fiind supusă contestației în termen de 5 zile

de la pronunțare, conform art. 53 din Legea nr. 302/2004.

Pe cale de

consecință, având în vedere că până la rămânerea

definitivă a sentinței prin care se dispune extrădarea persoanei

solicitatate, durata măsurii arestării provizorie nu poate

depăși 180 zile, luând în considerarare că în cauză, durata

arestării provizorii a atins 176 zile, în baza art. 43 alin. (3) din Legea

nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările

ulterioare, în cauză s-a prelungit controlul judiciar față de

persoana extrădabilă A., pe o perioadă de 30 de zile începând cu

data de 31 mai 2017 până în 29 iunie 2017, inclusiv.

În baza art. 15

din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată a fost

reținută, arestată provizoriu și la domiciliu de la 07

octombrie 2016 la 01 aprilie 2017.

Împotriva

sentinței penale a formulat contestație Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara și persoana solicitată A., care au fost

respinse de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea

rămânând definitivă la data de 09 iunie 2017.

Referitor la

contestația la executare

formulată împotriva hotărârii de

mai sus, Curtea de Apel Timișoara a constatat următoarele

:

Contestația

la executare reprezintă mijlocul procesual ce se poate exercita în vederea

soluționării incidentelor prevăzute de legea penală sau

procesual penală, apărute înaintea sau în cursul executării hotărârii

penale definitive ori după executarea hotărârii penale definitive,

dar în legătură cu aceasta.

Potrivit art.

598 lit. c) C. proc. pen., se poate face contestație în anulare când se

ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se

execută sau vreo împiedicare la executare.

Pe acest

motiv de contestație s-a întemeiat contestatorul, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara solicitând ca prin admiterea

contestației să se dispună arestarea persoanei solicitate, în

vederea predării către autoritățile judiciare din România.

S-a apreciat

că o asemenea solicitare nu este admisibilă pe calea

contestației la executare, nu doar pentru că arestarea unei persoane

presupune condiții de fond și de formă, prevăzute expres de

legislația procesual penală, art. 23 din Constituția României

și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

condiții neîntrunite în cadrul acestei solicitări, dar și pentru

că pe calea contestației la executare nu se poate modifica o

hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat. Pe

această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea

hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și

temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu

se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Prin urmare,

arestarea unei persoane nu poate fi considerată o împiedicare la

executarea unei hotărâri penale definitive în sensul avut în vedere de

legiuitor.

De aceea, în

baza art. 598 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată,

contestația la executare formulată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 361 din 09

mai 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016 al Curții de Apel

Timișoara, secția penală, privind pe A., definitivă la data

de 09 iunie 2017.

Împotriva

sentinței penale nr. 480/PI din 27 iunie 2017 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2017,

a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

În

susținerea căii de atac, s-a învederat că din analiza

dispozițiilor Legii nr. 302/2004 rezultă, fără echivoc,

că predarea persoanei solicitate nu se poate dispune decât dacă

aceasta se află sub puterea unui mandat de arestare în vederea

extrădării, pe care organele de poliție să-l pună în

executare. Lipsa unui mandat de arestare, în baza căruia organele de

poliție să procedeze la reținerea, preluarea și predarea

sub escortă a persoanei solicitate, determină imposibilitatea

executării hotărârii de extrădare, iar această

situație se circumscrie unei împiedicări la executare ce poate fi

soluționată în temeiul dispozițiilor art. 598 lit. c) C. proc.

pen.

S-a

arătat că, deși la data de 09 iunie 2017 hotărârea de

extrădare a rămas definitivă, instanța de fond nu a emis

mandatul de arestare a persoanei extrădate în vederea predării

către autoritățile judiciare din Republica Moldova, iar

măsura preventivă a controlului judiciar dispusă de Curtea de

Apel Timișoara odată cu admiterea cererii de extrădare nu

permite ridicarea unei persoane de la domiciliu și predarea sa. Pe

perioada controlului judiciar persoana față de care s-a dispus

măsura are doar obligația de a respecta obligațiile impuse de

instanța de judecată, una dintre acestea fiind de a nu

părăsi teritoriul orașului Timișoara, astfel încât este

evidentă imposibilitatea punerii în executare a hotărârii de

extrădare cu persoana extrădată aflată sub control

judiciar.

Pentru aceste

motive, în baza art. 597 alin. (7) și (8) C. proc. pen. raportat la art. 598

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a solicitat să se dispună

admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și,

în rejudecare, să fie admisă contestația la executare

formulată, să se constate că există o împiedicare la

executare a sentinței penale nr. 361 din 09 mai 2017 a Curții de Apel

Timișoara și să fie emis mandatul de arestare a persoanei

extrădate A. în vederea predării sale către

autoritățile judiciare din Republica Moldova.

Analizând

hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 361 din 09 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara,

definitivă la 09 iunie 2017, s

-a admis cererea de extrădare și

s-a dispus extrădarea în Republica Moldova a persoanei solicitate A.

Totodată, în baza art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004

republicată, cu modificările și completările ulterioare,

s-a prelungit măsura controlului judiciar față de persoana

solicitată A., pe o perioadă de 30 de zile (începând cu data de 31

mai 2017 până în 29 iunie 2017 inclusiv). În prezent, măsura

controlului judiciar a încetat de drept.

Problema

ridicată în calea de atac a Parchetului vizează posibilitatea de a se

dispune sau nu, în procedura contestației la executare, arestarea

persoanei extrădate în vederea predării acesteia către

autoritățile din statul solicitant, în lipsa unei atare

dispoziții din hotărârea de extrădare. Astfel cum s-a prezentat

în cele ce preced, Curtea de Apel Timișoara

a considerat

că, în realitate, Ministerul Public ridică probleme de nelegalitate a

sentinței penale nr. 361 din 09 mai 2017 și solicită a fi

corectate

pe

calea prevăzută de dispozițiie art. 598 alin. (1)

și, pe de altă parte, a arătat că arestarea unei persoane

presupune condiții de fond și de formă prevăzute expres de

legislația procesual penală - art. 23 din Constituția României

și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

condiții ce nu sunt îndeplinite în cauză.

Înalta Curte

reține că potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc.

pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate

face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre

care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva

altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care

se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă

amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de

stingere ori de micșorare a pedepsei.

Este

adevărat, astfel cum în mod corect a arătat și instanța de

fond, că pe calea contestației la executare nu se poate modifica o

hotărâre și nu se pot invoca probleme de legalitate sau temeinicie,

ci numai chestiuni ce privesc punerea acesteia în executare. Însă, contrar

aprecierii Curții de Apel Timișoara, Înalta Curte constată

că Ministerul Public pune în discuție aspecte ce vizează în mod

exclusiv punerea în executare a

hotărârii definitive de extrădare a

persoanei

extrădate A.

,

împiedicarea la executare constând în lipsa unui mandat de arestare în baza

căruia persoana să poată fi reținută și în

vederea predării către

autoritățile judiciare din

Republica Moldova

.

Conform art. 43

alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004:

„(6)

Odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentință,

instanța dispune și arestarea persoanei extrădate în vederea

predării.

(7)

Măsura arestării în vederea predării încetează de drept

dacă persoana extrădată nu este preluată de

autoritățile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de

zile de la data convenită pentru predare, cu excepția cazului

prevăzut la art. 57 alin. (6). În acest caz, instanța dispune punerea

de îndată în libertate a persoanei extrădate și informează

despre aceasta Ministerul Justiției și Centrul de Cooperare

Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului

General al Poliției Române.”

Totodată,

potrivit dispozițiilor art. 57 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 „locul

predării va fi un punct de frontieră al României. Centrul de

cooperare Polițienească Internațională din cadrul

Inspectoratului General al Poliției Române asigură, prin Biroul

Național Interpol, predarea și informează despre aceasta

Ministerul Justiției și curtea de apel competentă. Persoana

extrădată este predată și preluată sub escortă.”

Înalta Curte

constată că arestarea în vederea predării, prevăzută

de dispozițiile art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, reprezintă,

în fapt, o punere în executare a dispoziției de admitere a cererii de

extrădare, situație oarecum similară mandatului de executare a

pedepsei închisorii, emis în baza unei hotărâri judecătorești

definitive de condamnare.

Aceasta este

o măsură distinctă de cea luată pe parcursul

soluționării cererii de extrădare și până la momentul

rămânerii definitive a hotărârii, iar împlinirea duratei maxime de

180 de zile a măsurii arestării provizorii în vederea extrădării,

prev. de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, nu constituie un impediment

în luarea măsurii arestării în vederea predării. În această

din urmă ipoteză, temeiul privării de libertate este dat de

însăși soluția dispusă, respectiv cea de admitere a cererii

de extrădare, instanța neputând analiza oportunitatea sau necesitatea

acestei măsuri din perspectiva dispozițiilor C. proc. pen.

referitoare la arestarea preventivă. Verificarea pe care judecătorul

o efectuează cu ocazia analizării îndeplinirii condițiilor

prevăzute de lege pentru a se dispune extrădarea constituie implicit

și o garanție că lipsirea de libertate a persoanei nu este

arbitrară.

Predarea, ca

o consecință directă a admiterii cererii de extrădare,

presupune implicit privarea de libertate a persoanei extrădate, căci

numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea

hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea

și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale

statului solicitant.

Ca atare,

lipsa dispoziției de arestare constituie, în mod evident, o împiedicare la

executarea hotărârii de extrădare, care, în substanța sa,

presupune punerea persoanei extrădate la dispoziția

autorităților statului solicitant. Impedimentul se circumscrie

cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen., iar prin aceasta nu se aduce atingere autorității

de lucru judecat, întrucât, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, în

acest caz arestarea dă doar conținut sentinței definitive de

extrădare, reprezintă doar o punere în executare a acestei

hotărâri.

În raport de

aceste considerente, Înalta Curte constată întemeiate criticile formulate

de către

Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

, motivul invocat

circumscriindu-se cazului de contestație la executare prev. de art. art. 598

alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și putând fi remediat în această

procedură.

Pe cale de

consecință, Înalta Curte urmează să admită

contestația formulată de împotriva sentinței penale nr. 480 din

27 iunie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pe

care o va desființa în totalitate și rejudecând:

Va admite

contestația la executare fomulată de

Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara

împotriva sentinței penale nr. 361

din 09 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. x/59/2017 și va dispune arestarea

persoanei extrădate A. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data

încarcerării, în vederea predării către autoritățile

din Republica Moldova.

Conform

dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., c

heltuielile judiciare

determinate de soluționarea pe fond a contestației la executare

rămân în sarcina statului.

În

temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile

judiciare determinate de soluționarea contestației rămân în

sarcina statului.

Conform

dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, va

rămâne în sarcina statului

.

LEGII

E

Admite

contestația formulată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara

împotriva

sentinței penale nr. 480/PI/ din 27 iunie 2017 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2017,

pe care o desființează în totalitate și rejudecând:

Admite

contestația la executare fomulată de

Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara

împotriva sentinței penale nr. 361

din 09 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. x/59/2017.

Dispune

arestarea persoanei extrădate A. pe o perioadă de 30 de zile începând

cu data încarcerării, în vederea predării către

autoritățile din Republica Moldova.

Cheltuielile

judiciare determinate de soluționarea pe fond a contestației la

executare rămân în sarcina statului.

Cheltuielile

judiciare determinate de soluționarea contestației rămân în

sarcina statului.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei,

rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi, 26 septembrie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-07-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 699/2017
x/59/2017 al Curții de Apel Timișoara, având ca obiect contestație la executare, nu s-a prezentat la chemarea instanței și nici nu a informat de îndată organul judiciar care a dispus măsura controlului judiciar cu privire la schimbarea locu
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 607/2017
înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu, față de persoana solicitată A. prin încheierea din 22 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/59/2016 cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o dura
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #140163)
Contestație la executare. Extrădare. Arestare în vederea predării Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale. Dispoziții comune Indice alfabetic: Drept procesual penal - contestație la executar
ÎCCJ 2017-03-17
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 298/2017
infracțiunilor care, potrivit legii, dau loc la predare, iar pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune de legea statului emitent este de cel puțin 3 ani; - nu au fost formulate obiecții privind identitatea; - în cauză nu este incident n
ÎCCJ 2017-04-11
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 387/2017
Decizia nr. 387/2017 Deliberând asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 200/PI din 16 martie 2017 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 107 alin. (
Sursă