CIORAPCIU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document

was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Traducere din limba franceză

Consiliul Europei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Secția a III-a

HOTĂRÂRE

Cererea nr. 27994/04

prezentată de Radu George Răzvan CIORAPCIU și Aurelia CIORAPCIU

împotriva României

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secția a treia), statuând la data de 24 iunie 2008 în cadrul unei camere formate din:

Josep Casadevall, președinte,

Corneliu Bîrsan,

Boštjan M. Zupančič,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

Ann Power, judecători,

și Stanley Naismith, grefier adjunct de secție,

Având în vedere cererea menționată anterior înaintată la data de 5 iulie 2004,

Având în vedere decizia Curții de a se prevala de

art. 29 alin. 3

din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei,

Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei,

După ce a deliberat asupra ei, a pronunțat următoarea hotărâre:

ÎN FAPT

Reclamanții, doamna Aurelia Ciorapciu și domnul Radu George Răzvan Ciorapciu, mamă și fiu, sunt cetățeni români, s-au născut în 1920 și respectiv 1954 și locuiesc la București. Au fost reprezentați în fața Curții de doamna Graciela Chekkoury Idrissi, avocată la București. Guvernul român (

Guvernul

) a fost reprezentat de agentul guvernamental, domnul Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

Un bun mobil aparținând lui C.E., tatăl reclamantului și soț al reclamantei, a fost naționalizat în timpul regimului comunist. Bunul, situat la București, în str. Nicolae Iorga nr. 33, sector 1, era compus din două apartamente situate la parter și respectiv la nivelul grădinii.

În 1973 apartamentele au fost vândute terților care le ocupau în calitate de chiriași.

În 1974 C.E. a decedat. Potrivit certificatului de moștenitor din 8 iulie 1974 reclamanții erau moștenitorii săi.

Printr-o sentință definitivă din 22 mai 1997 Judecătoria București a admis acțiunea reclamanților, a constatat că erau proprietarii bunului și a dispus restituirea acestuia de către Consiliul municipal.

În urma unei noi acțiuni în justiție reclamanților li s-a restituit apartamentul situat la parter.

Prin decizia definitivă din 16 ianuarie 2004 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins acțiunea în revendicare introdusă de reclamanți împotriva cumpărătorului apartamentului situat la nivelul grădinii, considerând că cumpărătorul a fost de bună credință în momentul încheierii contractului de vânzare.

PLÂNGERI

Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng de o atingere adusă dreptului lor la respectarea bunurilor datorită imposibilității de a beneficia de apartamentul situat la nivelul grădinii în ciuda recunoașterii dreptului lor de proprietate asupra bunului.

ÎN DREPT

La 30 mai 2008 Curtea a primit de la Guvern declarația următoare

:

«

Subsemnatul, Răzvan-Horațiu Radu, agent guvernamental în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român se oferă să plătească împreună domnului Radu George Răzvan Ciorapciu și doamnei Aurelia Ciorapciu suma de 75.000 euro (șaptezecișicincimii euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei noi românești

la cursul de schimb aplicabil la data plății și va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu

art. 37 alin. 1

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va însemna soluționarea definitivă a cauzei.

»

La 7 aprilie 2008 Curtea a primit declarația următoare semnată de reprezentanta reclamanților:

«

Subsemnata, Graciela Chekkoury Idrissi, reprezentanta reclamanților, constat că Guvernul român este dispus să plătească domnului Radu George Răzvan Ciorapciu și doamnei Aurelia Ciorapciu, împreună, suma de 75.000 euro (șaptezecișicincimii euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei noi românești

la cursul de schimb aplicabil la data plății și va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu

art. 37 alin. 1

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.

Reclamanții acceptă această propunere și renunță de altfel la orice pretenție împotriva României în privința faptelor aflate la originea cererii respective. Ei declară cauza definitiv soluționată.»

Curtea ia act de soluționarea pe care amiabilă la care au ajuns părțile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenția și Protocoalele sale și nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1

in fine

din Convenție).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA,

ÎN UNANIMITATE:

Decide să scoată cererea de pe rol.

Josep Casadevall,

președinte

Stanley Naismith,

grefier adjunct