CASE OF STANILA v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document

was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Traducere din limba franceză

Consiliul Europei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Secția a III-a

HOTĂRÂRE

Cererea nr. 27480/04

prezentată de Cornel STANILĂ împotriva României

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a III-a), statuând la data de 10 ianuarie 2008 în cadrul unei camere formate din:

Boštjan M. Zupan

č

i

č

, președinte,

Corneliu Bîrsan,

Elisabet Fura- Sandström,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Isabelle Berro-Lefèvre, judecători;

Santiago Quesada, grefier de secție,

Având în vedere cererea menționată anterior înaintată la data de 21 iunie 2004,

Având în vedere decizia Curții de a se prevala de

art. 29 alin. 3

din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei,

Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei,

După ce a deliberat asupra ei, a pronunțat următoarea hotărâre:

ÎN FAPT

Reclamantul, Domnul Cornel Stanilă, este cetățean român, s-a născut în 1946 și locuiește la Sibiu. Este reprezentat de S. Dobrin, avocat în Sibiu. Guvernul român (

Guvernul

) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

Din cauza restructurării armatei și poliției, începută încă din 1995, au fost adoptate mai multe măsuri legislative cu scopul de a încuraja militarii și polițiștii să ceară trecerea lor în rezervă și, în consecință, pensionarea lor anticipată.

În această privință, în afara pensiei, statul le-a acordat compensații scutite de impozit și calculate în raport cu solda lor lunară brută.

La cererea sa, la 18 mai 2000, reclamantul, militar de carieră, a fost trecut în rezervă și pensionat anticipat având dreptul la pensie și la compensațiile menționate anterior. În momentul plății acestor compensații, Ministerul de Interne (

Ministerul

) a scăzut

suma reprezentând impozitul

din venit.

Printr-o acțiune

formulată

împotriva Ministerului reclamantul a cerut rambursarea sumei reținută cu titlu de impozit, menționând că aceste compensații erau scutite de impozit.

Ministerul

s-a opus cererii formulate

. El a considerat că, fiind asimilate salariilor, plățile compensatorii erau supuse impunerii.

Printr-o sentință definitivă din 14 februarie 2002

Tribunalul Sibiu

a admis acțiunea și a condamnat Ministerul să plătească reclamantului suma de 45.712.870 lei vechi românești (ROL), adică în jur de 1.500 euro, majorată în funcție de inflație până la data efectuării plății. Reclamantul a încasat, la o dată neprecizată, această sumă.

Procurorul general al României a formulat în fața Curții Supreme de Justiție un recurs în anulare împotriva acestei sentințe. El a menționat că interpretând legislația internă, instanța comisese erori grave de drept, ce au condus la o soluționare greșită a litigiului.

Printr-o hotărâre din 14 ianuarie 2004, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare, a casat hotărârea susmenționată și a respins acțiunea reclamantului. Ea a considerat că plățile compensatorii erau de natură salarială, fiind prin urmare supuse impozitului.

La cererea Ministerului, printr-o sentință din 11 martie 2005, Judecătoria Sibiu a dispus rambursarea sumei plătite reclamantului.

PLÂNGERE

Reclamantul se plânge că

obligarea la

restituirea sumei încasate

în baza unei hotărâri

devenite definitive

a încălcat dreptul la respectarea bunurilor sale (art. 6 alin. 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție).

ÎN DREPT

La 20 septembrie 2007 Curtea a primit de la Guvern declarația următoare

:

«

Subsemnatul, Răzvan-Horațiu Radu, agent guvernamental în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român se oferă să-i plătească domnului Cornel Stanilă, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro (una mie două sute cinci zeci euro) și să-i restituie sumele eventual percepute în urma executării

silite

a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 14 ianuarie 2004 în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Aceste sume, care vor acoperi orice prejudiciu material și moral precum și costurile și cheltuielile, vor fi scutite de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se vor plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu

art. 37 alin. 1

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.

Guvernul se angajează să renunțe la orice pretenție față de reclamant în privința faptelor ce au stat la baza cererii respective, inclusiv executarea

silită

a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 14 ianuarie 2004 sau oricărei alte hotărâri

de obligare

a reclamantului la rambursarea sumei

în litigiu

.

»

La 5 iunie 2007 Curtea a primit declarația următoare semnată de partea reclamantă:

«

Subsemnatul, Cornel Stanilă, constat că Guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro (una mie două sute cinci zeci euro) și să-mi restituie sumele eventual percepute în urma executării

silite

a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 14 ianuarie 2004 în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Aceste sume, care vor acoperi orice prejudiciu material și moral precum și costurile și cheltuielile, vor fi scutite de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se vor plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu

art. 37 alin. 1

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.

Constat de asemenea că Guvernul român se angajează să renunțe la orice pretenție în privința faptelor ce au stat la baza cererii, inclusiv executarea

silită

a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 14 ianuarie 2004 sau oricărei alte hotărâri

prin care se dispune

rambursarea sumei litigioase.

Accept această propunere și renunț de altfel la orice pretenție împotriva României în privința faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluționată.»

Curtea ia act de soluționarea pe care amiabilă la care au ajuns părțile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenția și Protocoalele sale și nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1

in fine

din Convenție). În consecință, se pune capăt aplicării

art. 29 alin. 3

din Convenție și se scoate cauza de pe rol.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA,

ÎN UNANIMITATE:

Decide să scoată cererea de pe rol.

Bostjan M. Zupan

č

i

č

,

președinte

Santiago Quesada,

grefier