ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 716/2016

Decizia nr. 716/2016

Deliberând asupra contestației formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 139/C din 09 martie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016), în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 682 din data de 09 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. x/2/2015, în baza art. 595, 599 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin decizia penală nr. 1013/A din 24 iulie 2015, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a declinat în favoarea Tribunalului Giurgiu competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A. deținut în Penitenciarul Giurgiu.

Cererea inițială a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motivat de faptul că s-a ivit o nelămurire cu mandatul de executare a pedepsei închisorii din 14 octombrie 2014, emis în baza deciziei penale nr. 1206/A din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București.

S-a considerat că petentul că a fost judecat în alte limite decât în cele legale.

A fost depusă la dosar minuta deciziei penale susmenționate, mandatul de executare a pedepsei închisorii din 14 octombrie 2014 emis de Tribunalul Ialomița în baza sentinței penale nr. 58 din 07 martie 2013 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1206/A din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În fața Tribunalului Giurgiu condamnatul a susținut că a fost condamnat greșit pentru fapte prescrise.

Analizând contestația la executare formulată, prima instanță a constatat că aceasta este nefondată.

S-a reținut că, deși cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 1013/A din data de 24 iulie 2015 a Curții de Apel București prin care s-a declinat competența în favoarea Tribunalului Giurgiu s-a apreciat că față de conținutul cererii, aceasta se circumscrie cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât se invocă în mod generic o cauză de micșorare a pedepsei.

Criticând decizia penală nr. 1206/A din data de 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, petentul A. a susținut că a fost condamnat greșit pentru fapte prescrise.

S-a reținut că dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. potrivit cărora „când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau ori altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei” se referă la împrejurarea când aceste cauze se ivesc în timpul executării după condamnarea definitivă, ori condamnatul critică judecata propriu-zisă, decizia penală definitivă care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Față de aceste considerente, instanța de fond a respins contestația formulată depetentul-condamnat ca nefondată.

Împotriva sentinței penale nr. 682 din data de 09 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. x/2/2015, a formulat contestație condamnatul A., solicitând admiterea căii de atac exercitate, astfel cum a fost formulată, susținând că șeful grupului infracțional la care acesta a aderat a fost judecat potrivit noului C. pen., în timp ce pedeapsa sa este mult prea severă, fiind judecat în baza vechiul C. pen.

Prin decizia penală nr. 139/C din 09 martie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016), în baza art. 425 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 682 din 09 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. x/2/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că nelegalitatea pedepsei aplicate, greșita stabilire a legii penale mai favorabile și intervenirea prescripției răspunderii penale pentru unele fapte nu pot fi analizate pe calea contestației la executare, neputând fi încălcată autoritatea de lucru judecat, dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., vizând împrejurări care au intervenit în timpul executării hotărârii.

Împotriva deciziei penale nr. 139/C din 09 martie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016) a formulat contestație condamnatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 18 aprilie 2016.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 597 alin. (7) C. proc. pen., hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Pe de altă parte, alin. (8) al aceluiași articol stipulează că: „decizia instanței prin care se soluționează contestația este definitivă”.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III și III

1

C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute, de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Conform art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Totodată, conform dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) C. proc. pen., decizia prin care s-a soluționat contestația nu este supusă niciunei căi de atac.

Cum Înalta Curte a fost învestită cu soluționarea contestației formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 139/C din 09 martie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, prin care a fost soluționată contestația formulată de același condamnat împotriva sentinței penale nr. 682 din data de 09 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Giurgiu prin care a fost respinsă contestația la executare formulată de acesta împotriva deciziei penale nr. 1206/A din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, în raport de textele de lege mai sus evocate, se constată că, în cauză, calea de atac exercitată este inadmisibilă.

Pentru motivele mai sus arătate, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 139/C din 09 martie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016).

Obligă contestatorul la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17 mai 2016.