ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2698/2020

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

Deliberând, în condițiile art. 395 C. proc. civ., asupra căii de atac de față:

Constată că, la data de 3 mai 2019 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2019, contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 845 din 22 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de contestatoarea A., repartizată aleatoriu completului de filtru nr. 4.

Prin rezoluția din data de 6 mai 2019 a fost acordat termen de judecată la data de 16 mai 2019, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării contestației în anulare formulată de contestatoarea A..

Prin încheierea din 16.05.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților, constatând că niciuna dintre părțile legal citate nu s-a prezentat în instanță și că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă.

La data de 02.10.2020, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a căii de atac intitulată "apel".

Analizând excepția perimării, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 16 mai 2019, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cauzei.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 18 noiembrie 2019, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol (ultima zi cade într-o zi nelucrătoare, sâmbăta, 16 noiembrie 2019), părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

În raport de considerentele reținute, având în vedere că au trecut mai mult de 6 luni de la data suspendării judecății pricinii și că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare și actul de procedură nu trebuia efectuat din oficiu, potrivit art. 416 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate perimată contestația în anulare cu a cărui judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 845 din 22 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de contestatoarea A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2020.