ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5162/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani, la data de 20 aprilie 2017, sub dosarul nr. x/2017, și precizată ulterior la primul termen de judecată, reclamantul A. a solicitat ca pe calea acțiunii în constatare să se constate ca pârâta S.C. B. S.A. Botoșani nu are împotriva reclamantului vreun drept de creanță constând în contravaloarea energiei termice, în acest sens reclamantul contestând factura fiscală nr. x/31.03.2017 emisă de pârâtă pe numele lui pentru suma de 103,69 RON contravaloare energie termica.

Prin sentința civilă nr. 3942 din 20 septembrie 2017, Judecătoria Botoșani a respins excepția netimbrării invocată de pârâtă. S-a admis acțiunea având ca obiect acțiune în constatare formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și s-a constatat că reclamantul nu datorează pârâtei suma de 103,69 RON cuprinsă în factura x/31.03.2017.

Apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 3942 din 20 septembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Botoșani a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 170A din 20 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei nr. 170A din 20 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta S.C. B. S.A. Botoșani, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 162 din 14 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. Botoșani împotriva deciziei nr. 170A din 20 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 17 octombrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv. Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege". Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel. Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018. Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 170/A din 20 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului. Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Botoșani este Curtea de Apel Suceava rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe. Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de pârâta S.C. B. S.A. Botoșani împotriva deciziei nr. 170/A din 20 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Suceava.