ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.11.2018

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5047/2018

HOTĂRÂRE
21.11.2018
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5047/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3093 din 5 decembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Bârlad a fost admisă acțiunea având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Regională Bacău, și a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 48.796,73 RON reprezentând diferență despăgubiri actualizată cu dobânda legală de la 8.12.2015, până la achitare; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5678 RON reprezentând cheltuieli de judecată; a fost obligată pârâta să plătească expertului C. suma de 420 RON reprezentând diferență onorariu expert.

Împotriva acestei sentințe, S.C. B. S.A. Regională Bacău a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vaslui, secția Civilă.

La termenul de judecată din 13 septembrie 2017, instanța, din oficiu, a invocat dispozițiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind suspendarea judecării apelului raportat la faptul că societatea apelantă este în procedura de faliment așa cum rezultă din sentința civilă nr. 132/16.02.2017 a Tribunalului Sibiu.

Prin decizia civilă nr. 1225/A din 27 septembrie 2017, Tribunalul Vaslui, secția Civilă a constatat că nu se impune suspendarea judecății apelului, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

A admis apelul formulat de S.C. B. S.A. prin lichidator judiciar D. - Filiala Cluj împotriva sentinței civile nr. 3093 din 5 decembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea civilă formulată reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Regionala Bacău. A obligat reclamanta la plata către expertul C. a sumei de 420 RON, reprezentând diferență onorariu expert.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1225/A din 27 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția Civilă.

La termenul din 15 mai 2018, Curtea de Apel Iași, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale materiale în soluționarea recursului.

Prin decizia nr. 255/2018 din 15 mai 2018, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale de soluționare a recursului și, în consecință, a declinat competența de soluționare a recursului formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 1225/A din 27.09.2017 pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția Civilă, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se, în esență, că, potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (3) C. proc. civ., curtea de apel judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor tribunalelor doar în cazurile anume prevăzute de lege, cum ar fi cele prevăzute de dispozițiile art. 53, art. 64 alin. (4), art. 133 alin. (4), art. 1.071 alin. (1), art. 414, art. 421, art. 437 și art. 440 C. proc. civ., art. 436 alin. (1), art. 1064 alin. (3) C. proc. civ.

În sprijinul hotărârii de declinare, s-a evocat decizia Curții Constituționale nr. 369/30.05.2017, decizie în considerentele căreia Curtea Constituțională a arătat că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate după publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Recursul a fost înregistrat la 30 august 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin rezoluția completului din 5 septembrie 2018 s-a stabilit termen de judecată pentru 21 noiembrie 2018 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ședința publică din data de 21 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale.

Analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite cu următoarele considerente:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Vaslui, secția Civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Vaslui, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Iași, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.:

"nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere".

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1225/A din 27 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel Iași, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-01-29
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 157/2019
ta S.C. B. S.A. Prin Decizia civilă nr. 1056/2017 din 19 decembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantei S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C.I.I. C. din București; a admis apelul pârâ
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3671/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3696 din data de 16.05.2017, Judecătoria Cluj-Napoca a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și intervenientul
ÎCCJ 2018-06-08
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2673/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la 01 august 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat instanței
ÎCCJ 2018-05-10
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1673/2018
Ședința publică din data de 10 mai 2018 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 5 august 2014 sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S
ÎCCJ 2022-02-03
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 228/2022
pe rolul Tribunalului Sălaj, secția civilă, sub nr. x/2016, la data de 29 noiembrie 2016. Prin sentința civilă nr. 1018/2018 din 21 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis în parte acțiune
Sursă