ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3929/2018

Ședința publică din data de 3 octombrie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, secția Civilă la data de 17 septembrie 2013 sub nr. x/2013, prin disjungerea din dosarul nr. x/2011 a capetelor I și II ale cererii de chemare în judecată, reclamanții A. și B., prin curator C., au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții D., S.C. E. S.R.L., F. și G., să se constate nulitatea absolută a procurii cu nr. x/11.08.2008, autentificată de B.N.P. H., încheiată de I., în calitate de mandantă, să se constate nulitatea absolută a actului subsecvent: contract de vânzare-cumpărare nr. x/14.08.2008 autentificat de B.N.P. H., încheiat între I., pe de o parte, în calitate de vânzător, reprezentată prin mandatar D. și S.C. E. S.R.L., pe de altă parte, în calitate de cumpărătoare și să se constate că actul juridic, denumit "Contract de întreținere" autentificat sub nr. x/18.07.2008 de B.N.P. J., încheiat între I., pe de o parte, în calitate de înstrăinător, asistată de curator special K. și F. și G., pe de altă parte, în calitate de dobânditori, este o donație deghizată, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4559/2015 din 26 noiembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu, s-au dispus următoarele:

A fost admisă în parte acțiunea disjunsă din dosarul nr. x/2011, privind pe reclamanții A. și B. și pe pârâții D., S.C. E. S.R.L., F. și G..

S-a constatat nulitatea absolută a procurii autentificate sub nr. x/11.08.2008 de B.N.P. H., încheiată de I., în calitate de mandantă.

A fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/14.08.2008 de B.N.P. H., încheiat între I., pe de o parte, în calitate de vânzător, reprezentată prin mandatar D. și S.C. E. S.R.L., pe de altă parte, în calitate de cumpărătoare, ca neîntemeiat.

S-a constatat că actul juridic, denumit "Contract de întreținere" autentificat sub nr. x/18.07.2008 de B.N.P. J., încheiat între I., pe de o parte, în calitate de înstrăinător, asistată de curator special K. și F. și G., pe de altă parte, în calitate de dobânditori, este o donație deghizată.

Au fost obligați pârâții F. și G., în solidar, la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată, în sumă de 2.797 RON, reprezentând onorariu de avocat, în raport de capătul de cerere admis față de aceștia.

A fost obligat pârâtul D. la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată, în sumă de 2.797 RON, reprezentând onorariu de avocat, în raport de capătul de cerere admis față de acesta.

A fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâtei S.C. E. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții F. și G., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă sub nr. x/2015 la data de 26.01.2016.

Prin decizia civilă nr. 1318/A din 24 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalului Ilfov, secția Civilă, a fost admis apelul declarat de F. și G., în contradictoriu cu A., B., D. și S.C. E. S.R.L.

A fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului deghizat al contractului de întreținere autentificat sub numărul x/18.07.2011 de B.N. J., ca neîntemeiat.

A fost respins capătul de cerere accesoriu, având ca obiect obligarea pârâților F. și G. la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.797 de RON, reprezentând onorariu avocat, ca neîntemeiat.

Au fost menținute, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate și au fost obligați intimații B. și C. la plata, în solidar, cu titlu de cheltuieli de judecată, a sumei de 1.504,25 RON, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, precum și onorariu avocat.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții L., C. și B., recurs ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 01 septembrie 2017.

Prin decizia civilă nr. 544 din 03 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a fost respinsă excepția nulității recursului.

A fost admis recursul declarat de recurenții-reclamanți L., C. și B. împotriva deciziei civile nr. 1318/A din 24 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Ilfov.

A fost casată decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Ilfov, secția Civilă.

Prin decizia nr. 1854/A din 3 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2013, a fost respins apelul declarat de F. și G., în contradictoriu cu A., B., D. și S.C. E. S.R.L., ca neîntemeiat.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea apelanților-pârâți privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în apel și recurs.

Au fost obligați apelanții-pârâți la plata către intimații-reclamanți a sumei de 7.555,8 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel și recurs.

Împotriva acestei decizii, pârâții F. și G. au declarat recurs, prin care au solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, admiterea apelului declarat, în sensul respingerii capătului de cerere având ca obiect constatarea caracterului deghizat al contractului de întreținere autentificat sub nr. x/18.07.2011 de B.N.P. J. și a capetelor de cerere accesorii, având ca obiect obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la 08 iunie 2018.

Dosarul de recurs a fost înaintat către Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind înregistrat la 27 iunie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) raportat la art. 158 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte subliniază că prezentul dosar s-a format în urma disjungerii din dosarul nr. x/2011 a capetelor I și II ale cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții A. și B., prin curator C., în contradictoriu cu pârâții D., S.C. E. S.R.L., F. și G..

Potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile anume prevăzute de lege".

În temeiul acestui text de lege, Înalta Curte este instanța competentă să soluționeze recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ. de la 1865, Curțile de apel judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

Prevederile legale anterior menționate consacră exclusivitatea de competență a curților de apel în soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel și în primă instanță.

Totodată, conform art. 299 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, "Recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel".

Acest text de lege dă expresie principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, conform căruia învestirea instanțelor de control judiciar se face din treaptă în treaptă.

Pornind de la aceste considerații principiale, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 1854/A din 3 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Ilfov este Curtea de Apel București, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 158 alin. (3), raportat la art. 3 pct. 3 și art. 4 pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de recurenții-pârâți F. și G. împotriva deciziei nr. 1854/A din 3 mai 2018, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenții-pârâți F. și G. împotriva deciziei nr. 1854/A din 3 mai 2018, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2018.