ÎCCJ, Decizia nr. 28/2018

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 1450 din camera de consiliu de la 3 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta Asociația A. împotriva Încheierii nr. 17 F din data de 6 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV- a civilă, în Dosarul nr. x/2015.

Instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5), art. 483 alin. (1), art. 634 alin. (1) pct. 4 și art. 144 alin. (2) din C. proc. civ. și cu faptul că hotărârea prin care se soluționează o cerere de strămutare este definitivă, nemaifiind supusă recursului.

II. Cererea de recurs

La data de 30 octombrie 2017, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători recursul declarat de recurenta Asociația A. împotriva Deciziei nr. 1450 din camera de consiliu de la 3 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

III. Procedura de filtrare a recursului

Prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, întrucât vizează provocarea controlului judiciar asupra încheierii pronunțate într-un dosar de strămutare.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 11 decembrie 2017, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

IV. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce succedă.

Potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În speță, recursul vizează o decizie pronunțată cu privire la o cerere de strămutare soluționată de secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie care, potrivit dispozițiilor art. 144 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., este fără cale de atac, astfel încât, nu mai poate fi supusă controlului judiciar specific reformării.

Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de recurenta Asociația A. nu poate fi primit.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta Asociația A. împotriva Deciziei nr. 1450 din camera de consiliu de la 3 octombrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2018.

Procesat de GGc - NN