ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1754/2018

Ședința publică din data de 11 mai 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud în data de 8 noiembrie 2016 sub dosar nr. x/2016 creditoarea A. a solicitat ca în contradictoriu cu debitorii B. și C., prin hotărâre judecătorească:

- să se constate inaplicabilitatea Legii nr. 77/2016 asupra Contractului de credit nr. x din 18 iulie 2008, fiind vorba despre un contract încheiat sub imperiul C. civ. din 1864;

- să se constate faptul că notificarea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege;

- să se dispună repunerea părților în situația anterioară comunicării notificării înregistrată sub nr. x din 28 octombrie 2016;

- să se dispună obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 379/2017, Judecătoria Aiud a admis contestația formulată și precizată de către creditoarea A., în contradictoriu cu debitorii B. și C., a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a procedurii dării în plată prevăzute de Legea nr. 77/2016 cu privire la imobilul înscris în CF x cu nr. top. x și a dispus repunerea părților în situația anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de Legea nr. 77/2016, raportat la notificarea înregistrată la creditoare sub nr. x din 28 octombrie 2016. De asemenea, a obligat pe cei doi intimați, în solidar, la plata în favoarea creditoarei a sumei de 20 de RON cu titlu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel C. și B., solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, respectiv respingerea contestației formulate și precizate de intimata A., identificata prin CUI x, cu sediul în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj. Cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în apel și în fața instanței de fond.

Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență, prin decizia nr. 1641/A din 21 decembrie 2017 a respins apelul declarat de apelanții-pârâți B. și C. împotriva sentinței civile nr. 379/2017 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții-pârâți B. și C..

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență, în apel, într-o cerere de competența judecătoriei în primă instanță.

Potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident și în această situație că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalității căii de atac și, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casație și Justiție a unor hotărâri pronunțate de curțile de apel.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanță de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă din această perspectivă nu se poate reține faptul că toate recursurile, indiferent de instanța care le-a pronunțat, vor fi soluționate de instanța supremă.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile și în vârful cărora se găsește Înalta Curte de Casație și Justiție, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Astfel, competența de soluționare a recursurilor aparține și altor instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, aspect ce reiese și din interpretarea sintagmei "instanța ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanței supreme competența de a soluționa orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe de o parte, și recursurile de competența celorlalte instanțe de control judiciar - tribunale și curți de apel, pe de altă parte.

În aplicarea dispozițiilor legale enunțate, competentă a soluționa calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Alba-Iulia, aceasta fiind instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat decizia în apel.

Având în vedere cele de mai sus și dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție și va declina competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în soluționarea recursului declarat de recurenții-pârâți B. și C. împotriva sentinței civile nr. 379/2017.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Alba-Iulia.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 mai 2018.