ÎCCJ, Decizia nr. 56/2019

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 136 din 25 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, s-a respins cererea formulată de A. privind completarea Deciziei nr. 112 din 21 mai 2018, pronunțată de aceeași instanță, în același dosar.

Împotriva hotărârii menționate la pct. 1, a declarat recurs A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Recursul, fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, a fost urmată procedura de filtrare a recursurilor, reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în cauză, s-a concluzionat în sensul că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 5 noiembrie 2018, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, raportul fiind comunicat părților la datele de 12, respectiv 16 noiembrie 2018.

Recurentul a formulat punct de vedere asupra raportului, înregistrat la dosar la data de 22 noiembrie 2018, prin care a invocat "excepția de nelegalitate" a raportului, solicitând "lovirea lui de nulitate absolută", precum și recuzarea autorului acestui act și judecătorilor care au făcut parte din "completele de judecată anterioare prezentului Complet de 5 judecători", cereri care au fost analizate și soluționate de către Înalta Curte la termenul din 25 februarie 2019, înainte de a trece la examinarea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în condițiile art. 493 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., Completul de filtru constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

În cauză, recursul vizează o decizie pronunțată de către Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o cerere de completare a unei decizii de revizuire formulate împotriva unei decizii pronunțate în procedura de filtrare a unui recurs, hotărâre care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 446, coroborat cu art. 513 alin. (1) și art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de atac, nemaiputând fi supusă, astfel, reformării.

Conform dispozițiilor legale sus-menționate, hotărârea atacată nu face parte din categoria hotărârilor susceptibile de recurs în temeiul art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. ori art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează competența Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Completul de filtru va respinge, ca inadmisibilă, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 136 din 25 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2019.

Procesat de GGC -NN