ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 384/2019

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința nr. 82 din 05 august 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind luarea măsurii arestării în vederea predării, a persoanei solicitate A., cu privire la care s-a emis mandatul european de arestare la data de 25.09.2018 de către autoritățile judiciare germane (Judecătoria Coesfeld) în Dosarul nr. 3b Gs 134/18 - 81 Js 790/18 = 540 AR 447/18 și cu privire la care s-a înaintat semnalare prin Biroul Național SIRENE.

În temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a respins cererea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 25.09.2018 pe numele persoanei solicitate A., de către autoritățile judiciare germane (Judecătoria Coesfeld) în Dosarul nr. 3b Gs 134/18 - 81 Js 790/18 = 540 AR 447/18 și cu privire la care s-a înaintat semnalare prin Biroul Național SIRENE.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută în baza ordonanței de reținere din data de 24.07.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2019, începând cu data de 24.07.2019, ora 20:45, până la data de 25.07.2019, ora 17:40.

S-a trimis la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava mandatul european de arestare emis la data de 25.09.2018 pe numele persoanei solicitate A., de către autoritățile judiciare germane (Judecătoria Coesfeld) în Dosarul nr. 3b Gs 134/18 - 81 Js 790/18 = 540 AR 447/18, cu traducerea acestuia în limba română (copii după dosar), pentru a proceda potrivit dispozițiilor art. 97 și următoarele din Legea nr. 302/2004, referitoare la executarea de către autoritățile române a unui mandat european de arestare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 25.07.2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat Curții, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată A. pe baza semnalării transmise de către Biroul Național SIRENE, urmare a emiterii mandatului european de arestare la data de 25.09.2018 (semnat la 29.10.2018), de Procuratura din Munster, în Dosarul nr. 81Js 790/18=540 AR 447/18 de către autoritățile judiciare germane, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 101 și 102 din Legea nr. 302/2004.

În conținutul propunerii, s-a arătat că prin ordonanța de reținere din 24.07.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, dată în Dosar nr. x/2019, s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 24.07.2019, ora 20:45, până la data de 25.07.2019, ora 20:45.

Propunerea de arestare provizorie a fost însoțită de ordonanța de reținere a persoanei solicitate, declarația dată de persoana solicitată în fața procurorului și în prezența apărătorului desemnat din oficiu, semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen de către autoritățile din Germania, în limba română, și mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, în limba germană.

Prin Încheierea penală nr. 13 din 25 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind arestarea provizorie a persoanei solicitate A. cu privire la care s-a emis mandatul european de arestare la data de 25.09.2018 (semnat la 29.10.2018), de Procuratura din Munster, în Dosarul nr. 81Js 790/18=540 AR 447/18 de către autoritățile judiciare germane și cu privire la care s-a înaintat semnalare prin Biroul Național SIRENE, s-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea ordonanței de reținere din data de 24.07.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2019, precum și eliberarea acesteia de la locul de detenție dacă aceasta nu este reținută sau arestată în altă cauză.

Totodată, s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 05 august 2019, ora 13:00, pentru când s-a pus în vedere reprezentantului Ministerului Public să depună la dosar mandatul european de arestare tradus în limba română, persoana solicitată având termen în cunoștință.

Analizând cererea de arestare provizorie a persoanei solicitate raportat la dispozițiile legale incidente, instanța a reținut că semnalarea transmisă de către Biroul Național SIRENE a fost emisă în baza mandatului european de arestare emis la data de 25.09.2018 (semnat la 29.10.2018) de către autoritățile judiciare germane (Procuratura din Munster) în Dosarul nr. 81Js 790/18=540 AR 447/18 împotriva persoanei solicitate A., iar potrivit Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată la data de 27.05.2019 în cauzele conexate C-508/18 și C-82/19 PPU, parchetul german este expus riscului de a fi influențat de puterea executivă în decizia de emitere a unui mandat european de arestare, astfel încât nu pare a îndeplini una dintre cerințele impuse pentru a putea fi calificate drept "autoritate judiciară emitentă", în sensul art. 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, respectiv cerința de a oferi garanția că acționează în mod independent în cadrul emiterii unui astfel de mandat de arestare.

S-a mai reținut că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă că autoritățile judiciare din Germania ar fi dat asigurări în sensul că Ministerul Public din acest stat prezintă suficiente garanții de independență în ceea ce privește emiterea unor mandate europene de arestare, în sensul deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene din 27.05.2019 în cauzele conexate C-508/18 și C-82/19 PPU, în sensul că procurorii ar fi absolut independenți de puterea executivă, că nu ar exista asupra lor niciun fel de pârghii de control din partea acestei puteri, ori că ar fi asimilați cu puterea judecătorească, precum și că s-ar fi emis un nou mandat de arestare pe numele persoanei solicitate de către un judecător sau de către un procuror independent de puterea executivă.

Întrucât noțiunea de "autoritate judiciară emitentă", în sensul art. 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, nu vizează parchetele dintr-un stat membru care sunt expuse riscului de a fi supuse, direct sau indirect, unor ordine sau unor instrucțiuni individuale din partea puterii executive, instanța apreciază că solicitarea de arestare provizorie a persoanei solicitate A. este nefondată.

Astfel, deși s-a arătat că statul german urmează să confirme existența mandatului european de arestare, respectiv să înainteze o confirmare din partea judecătorului german cu privire la mandatul emis de procuror, la acel moment nu a existat dovada că s-ar fi efectuat un asemenea demers.

De asemenea, deși s-a susținut că în cauză ar fi incident art. 102 din Legea nr. 302/2004, iar arestarea provizorie în vederea predării se solicită în baza semnalării introduse în sistemul informatic Schengen, instanța a constatat că semnalarea transmisă de către Biroul Național SIRENE a fost emisă în baza mandatului european de arestare emis la data de 25.09.2018 (semnat la 29.10.2018) de către autoritățile judiciare germane (Procuratura din Munster) în Dosarul nr. 81Js 790/18=540 AR 447/18, deci nu de către o un judecător sau de către un procuror independent de puterea executivă, astfel după cum impune Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din data de 27.05.2019 în cauzele conexate C-508/18 și C-82/19 PPU.

Dimpotrivă, mandatul european de arestare (în baza căruia a fost emisă semnalarea transmisă de către Biroul Național SIRENE) a fost emis de către o autoritate care nu prezintă suficiente garanții de independență în ceea ce privește emiterea unor mandate europene de arestare, conform hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 27.05.2019 în cauzele conexate C-508/18 și C-82/19 PPU, în sensul că procurorii ar fi absolut independenți de puterea executivă, că nu ar exista asupra lor niciun fel de pârghii de control din partea acestei puteri, ori că ar fi asimilați cu puterea judecătorească.

Pentru aceste motive, instanța a apreciat că nu ar fi legală arestarea provizorie a persoanei solicitate și nici luarea vreunei alte măsuri preventive, conform art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004. De altfel, deși persoana solicitată a solicitat luarea măsurii preventive a controlului judiciar, aceasta nu poate fi dispusă și din motivul că ar exista imposibilitatea desemnării unui organ judiciar cu supravegherea sa, în condițiile în care persoana solicitată nu a făcut dovada că ar avea stabilită o reședință în România, din actele și lucrările dosarului rezultând că are domiciliul și reședința în Ucraina.

Pentru termenul din 05.08.2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a depus la dosar mandatul european de arestare emis la 25.09.2018 pe numele persoanei solicitate A. de către autoritățile judiciare germane (Judecătoria Coesfeld) în Dosarul nr. 3b Gs 134/18 - 81 Js 790/18 = 540 AR 447/18, cu traducerea acestuia în limba română.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că solicitările Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava privind luarea măsurii arestării în vederea predării, a persoanei solicitate A. și privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 25.09.2018 pe numele acesteia de către autoritățile judiciare germane (Judecătoria Coesfeld) în Dosarul nr. 3b Gs 134/18 - 81 Js 790/18 = 540 AR 447/18 și cu privire la care s-a înaintat semnalare prin Biroul Național SIRENE, sunt nefondate, de esența procedurii de executare de către autoritățile române a mandatului european de arestare, este prezența persoanei solicitate pe teritoriul României, pentru ca, premergător predării acesteia către autoritatea judiciară emitentă, să poată fi ascultată în prezența unui apărător și să poată beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 302/2004.

Or, în cauză s-a constatat că nu poate fi realizată procedura de executare a mandatului european de arestare emis la data de 25.09.2018 pe numele persoanei solicitate A., de către autoritățile judiciare germane (Judecătoria Coesfeld) în Dosarul nr. 3b Gs 134/18 - 81 Js 790/18 = 540 AR 447/18, decât după identificarea, căutarea, localizarea și prinderea persoanei solicitate, pentru a putea fi parcursă procedura de executare a mandatului european de arestare, prevăzută de Legea nr. 302/2004, sens în care s-a apreciat că se impune a se întreprinde aceste demersuri.

Împotriva acestei încheieri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a formulat contestație, apreciind că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât documentele existente la dosarul cauzei impuneau soluția de admitere a cererii formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în sensul predării persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare germane în vederea executării mandatului european de arestare emis, precum arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o durată de 30 de zile.

În acest sens, s-a făcut referire la dispozițiile art. 104 pct. 11 din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, în cazurile în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanța dispune față de această măsura controlului judiciar, controlului judiciar pe cauțiune sau arestului la domiciliu, dispozițiile art. 211 - 222 C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător, iar, în situația în care, ulterior, se dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

S-a apreciat că în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art. 104 pct. 10 din Legea nr. 302/2004, întrucât acestea se referă la arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare care se dispune prin încheiere motivată și în cazurile în care judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, or, în cauză, persoana solicitată a fost audiată în prezența apărătorului la primul termen de judecată, când s-a respins solicitarea de luare a măsurii arestării provizorii în vederea predării și s-a dispus punerea în libertate a persoanei reținute.

De asemenea, în mod greșit, instanța de judecată a trimis la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. de către autoritățile judiciare germane pentru a proceda, potrivit dispozițiilor art. 97 și următoarele din Legea nr. 302/2004, referitoare la executarea de către autoritățile române a unui mandat european de arestare, în cauză fiind îndeplinite condițiile legale pentru executarea mandatului european de arestare.

Examinând contestația formulată, în raport cu dispozițiile legale incidente și actele care au stat la baza sesizării instanței, Înalta Curte reține următoarele:

Analizând solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava în sensul admiterii contestației și implicit a cererii privind predarea persoanei solicitate A. autorităților judiciare germane în vederea executării mandatului european de arestare, precum și arestarea acesteia în vederea predării, instanța de control judiciar constată că, în mod corect, Curtea de Apel Suceava a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind luarea măsurii arestării în vederea predării, a persoanei solicitate A., precum și cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 25.09.2018 pe numele persoanei solicitate A., de către autoritățile judiciare germane (Judecătoria Coesfeld) în Dosarul nr. 3b Gs 134/18 - 81 Js 790/18 = 540 AR 447/18 și cu privire la care s-a înaintat semnalarea prin Biroul Național SIRENE, în condițiile în care procedura de executare a mandatului european de arestare nu poate fi realizată decât în prezența persoanei solicitate, potrivit dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004 care reglementează procedura punerii în executare a mandatului european de arestare, texte de lege aplicabile în prezenta cauză.

Astfel se constată, că potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului, adică respectiva măsură nu poate fi luată în lipsa persoanei solicitate.

În același sens sunt și dispozițiile alin. (1), (3), (5) și (7) ale art. 104 din Legea nr. 302/2004, în sensul că judecătorul trebuie să verifice mai întâi identitatea persoanei solicitate, să se asigure că acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare, să îi aducă la cunoștință drepturile prevăzute la art. 106, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, iar în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător și persoana solicitată; în situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

Or, în speță, se constată că persoana solicitată A. nu s-a prezentat la judecarea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, deși a avut termen în cunoștință, astfel încât prima instanța s-a aflat în imposibilitatea de a da curs respectivei procedurii, în condițiile în care nu s-a putut dispune citarea sa din România, aceasta neavând o adresă de reședință pe teritoriul acestui stat, din actele dosarului rezultând că are domiciliul și reședința în Ucraina.

Totodată, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că mandatul european de arestare emis la data de 25.09.2018 pe numele persoanei solicitate A. de către autoritățile judiciare germane (Judecătoria Coesfeld) în Dosarul nr. 3b Gs 134/18 (81Js 790/18), cu traducerea acestuia în limba română, (copii după dosar), trebuie trimis la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava pentru a proceda potrivit art. 97 și următoarele din Legea nr. 302/2004, respectiv pentru întreprinderea demersurilor referitoare la identificarea, căutarea, localizarea și prinderea persoanei solicitate, pentru a putea fi parcursă procedura de executare a mandatului european de arestare, prevăzută de Legea nr. 302/2004, în condițiile în care, de esența procedurii de executare de către autoritățile române a mandatului european de arestare, este necesară prezența persoanei solicitate pe teritoriul României, pentru ca, premergător predării acesteia către autoritatea judiciară emitentă, să poată fi ascultată în prezența unui apărător și să poată beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, trebuie precizat că împotriva Încheierii nr. 13 din 25 iulie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, hotărâre prin care s-a respins propunerea de arestare provizorie a persoanei solicitate, fără a se dispune vreo altă măsură preventivă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava nu a formulat contestație, motiv pentru care criticile formulate în prezenta cale de atac cu privire la netemeinicia respectivei hotărâri sau a imposibilității citării intimatului pentru termenul în care se soluționa executarea mandatului european de arestare - datorită lipsei unui domiciliu în România -, nu pot fi primite.

Având în vedere că prin prezenta contestație, nu s-au adus dovezi că persoana solicitată A. se află pe teritoriul României, situația de fapt din prezenta cauză fiind în prezent neschimbată, Înalta Curte constată că susținerile Parchetului au făcut deja obiectul analizei instanței, după cum s-a și demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală nu s-au prezentat argumente și aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva Sentinței penale nr. 82 din 05 august 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva Sentinței penale nr. 82 din 05 august 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 august 2019.

Procesat de GGC - NN