ÎCCJ, Decizia nr. 203/2019

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3693 din 18 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Orașul Năvodari, reprezentat prin primar, împotriva Deciziei nr. 175C din 6 noiembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de judecată a făcut aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., reținând, în esență, că a fost formulată cererea de revizuire cu depășirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din același cod, de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs revizuentul Orașul Năvodari, invocând ca temei dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, revizuentul susține că instanța de judecată a aplicat în mod greșit normele de drept material, în sensul că termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. începe să curgă de la momentul comunicării hotărârii atacate, respectiv 24 iulie 2018, apreciind că de la acel moment s-au ivit chestiunile contrare celor ce fuseseră stabilite cu autoritate de lucru judecat. De aceea, depunerea cererii de revizuire la 21 august 2018 s-a făcut cu respectarea termenului prevăzut de lege.

Solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere cauzei spre rejudecare.

În cauză a fost aplicată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ., aplicabilă în cauză în raport cu data declanșării procesului, 25 noiembrie 2016.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 15 aprilie 2019, completul de filtru a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Raportul a fost comunicat părților, conform dovezilor de comunicare atașate la dosar.

Nu au fost depuse puncte de vedere la raport.

Intimatul A. a depus întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 9 mai 2019, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin Încheierea din 24 iunie 2019 a fost admis în principiu recursul declarat declarat de Orașul Năvodari prin primar împotriva Deciziei nr. 3693 din 18 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. x/2018 și a fost fixat termen de judecată la data de 30 septembrie 2019, în ședință publică, pentru soluționarea pe fond a acestui recurs, cu citarea părților.

Analizând recursul dedus judecății, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Criticile recurentului vizează momentul de la care se calculează termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti [...] în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Susținerea recurentului în sensul că termenul pentru exercitarea revizuirii se calculează de la comunicare, iar nu de la data la care hotărârea a rămas definitivă, întrucât, de la momentul comunicării hotărârii atacate s-au ivit chestiunile contrare celor ce fuseseră stabilite cu autoritate de lucru judecat, nu poate fi primită, având în vedere faptul că dispozițiile procedurale citate prevăd fără echivoc faptul că termenul curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Astfel, cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 și următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincțiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

Recurentul nu contestă aspectele reținute în decizia recurată în sensul că Decizia civilă nr. 175C din 6 noiembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă este o hotărâre dată în apel, într-o cauză în care nu avea deschisă calea de atac a recursului, aspect stabilit cu autoritate de lucru judecat prin Decizia nr. 1454 din 25 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă și, prin urmare, rămasă definitivă la data pronunțării, 6 noiembrie 2017, așa cum rezultă din prevederile art. 634 alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., iar cererea de revizuire a fost depusă la oficiul poștal la data de 21 august 2018.

În circumstanțele expuse, prin decizia ce formează obiectul recursului în mod corect s-a reținut că cererea de revizuire a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant, că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde și reglementarea regimului căilor de atac, esențial fiind ca accesul la un tribunal și dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanța lor.

Deoarece cererea de revizuire în speță a fost formulată la data de 21 iunie 2018 și având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanța de revizuire a sancționat nerespectarea acestuia cu decăderea.

La pronunțarea prezentei hotărâri, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, considerentele Curții Constituționale referitoare la constituționalitatea dispozițiilor procedurale din art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.,:

- "[...]16. Curtea, în acord cu jurisprudența sa în materie, observă că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate și, pentru aceleași rațiuni, nu îngrădesc accesul liber la justiție al revizuentului (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 655 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 30 decembrie 2014) sau dreptul la un proces echitabil.

[...]19. Pentru a beneficia de remediul prevăzut de calea extraordinară de atac a revizuirii în situația în care se ajunge la încălcarea autorității de lucru judecat prin pronunțarea a două hotărâri potrivnice este necesar ca această contrarietate să rezulte din confruntarea dispozitivelor celor două hotărâri. Soluția ce s-ar putea pronunța în urma revizuirii în acest context este aceea a anulării celei de-a doua hotărâri, iar nu o reanalizare a acestei din urmă hotărâri și implicit a considerentelor ce au fundamentat cele două hotărâri în discuție sau o schimbare în tot sau în parte a hotărârii atacate. Chiar dacă prin prevederile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. se statuează faptul că autoritatea de lucru judecat are aplicabilitate și în ceea ce privește considerentele pe care dispozitivul se sprijină, aceste din urmă prevederi se referă la considerentele care au fundamentat și condus la soluțiile celor două hotărâri contrare/potrivnice."(Decizia nr. 743 din 22 noiembrie 2018, pct. 16, 19, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 386 din 16 mai 2019).

În ce privește susținerile intimatului că hotărârea atacată, pronunțată în apel, ar fi rămas definitivă la momentul respingerii ca inadmisibil a recursului declarat împotriva acesteia, 25 aprilie 2018, moment la care ar trebuit să se raporteze instanța de revizuire, acestea nu pot fi primite.

Înalta Curte reține, pe de o parte, că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, astfel că menționarea inexactă din dispozitiv a dreptului la recurs nu are nici un efect asupra inexistenței dreptului părții de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 457 alin. (3) și (4) C. proc. civ. nu își găsesc aplicabilitatea în cauză, nefiind întrunite ipotezele prevăzute de textele menționate.

Alin. (3) al acestui articol reglementează o ipoteză nouă de echipolență pentru curgerea termenului de apel sau de recurs, ceea ce nu este cazul în speță, de vreme ce Decizia civilă nr. 175C din 6 noiembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă nu este supusă recursului, astfel cum s-a statuat cu autoritate de lucru judecat prin Decizia nr. 1454 din 25 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

În virtutea aceluiași raționament juridic, întrucât decizia menționată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, instanța nu poate recalifica calea de atac, deja indicată ca fiind recurs, în condițiile art. 457 alin. (4) C. proc. civ., astfel încât să o convertească într-o cale de atac admisibilă.

Prin urmare, în speță, sunt incidente prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) teza ultimă C. proc. civ., astfel că hotărârea atacată cu revizuire a rămas definitivă la data pronunțării acesteia, 6 noiembrie 2017, moment de la care curgea termenul pentru exercitarea căii de atac extraordinare a revizuirii, conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Orașul Năvodari prin primar împotriva Deciziei nr. 3693 din 18 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2019.

Procesat de GGC - LM