ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 55/2017

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 238/R/2016 Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins recursul declarat de pârâții A. și B., împotriva deciziei civile nr. 95/A/17.02.2016 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul civil nr. x/2010

A fost admis în parte recursul declarat de reclamanții C. și D., împotriva aceleiași decizii, pe care a modificat-o în parte în sensul că a admis în parte cererea principală precizată și completată, formulată de C. și D., în contradictoriu cu pârâții A. și B., în limita petitelor având ca obiect despăgubiri și drept de retenție și, în consecință:

Au fost obligați pârâții A. și B. să le plătească reclamanților C. și D. suma de 214.985 RON cu titlu de despăgubiri, reprezentând valoarea materialelor și prețul muncii încorporate în construcția situată în orașul Tăuții Măgherăuș, str. 1 nr. 153, situată pe terenul proprietatea pârâților A. și B., înscris în CF nr. x Tăuții Măgherăuș, nr. top. x.

S-a stabilit în favoarea reclamanților C. și D. un drept de retenție asupra construcției situată în orașul Tăuții Măgherăuș, str. 1 nr. 153, situată pe terenul proprietatea pârâților A. și B., înscris în CF nr. x Tăuții Măgherăuș, nr. top. x, până la plata de către pârâții A. și B. a sumei de 214.985 RON, în favoarea reclamanților C. și D..

A fost înlăturată din decizia recurată dispoziția referitoare la respingerea cererii reclamanților, având ca obiect cheltuieli de judecată în apel și în fond.

Au fost obligați pârâții A. și B., la plata către Stat a sumei de 7.423,5 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care reclamanții au beneficiat de acordarea ajutorului public judiciar în fond, în apel și în recurs.

Au fost menținute în rest dispozițiile din decizia recurată și din sentință, care nu contravin prezentei decizii.

Au fost obligați pârâții A. și B. să le plătească reclamanților C. și D. suma 8.306 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond, în apel și recurs, din care: 2.964,65 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă fondului cauzei; 1.482,35 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă apelului; 2.344 RON, reprezentând onorariu expert în apel; 1.500 RON, reprezentând onorariu avocațial în recurs; 15 RON, reprezentând timbru judiciar în fond, apel, recurs, câte 5 RON timbru judiciar pentru fiecare etapă procesuală.

Împotriva acestei decizii B. și A. au formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În susținerea motivului de revizuire invocat, revizuenții, după o prezentare detaliată a situației de fapt a parcursului judiciar al cauzei și a unor fragmente din considerentele sentinței nr. 8700/2005 și a sentinței nr. 1261/2009 ambele pronunțate de Judecătoria Baia Mare, au arătat, în esență, că în raport cu sentința nr. 8700/2005 s-a invocat autoritatea de lucru judecat, respinsă în mod eronat de instanța de recurs în dosarul nr. x/2010, instanța indicând faptul că este diferit obiectul și cauza.

În opinia revizuenților relevant în speță nu este ceea ce s-a cerut, ci ceea ce a acordat instanța. Astfel, susțin revizuenții, în pag. 7 a sentinței nr. 8700/2005 se reține că se respinge cererea de acordare a despăgubirilor constând în valoarea de circulație a construcției, iar nu sporul de valoare, cum reține instanța de recurs.

Revizuenții susțin că, în prezenta cauză la fel, s-a solicitat valoarea de circulație a casei de locuit care se apreciază ca fiind egală cu valoarea materialelor și a muncii de către reclamanți.

În raport de sentința nr. 1261/27.02.2009, revizuenții susțin că, nu s-a invocat autoritatea de lucru judecat, iar decizia pronunțată în recurs contrazice vădit considerentele și dispozitivul acestei hotărâri.

Revizuenții susțin că decizia pronunțată contrazice cele dispuse anterior, deoarece obligă pârâții la plata despăgubirilor reprezentând valoarea casei construite, fără a constata accesiunea sau faptul că această construcție este proprietatea pârâților E..

În opinia revizuenților s-a ignorat faptul că printr-o hotărâre anterioară s-a stabilit irevocabil că această construcție nu poate face obiectul accesiunii, nefiind aplicabile dispozițiile art. 494 C. civ. vechi, deoarece la data edificării proprietarul terenului era unul și același cu proprietarul construcției, contrazicând însăși ipoteza aplicării accesiunii.

Pentru aceste motive revizuenții au solicitat să se dispună aplicarea art. 327 C. proc. civ. și anularea deciziei nr. 238/R/15.06.2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj.

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte, urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat".

Prin această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența autorității de lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispoziții nu se pot concilia, cu împrejurarea că în al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat ori, dacă a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra ei.

Ori, în ce privește presupusa contradictorialitate a deciziei a cărei retractare se solicită cu sentința nr. 8700/2005 a Judecătoriei Baia Mare, se constată că, prin decizia civilă nr. 95/A/17.02.2016 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr. x/2010 s-a admis excepția autorității de lucru judecat în privința cererii reconvenționale, în raport de sentința civilă nr. 8700/30.12.2005 a Judecătoriei Baia Mare.

Astfel fiind, se constată că, instanța judecătorească a analizat excepția autorității de lucru judecat, statuându-se în mod irevocabil asupra acesteia, astfel că desființarea hotărârii nu mai poate fi obținută pe calea revizuirii, întrucât, într-o asemenea situație, rezolvarea nu se mai limitează la anularea ultimei hotărâri, ci impune și examinarea temeiniciei soluției adoptate în privința excepției autorității de lucru judecat, ceea ce ar fi împotriva finalității urmărite de lege.

Referitor la presupusa contradictorialitate a deciziei a cărei retractare se solicită cu sentința nr. 1261/27.02.2009 a Judecătoriei Baia Mare, se constată următoarele:

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit autoritatea de lucru judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.

În speță, condițiile prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât între hotărârile pretins a fi contradictorii, nu există identitate de obiect și cauză, astfel că nu se poate reține existența autorității de lucru judecat.

Astfel, prima hotărâre indicată în fundamentarea revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. -decizia civilă nr. 238/R/2016 Curtea de Apel Cluj, secția I civilă - a avut ca obiect pretenții, respectiv: obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 50.000 euro, reprezentând valoarea materialelor și prețul muncii înglobate în casa de locuit situată în orașul Tăuții Măgherăuș, str. 1 nr. 153, cu dobânda legală; recunoașterea în favoarea reclamanților a unui drept de retenție asupra casei de locuit și obligarea pârâților să asigure reclamanților un drept de acces cu pasul peste terenurile proprietatea lor.

Cea de a doua hotărâre indicată, pretins contradictorie - sentința civilă nr. 1261 din 27 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. x/2005 - a vizat recunoașterea unui drept și obligația de a face respectiv: să se recunoască în favoarea reclamanților a dreptului de superficie asupra casei de locuit cu teren aferent necesar și util exploatării normale a construcției, precum și asupra terenului plantat cu pomi fructiferi și viță de vie; să se dispună intabularea în CF în favoarea reclamanților a dreptului de superficie astfel recunoscut; stabilirea unei servituți de trecere în favoarea imobilului obiect al dreptului de superficie; intabularea în cartea funciară a dreptului astfel stabilit în favoarea fondului dominant și în sarcina fondului aservit.

Față de cele arătate rezultă că, hotărârile pretins contradictorii au avut ca obiect raporturi juridice diferite ce s-au derulat între aceleași părți, nefiind însă îndeplinită cerința identității de obiect situație în care în ipoteza neîndeplinirii cumulative a condiției triplei identități - de părți, obiect și cauză, motivul invocat nu poate conduce la incidența contrarietății între hotărârile indicate.

În concluzie, în raport de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuenții B. și A. împotriva deciziei civile nr. 238/R/2016 din 15 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții B. și A. împotriva deciziei civile nr. 238/R/2016 din 15 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2017.