ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1609/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2017 la data de 09.05.2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reprezentat prin procurorul general, și Ministerul Finanțelor Publice ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea ordinului nr. 332 din data de 27 ianuarie 2017 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind drepturile salariale;

- obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să emită un nou ordin privind drepturile salariale, în sensul luării în considerare a valorii de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015);

- obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să efectueze plata diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 405 RON și venitul efectiv plătit;

- obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească dobânda legală și rata inflației la sumele datorate.

În motivare, reclamanții au arătat că prin ordinul 332 din data 27.01.2017 s-a dispus, începând cu data de 1 octombrie 2016, recalcularea drepturilor salariale ale procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă Tribunale, începând cu data de 1 octombrie 2016.

Prin sentința civilă nr. 3178 din data de 14 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și a respins, pe cale de consecință, acțiunea reclamanților în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca neîntemeiată.

A admis excepția lipsei de interes invocată din oficiu și a respins, pe cale de consecință, cererea de anulare în tot a ordinului nr. 332/2017 ca fiind lipsită de interes.

Pe fond, a admis în parte acțiunea și a anulat în parte ordinul nr. 332/2017, în ceea ce privește data de la care se recunosc drepturile salariale.

A obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la emiterea unui nou ordin de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la data de 01.10.2016.

Totodată, a obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata diferenței dintre veniturile efectiv plătite și cele recalculate cu utilizarea valorii de referință sectorială de 405 RON pentru perioada 09.04.2015 - 01.10.2016, creanță ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la scadență până la plata efectivă.

Împotriva sentinței civile nr. 3178 din data de 14 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul a arătat, în esență, că la data de 09 aprilie 2015 nu exista în plată, în cadrul familiei ocupaționale Justiție, nicio indemnizație burtă lunară pentru funcția procuror/judecător stabilită cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON, astfel încât nu sunt întrunite condițiile legale pentru anularea Ordinului nr. 332/2017.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Prin sentința recurată, Curtea de Apel București a anulat în parte ordinul nr. 332/2017, în ceea ce privește data de la care se recunosc drepturile salariale și a obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la emiterea unui nou ordin de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la data de 01.10.2016.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ulterior declarării căii de atac, prin Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 897/2018 s-a stabilit modul de calcul al indemnizațiilor reclamanților pentru perioada 09.04.2015 - 31.12.2017 și în continuare.

Potrivit actului administrativ în discuție, Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 897/2018, începând cu data de 09.04.2015, categoriile de personal din care fac parte și reclamanții beneficiază de indemnizații de încadrare, stabilite prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, iar în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, stabilindu-se că plata drepturilor salariale rezultate prin aplicarea valorilor de referință sectoriale amintite se va realiza în continuare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON și că pentru perioadele anterioare plata drepturilor salariale urma a se face după asigurarea fondurilor necesare de către ordonatorul principal de credite.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât prin recursul declarat, pârâtul critică obligarea sa la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, prin care să fie avută în vedere valoarea de referință salarială de 405 RON, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Or, în raport de faptul emiterii de către pârâtul Ministerul Publice - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a Ordinelor nr. 897/2018 și nr. 3206/2019, prin care s-a stabilit o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, începând cu data de 09.04.2015 și de 484,18 RON, de la data de 01.12.2015, Înalta Curte reține că, în prezent, acesta nu mai justifică un interes în susținerea recursului, deoarece a procedat deja la recalcularea indemnizației de încadrare brută prin raportare la valori de referință sectorială mai ridicate decât cele solicitate prin cererea de chemare în judecată.

Constatând că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Publice - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 3178 din data de 14 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2020.