ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4514/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea de ședință publică din data de 14 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției Tudorel Toader.

Împotriva acestei încheieri, astfel cum a precizat ulterior, a declarat recurs reclamanta A., invocând critici ce pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

II. Derularea procedurii judiciare și considerentele instanței de recurs

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin cererea scrisă înregistrată la dosarul de recurs la data de 27 februarie 2020, astfel cum a fost calificată de instanță, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecată, conform art. 406 alin. (5) C. proc. civ..; cererea de renunțare la judecată a fost formulată în nume propriu, semnată.

Prin rezoluția din 04 martie 2020, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata cererii de renunțare la judecata recursului în data de 18.09.2020, cu citarea părților, în condițiile art. 406 C. proc. civ., în ședință publică.

Intimații- pârâți Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, cărora, în conformitate cu art. 406 alin. (4) C. proc. civ., li s-a comunicat o copie de pe cererea de renunțare la judecata recursului, conform dovezilor existente la filele x și 40- 41 dosar, nu și-au exprimat poziția față de cererea de renunțare.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului declarat, având în vedere cererea de renunțare la recurs, va lua act de manifestarea de voință a recurentei- reclamante.

De principiu, renunțarea la judecată reprezintă actul procesual de dispoziție al reclamantului, în calitatea sa de inițiator al demersului judiciar, de a renunța la soluționarea unei cauze, fără a avea obligația de a-și justifica manifestarea de voință și fără a fi constrâns, din punct de vedere temporal, în privința acesteia.

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi.

Recurenta- reclamantă și-a intitulat cererea, ca fiind "cerere de retragere recurs", însă, din conținutul cererii depuse, rezultă cu certitudine că recurenta-reclamantă a renunțat la judecarea recursului formulat.

În aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora: achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac exercitate, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, prin care aceasta achiesează la hotărârea instanței de fond, și care nu este supus cenzurii Înaltei Curți.

Respectând, astfel, principiul disponibilității părților, care guvernează procesul civil, Înalta Curte constată că, în cauză, recurenta-reclamantă A. a renunțat la judecata căii de atac a recursului, sens în care, va lua act de cererea formulată, dând eficiență principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate

Date fiind dispozițiile legale arătate și aspectele asupra cărora sunt limitate dezbaterile în ipoteza intervenirii manifestării procesuale a renunțării la judecată, când instanța nu mai poate face acte de cercetare judecătorească asupra altor chestiuni legate de drepturile deduse judecății ori de calitățile părților implicate în litigiu, Înalta Curte, în temeiul art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., va lua act de cererea de renunțare la judecata căii extraordinare de atac deja exercitate de către reclamantă, în condițiile existenței manifestării sale de voință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenta- reclamantă A. împotriva încheierii de ședință publică din data de 14 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2020.