ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 28/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 28/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 03.01.2017 pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții, în contradictoriu cu pârâții Comuna Vidra și Consiliul Local Vidra, prin primar, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 43.628,34 RON, din care 5.453,54 RON cu titlu de sumă de plată aferentă cotei de 0,1% la valoarea din autorizația de construire și 38.174,79 RON cu titlu de cotă de 0,7% din valoarea lucrărilor.
Prin sentința civilă nr. 1733/04.05.2017, Judecătoria Cornetu a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții - I.S.C., în contradictoriu cu pârâții Comuna Vidra Prin Primar și Consiliul Local Vidra, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții a formulat apel apelantul Inspectoratul de Stat în Construcții - I.S.C., prin care a solicitat admiterea apelului, anularea în tot a sentinței civile apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Prin Decizia nr. 1046/A din 14 martie 2018 a Tribunalului Ilfov, secția civilă s-a respins apelul formulat de către apelantul Inspectoratul de Stat în Construcții - I.S.C. împotriva sentinței civile nr. 1733/04.05.2017, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în contradictoriu cu intimații Comuna Vidra prin Primar și Consiliul Local Vidra, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Inspectoratul de Stat în Construcții - I.S.C., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurentul - reclamant a susținut, în esență, că a respectat dispozițiile art. 249 C. proc. civ.. În acest sens, a solicitat Primăriei Comunei Vidra, prin adresa nr. x din data de 25.11.2016 situația centralizata a recepțiilor efectuate în perioada 01.01.2011 - 29.02.2016 pentru lucrările edilitare și cele de căi de comunicații, adresă la care nu s-a primit niciun răspuns. De asemenea, prin adresa nr. x din data de 26.04.2017, a mai solicitat Primăriei Comunei Vidra să transmită în copie, certificată pentru conformitate, Autorizația de construire nr. 17 eliberată de Primarul Comunei Vidra la data de 10.10.2011 pentru obiectivul "Extindere sistem alimentare cu apa în comuna Vidra satele Crețesti și Sintești", situate în comuna Vidra, județ Ilfov, Procesul - Verbal de recepție la terminarea lucrărilor autorizat cu AC nr. 17 din data de 10.10.2011 și Declarația finală a lucrărilor mai sus menționate, neprimind nici la aceasta un răspuns.
A considerat că instanța nu a exercitat rolul activ, în sensul că nu a pus în vedere pârâților, în temeiul dispozițiilor art. 293 C. proc. civ., să depună la dosarul cauzei Procesul - Verbal de recepție la terminarea lucrărilor sau un act doveditor din care să reiasă susținerile acestora, în sensul că lucrările nu au fost finalizate, considerând suficiente susținerile pârâților din întâmpinare, susțineri ce nu au fost nedovedite.
De asemenea, nici instanța de fond, nici instanța de apel nu au ținut cont de dispozițiile legale, și anume de art. 70 alin. (1) și (2) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Intimații-pârâți Comuna Vidra prin primar și Consiliul Local Vidra au depus întâmpinare prin care au invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal, precum și excepția inadmisibilității recursului. Pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Decizia Înaltei Curți asupra recursului
Față de dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 129 C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și urmează să o admită, cu consecința declinării competenței de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel București, secția Civilă, având în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate", iar, conform prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., "Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent".
Potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., dispoziții legale cu caracter imperativ, de ordine publică, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:
"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".
Așadar, în conformitate cu prevederile art. 97 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Totodată, dispozițiile art. 96 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevăd că:
"Curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege".
De asemenea, competența secției Civile a Curții de Apel București, de soluționare a recursului declarat împotriva Deciziei nr. 1046/A din 14 martie 2018 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă, este atrasă în virtutea calității sale de instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, în raport cu prevederile art. 483 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora "Recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată."
În principiu, în situațiile în care, potrivit dispozițiilor C. proc. civ. sau ale legii speciale, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești sunt supuse recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în cauză, sau, după caz, de competența instanței expres prevăzute de lege.
Competența materială expres stabilită de lege, fiind de natură imperativă, dispozițiile cu privire la aceasta nu pot fi înlăturate; nesocotirea dispozițiilor legale privitoare la competență constituie motiv de nulitate a hotărârii pronunțate, chestiunea competenței fiind esențială în ce privește judecata.
În speță, hotărârea supusă recursului a fost pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în apel, astfel că, din coroborarea dispozițiilor art. 96, art. 97 și art. 132 C. proc. civ., cu referire la art. 483 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că instanța competentă material a soluționa cauza este Curtea de Apel București, secția Civilă, instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, în favoarea căreia se va stabili competența de soluționare a cauzei.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 129 C. proc. civ., raportat la art. 96 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și art. 483 alin. (4) C. proc. civ., dispoziții legale cu caracter imperativ, va admite excepția necompetenței materiale și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale și funcționale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant Inspectoratul de Stat în Construcții I.S.C. pentru Inspectoratul Regional în Construcții București împotriva Deciziei nr. 1046/A din 14 martie 2018 a Tribunalului Ilfov, secția civilă în favoarea Curții de Apel București, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 ianuarie 2021.