ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 841/2016

Decizia nr. 841/2016

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 89 din data de 24 mai 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x/2016) s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu privire la extrădarea persoanei extrădabile A.. În baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-au constatat întrunite condițiile extrădării persoanei extrădabile A., în vederea punerii în executare a mandatului de arestare emis la data de 10 iunie 2015, de către Tribunalul Districtual pentru Districtul Mijlociu al statului Tennessee, SUA.

S-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare americane, împotriva numitului A., pentru judecarea acestuia sub aspectul comiterii infracțiunilor de conspirație la fraudă bancară și fraudă bancară, prevăzute de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, secțiunile 1349, 1343 și 1344, precum și fraudă prin cablu, prevăzută de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343.

S-a constatat că persoana urmărită nu a fost de acord sa fie extrădată și nu a renunțat la regula specialității.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a menținut măsura arestării în vederea predării persoanei extrădabile A., până la predare.

S-a constatat că persoana extrădabilă A. a fost reținută și apoi arestată în prezenta cauză, din 09 mai 2016, ora 14:00, la zi.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că prin adresa din 10 mai 2016, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu disp. art. 42 rap. la art. 43 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România si Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, a sesizat Curtea de Apel București, cu cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare americane, împotriva numitului A. în vederea arestării provizorii a acestuia și soluționării cererii de extrădare.

Anterior, prin adresa din 03 mai 2016, Ministerul Justiției a trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 37 alin. (4) rap. la art. 40 din Legea nr. 302/2004 republicată, precum și art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, cererea de extrădare formulată și transmisă de către autoritățile judiciare din Statele Unite Americii la data de 29 aprilie 2016 și înregistrată la data de 03 mai 2016 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a constatat că cererea de extrădare, formulată de autoritățile judiciare americane împotriva numitului A., precizează ca acesta este urmărit pentru comiterea infracțiunilor de conspirație la fraudă bancară și fraudă bancară, prevăzute de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, secțiunile 1349, 1343 și 1344, precum si fraudă prin cablu, prevăzută de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343.

Astfel, s-a reținut că în perioada 2011 - 2013 A., împreună cu alte persoane, a postat anunțuri false privind vehicule scoase la vânzare și a determinat victimele care doreau să cumpere vehiculele oferite sa efectueze transferuri prin cablu, în conturi bancare din S.U.A., controlate de conspiratori. De asemenea, s-a mai reținut că persoana extrădabilă a deschis conturi bancare în baza unor documente false.

Conform procesului verbal din 09 mai 2016, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a fost prezentat numitul A., de către lucrătorii din cadrul Drirecției Generale a Poliției Municipiului București Serviciul de Investigații Criminale. Persoanei extrădabile i s-a adus la cunoștință faptul că este urmărit în vederea punerii în executare a mandatului de arestare emis la data de 10 iunie 2015, de către Tribunalul Districtual pentru Districtul Mijlociu al Statului Tennessee, pentru infracțiunile de conspirație la fraudă bancară și fraudă bancară, prevăzute de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, secțiunile 1349, 1343 și 1344, precum și fraudă prin cablu, prevăzută de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343. Persoana solicitată a fost identificată pe baza cărții de identitate.

Cu acel prilej, persoana solicitată a fi extrădată, a declarat următoarele: „Nu cunoșteam faptul că autoritățile judiciare americane au formulat o cerere de extrădare pe numele meu. Nu recunosc acuzațiile care mi se aduc de către autoritățile judiciare americane. Am părăsit teritoriul Statelor Unite ale Americii

.

În vara lui 2012 și nu am mai revenit în S.U.A. de atunci. Nu am fost niciodată în statul Tennessee. Arăt că am un copil în vârstă de 4 ani. Nu sunt cercetat în România pentru nici o faptă penală. Nu de acord cu extrădarea mea în S.U.A."

Împotriva numitului A. s-a luat măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore din data de 09 mai 2016, ora 14:00 (ora la care a fost prezentat la sediul Parchetului de pe lângă C.A.B.), până la data de 10 mai 2016, ora 14:00, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

La Curtea de Apel București, secția I penală, în prezența apărătorului ales, judecătorul de drepturi și libertăți, a luat o declarație persoanei extrădabile A., aceasta menținându-și declarația data la Parchet.

Prin încheierea din 10 mai 2016, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis cererea de arestare provizorie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, iar în baza art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării către autoritățile judiciare din SUA, a persoanei extrădabile A., pe o perioadă de 30 de zile, de la 10 mai 2016 la 08 iunie 2016 inclusiv, avându-se în vedere îndeplinirea condițiilor de fond și de formă ale arestării provizorii, prevăzute de art. 43 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rep.

La data de 19 mai 2016, în prezenta apărătorului ales, judecătorul de drepturi și libertăți, a luat o nouă declarație persoanei extrădabile A., acesta declarând ca se opune la extrădare și nu renunță la regula specialității.

Dezbaterile cu privire la cererea de extrădare, au avut loc la 19 mai 2016, și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării, ce face parte din prezenta hotărâre.

Curtea de apel a apreciat că cererea de extrădare este fondată.

La cererea de extrădare au fost anexate documente, prevăzute de art. 8 din Tratatul bilateral:

-

declarația dată sub jurământ de numitul B. în sprijinul cererii de extrădare;

-

proba A - rechizitoriul din 10 iunie 2015 emis de Tribunalul Districtual al SUA, Districtul Central al Statului Tennessee;

-

proba B - mandatul de arestare emis la 10 iunie 2015 de Tribunalul Districtual al SUA, Districtul Central al Statului Tennessee;

-

proba C - copia dispozițiilor legale aplicabile;

-

proba D - declarația dată sub jurământ de agentul special. C. în sprijinul cererii de extrădare;

-

proba E - fotografia persoanei extrădabile.

Judecătorul de drepturi și libertăți a constatat faptul că autoritățile judiciare americane au solicitat extrădarea în vederea judecării a numitului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de „conspirație la comiterea de fraudă bancară și fraudă prin cablu" și "fraudă prin cablu", iar împotriva acestuia a fost emis de către Tribunalul Districtual al SUA, Districtul Central al

Statului Tennessee, la data de 10 iunie 2015, un rechizitoriu și un mandat de arestare.

Rechizitoriul include o anchetă a Biroului Federal de Investigații al Statelor Unite care a scos la iveală o conspirație infracțională prin care peste 40 de victime au fost înșelate încă din anul 2011. Conspiratorii au postat anunțuri false pentru vehicule puse la vânzare și au determinat victimele, care doreau sa cumpere vehiculele oferite, să efectueze transferuri prin cablu în conturi bancare din Statele Unite controlate de conspiratori.

Investigația a arătat că A. a participat la această conspirație cel puțin din 2011 și până in iulie 2013. Mai concret, începând cel puțin din 2011, A. a recrutat alte persoane să participe la conspirație și le-a instruit să deschidă conturi bancare în Statele Unite în scopul primirii plăților de la victime. In plus, în anul 2013 A. a călătorit în Statele Unite, unde a deschis mai multe conturi bancare folosind numele false menționate în rechizitoriu. Atunci când a deschis conturi bancare folosind aceste nume false, A. a utilizat documente false, frauduloase și contrafăcute, inclusiv pașapoarte. Persoana extrădabilă a deschis aceste conturi ca să primească plăți de la victime și ulterior a retras acești bani prin diverse mijloace

S-a constatat că faptele de care este acuzat A. sunt pedepsite în legea Statelor Unite prin privare de libertate pe o perioadă mai mare de un an și sunt cuprinse în Articolul 2 din Tratatul de extrădare, iar termenul de prescripție american de 5 ani, nu împiedică urmărirea penală pentru infracțiunile pentru care se solicită extrădarea.

Faptele descrise și reținute în sarcina persoanei extrădabile își găsesc corespondent și în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de înșelăciune în formă agravată prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., uz de fals prevăzut de art. 323 C. pen., fiind pedepsite cu închisoare până la 5 ani.

Curtea de apel a constatat ca cererea de arestare provizorie în vederea extrădării cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege, respectiv:

a)

autoritatea care solicită arestarea provizorie în vederea extrădării;

b)

datele de identificare a persoanei urmărite internațional, inclusiv cetățenia;

c)

existenta unui mandat de arestare sau a oricărui alt document având aceleași efecte juridice;

d)

confirmarea valabilității actului prevăzut la lit. c) ;

e)

expunerea faptelor, care trebuie să precizeze data, locul unde au fost comise și gradul de participație la săvârșirea lor;

f)

dispozițiile legale aplicabile, inclusiv cele privind prescripția răspunderii penale sau a executării pedepsei.

În urma controlului de regularitate internațională, efectuat în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară

internațională în materie penală, republicată, s-a constatat că la cererea de extrădare au fost atașate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, traduse în limba română (traducerea a fost efectuată de autoritățile americane) si nu este incidență niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecințe, de o gravitate deosebită, pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate.

În opinia primei instanțe, faptul ca persoana extrădabilă are un copil de 4 ani cu handicap ușor, conform raportului de evaluare complexă, cuprins in certificatul din 19 noiembrie 2015, eliberat de Comisia pentru protecția copilului, sector 6 București, depus în instanță (celelalte acte medicale fiind mai vechi), nu este de natură a cauza suferințe psihice foarte grave persoanei extrădabile, nu întrunește cerințele art. 22 alin. (2) și nu justifică respingerea pentru acest motiv a cererii de extrădare formulată de autoritățile judiciare americane împotriva numitului A., pentru judecarea acestuia sub aspectul comiterii infracțiunilor de conspirație la fraudă bancară și fraudă bancară, prevăzute de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, secțiunile 1349,1343 și 1344, precum si fraudă prin cablu, prevăzută de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343.

Apărarea persoanei extrădabile a învederat faptul că din copia Mandatului de arestare nu reiese în vreun fel că emiterea și înaintarea spre executare a mandatului de arestare a fost aprobată de un Judecător sau Judecător Magistrat al Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Central al Statului Tennessee.

Confirmarea valabilității mandatului de arestare preventivă, emis de autoritățile judiciare ale SUA, este o cerință a Legi nr. 302/2004 republicată, nefiind însă cerută de dispozițiile acestei legi analiza procedurii penale prin care statul solicitant a eliberat mandatul de arestare. De asemenea, copiile rechizitoriului și mandatului de arestare emise de autoritățile judiciare din SUA, au fost confirmate ca fiind copii autentice ale actelor originale de către emitent, respectiv Tribunalul Districtual pentru Districtul Mijlociu al statului Tennessee, SUA, potrivit semnăturilor și ștampilelor aplicate la filele 33 și 44, fiind totodată autentificate prin certificatul Departamentului de Justiție al SUA de la fii. 20.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație persoana extrădabilă, în termen legal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 31 mai 2016, fiind fixat termen aleatoriu la data de 07 iunie 2016.

În dezbateri, contestatorul persoană extrădabilă prin intermediul apărătorului ales, a susținut, în primul rând, netemeinicia sentinței atacate, fiind respinsă cererea privind solicitarea de informații suplimentare, formulată în temeiul art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 și art. 9 din Tratatul de extrădare încheiat între România și Statele Unite ale Americii. Apărarea a susținut această cerere având în vedere că există documente la dosarul cauzei neconforme cu dispozițiile legale străine, făcând referire la mandatul de arestare preventivă și la rechizitoriul, care ar fi fost semnate de către grefier, și nu de un judecător. S-a susținut că, deși grefierul este autoritatea competentă să semneze mandatul de arestare în baza rechizitoriului, este necesar să existe aprobarea expresă a unui judecător.

Sunt contestate și anumite acte în limba engleză aflate la dosarul cauzei, care nu au fost traduse în limba română, astfel cum prevăd dispozițiile Tratatului bilateral încheiat între România și Statele Unite ale Americii.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea cererii de extrădare formulată de autoritățile judiciare străine.

Înalta Curte, examinând contestația în raport cu motivele invocate, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că persoana extrădabilă A. este urmărită internațional de autoritățile judiciare americane - Tribunalul Districtual pentru Districtul Mijlociu al Statului Tennessee, împotriva sa fiind în desfășurare o procedură penală pentru comiterea infracțiunilor de conspirație la fraudă bancară și fraudă bancară, prevăzute de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, secțiunile 1349, 1343 și 1344, precum si fraudă prin cablu, prevăzută de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343. Astfel, din conținutul cererii de extrădare și a documentelor anexate acesteia rezultă că persoana solicitată a fi extrădată este acuzată că din anul 2011 a recrutat alte persoane să participe la conspirație și le-a instruit să deschidă conturi bancare în Statele Unite în scopul primirii plăților de la victime. În plus, în anul 2013 A. a călătorit în Statele Unite, unde a deschis mai multe conturi bancare folosind numele false menționate în rechizitoriu. Atunci când a deschis conturi bancare folosind aceste nume false, A. a utilizat documente false, frauduloase și contrafăcute, inclusiv pașapoarte. Persoana extrădabilă a deschis aceste conturi ca să primească plăți de la victime și ulterior a retras acești bani prin diverse mijloace.

Analizând actele $i lucrările dosarului,

Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru admiterea cererii și extrădarea persoanei solicitate.

copii ale mandatului de arestare, ale rechizitoriului, precum și a altor acte de procedură efectuate în cauza penală în care este cercetată persoana extrădabilă, documentele fiind depuse și în traducere legalizată în limba română (conform Certificatului de traducere aflat la fila 114, Dosar Parchet nr. x/II-5/2016). De asemenea, la cererea de extrădare au fost atașate documentele prevăzute de art. 8 din Tratatul bilateral (Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008).

Apărarea a susținut că mandatul de arestare preventivă și rechizitoriul, certificate de grefierul instanței străine au fost traduse în limba română, însă nu poartă traducerea ștampilei.

Înalta Curte constată că rechizitoriul, emis la data de 10 iunie 2015 de Tribunalul Districtual al SUA - Districtul Central al Statului Tennesse, care reprezintă proba A, poartă semnătura procurorului care l-a emis și a procurorului șef, fiind certificat pentru autenticitate de către grefier (filele 33-42, Dosar Parchet nr. x/II-5/2016). De asemenea, din traducerea mandatului de arestare (proba B) rezultă că acesta este în deplină concordanță cu ceea ce se invocă de autoritățile judiciare străine, fiind emis la aceeași dată (10 iunie 2015) și pentru săvârșirea infracțiunilor precizate în rechizitoriu. Semnarea mandatului de arestare privește autenticitatea acestui act și a fost făcută de către grefierul instanței străine, care este competent, potrivit legii străine, să semneze acest act în baza rechizitoriului.

Pe de altă parte, proba D (tradusă în limba română), care reprezintă declarația dată sub jurământ de către agentul special străin în sprijinul cererii de extrădare poartă semnătura acestuia și a judecătorului districtual al Statelor Unite - Districtul Central al Statului Tennesse (filele 49-64, Dosar Parchet nr. x/II-5/2016), fiind același judecător căruia i s-a înaintat spre soluționare rechizitoriul.

Cele două documente aflate la filele 19-20 din dosarul Parchetului, despre care apărarea a susținut că nu sunt traduse în limba română, se referă la înaintarea documentelor de extrădare, iar autenticitatea acestora a fost verificată pe cale oficială, în urma controlului de regularitate internațională, efectuat în conformitate cu disp. art. 38 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată. Mai mult, în Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008 există dispoziții privind modul de înaintare a documentelor, constatându-se că la art. 10 din Tratat se prevede că documentele care poartă certificarea sau sigiliul Ministerului Justiției din România sau Departamentului de Justiție al Statelor Unite ale Americii sau al ministerului ori departamentului responsabil pentru afaceri externe al statului solicitant vor fi admisibile în procedura de extrădare în statul solicitat, fără o altă certificare, autentificare sau legalizare. Mai mult, la

dosarul cauzei există toate documentele necesare în procedura de extrădare, transmise pe cale diplomatică, astfel cum prevăd disp. art. 8 din Tratatul bilateral.

Așadar, Înalta Curte apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, nefiind necesară obținerea de relații suplimentare de la autoritățile judiciare americane, așa cum a solicitat apărarea, neexistând îndoieli cu privire la autenticitatea documentelor transmise statului român.

2.

De asemenea, s-a înaintat o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, indicându-se data și locul săvârșirii acestora, calificarea juridică, referiri la dispozițiile legale aplicabile.

3.

A fost atașată și o copie a dispozițiilor legale aplicabile, tradusă în limba română (proba C - fila 83, Dosar Parchet nr. x/II-5/2016).

4.

În altă ordine de idei, se constată că între România și Statele Unite ale Americii există norme convenționale pentru extrădare, fiind aplicabil Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

5.

Persoana solicitată este cercetată pentru săvârșirea unor infracțiuni, fiind îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora „pot fi extrădate din România, în condițiile prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni (...)", nefiind aplicabile dispozițiile art. 19 din aceeași lege, potrivit cărora nu pot fi extrădați din România:

a)

cetățenii romani, dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 20;

b)

solicitanții de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecției subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în țara de origine sau în orice alt stat în care viața ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuși la tortură, tratamente inumane și degradante;

c)

persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicție, în condițiile și în limitele stabilite prin convenții sau prin alte înțelegeri internaționale;

d)

persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca suspecți, persoane vătămate, părți, martori sau experți ori interpreți în fața unei autorități judiciare române solicitante, în limitele imunităților conferite prin convenție internațională.

În acest sens, apărarea, în motivele scrise depuse la dosarul cauzei (filele 15-21) a invocat incidența dispozițiilor privind motivele opționale de refuz (respectiv, art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată) întrucât persoana extrădabilă este tatăl unui copil minor diagnosticat cu un handicap ușor.

Se constată că prin Hotărârea nr. 845 din data de 19 noiembrie 2015 a Comisiei pentru protecția copilului a Consiliului local sector 6 București s-a hotărât că D. (fiul persoanei extrădabile) se încadrează în gradul de handicap, fiind aprobat panul de recuperare întocmit de Serviciul de Evaluare Complexă a Copilului cu Dizabilități din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului București - sector 6 (filele 43-46, dosar fond).

Se apreciază că motivele invocate nu se circumscriu motivelor opționale de refuz prevăzute art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, iar situația copilului nu a evidențiat aspectele arătate de apărare (respectiv, supraveghere permanentă din partea ambilor părinți, examene medicale și tratamente în străinătate), nefiind susținute de dovezi.

7.

Este îndeplinită și condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, deoarece faptele pentru care este cercetată persoana solicitată au corespondent în legislația penală română.

8.

Este îndeplinită și condiția referitoare la gravitatea pedepsei, fiind incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora extrădarea este acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecății, pentru fapte a căror săvârșire atrage potrivit legislației statului solicitant și legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puțin 4 luni. De asemenea, sunt îndeplinite și prevederile art. 2 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 potrivit cărora o infracțiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă.

Din relațiile comunicate de autoritățile solicitante, rezultă că infracțiunile pentru care se solicită extrădarea sunt sancționate cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, condiția fiind îndeplinită și raportat la legislația română.

În consecință, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 18, art. 24 și art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, precum și cele prevăzute de art. 36-46 din același act normativ, ce reglementează procedura specială a extrădării pasive din România.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 53 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 89 din data de 24 mai 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x/2016).

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 89 din data de 24 mai 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x/2016).

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi,

7 iunie 2016.