ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 766/2017

Decizia nr. 766/2017

Deliberând asupra contestației de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 165 din data de 10 august 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 107 coroborat cu art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată a fost admisă cererea autorităților judiciare ungare și s-a dispus predarea persoanei solicitate A. autorităților judiciare ungare în vederea executării mandatului european de arestare emis la data de 27 februarie 2017 de Curtea Municipală Gyor - Republica Ungaria, cu respectarea regulii specialității și a condiției ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.

De asemenea, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, de la 10 august 2017 la 08 septembrie 2017.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată din data de 01 august 2017 la zi.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a reținut următoarele:

La data de 01 august 2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. x/2/2017 (nr. x/2017), a fost înregistrată cererea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare ungare la data de 20 februarie 2017 față de numitul A., cetățean român, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de ființe umane, prevăzută de C. pen. ungar.

În cuprinsul sesizării, s-a apreciat că împotriva numitul A. s-a emis un mandat european de arestare pentru săvârșirea pe teritoriul Ungariei a infracțiunii de trafic de ființe umane, autoritățile judiciare române fiind informate prin intermediul Biroului Sirene.

Prin Ordonanța de reținere nr. 99 din data de 01 august 2017 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/II-5/2017, s-a dispus reținerea numitului A., pe o durată de 24 ore, începând cu data de 01 august 2017 până la data de 02 august 2017.

Prin încheierea din 02 august 2017, în temeiul art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, de la 02 august 2017 la 16 august 2017, inclusiv. S-a solicitat și depunerea mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

A fost emis mandatul de arestare nr. 59 din 02 august 2017 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2017 (nr. x/2017).

La dosarul cauzei au fost atașate lucrarea înregistrată sub nr. x/II-5/2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ce conține procesul-verbal din 01 august 2017; Ordonanța de reținere nr. 99 din 01 august 2017; procesul-verbal de identificare în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date; procesul-verbal de depistare; copia fișei de cazier judiciar; semnalarea în sistem informatic transmisă prin fax, mandatatul european de arestare, mandatul de arestare nr. 59 din 02 august 2017, prin care persoana solicitată A. a fost reținută pe o perioadă de 15 zile, de la 2 august 2017 până la 16 august 2017, inclusiv, declarația persoanei solicitat din data de 02 august 2017 în care menționează că nu este de acord să fie predat autorităților ungare, nu dorește să renunțe la regula specialității și nu există obiecțiuni cu privire la identitate.

Ulterior, a fost înaintat mandatul european de arestare și copie în traducere legalizată.

În conformitate cu dispozițiile art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a adus la cunoștința persoanei solicitate motivul pentru care a fost citat în fața instanței, drepturile de care beneficiază, respectiv de a fi asistat de un apărător ales, de a lua cunoștință de mandatul european, de a invoca regula specialității în sensul că nu mai poate fi urmărit sau judecat în statul solicitant pentru alte fapte anterioare predării, precum și faptul că are posibilitatea de a-și da consimțământul la predare. Persoana solicitată a arătat că nu este de acord să fie predată autorităților emitente.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea a reținut că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 republicată și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 96 din legea de mai sus.

Astfel, cererea de predare are la bază mandatul european de arestare preventivă emis la data de 27 februarie 2017 de autoritățile judiciare ungare, pe numele A. - care este identificat cu nume, prenume și data nașterii, pentru săvârșirea infracțiunii trafic de migranți, prevăzută de art. 353 C. pen. ungar.

În fapt,

s-a reținut că persoana solicitată A. a fost însărcinat de către B. să faciliteze intrarea ilegală a imigranților din lumea a treia în zona Schengen, din Ungaria către Austria. Acesta l-a plătit pe C. cu suma de 200 euro pentru a transporta opt imigranți din lumea a treia fără documente de călătorie în Austria la data de 19 mai 2016.

A. și D. conduceau vehiculul de la Budapesta către Hegyeshalom, care se afla în fața vehiculului condus de C. în care se aflau opt imigranți din lumea a treia, care nu se aflau în posesia unui permis de rezidență valid sau documente de călătorie.

C. și imigranții ilegal transportați de către acesta au fost arestați în data de 19 mai 2017 pe autostrada M1 din Ungaria.

Infracțiunea pentru care persoana solicitată este cercetată se numără printre cele indicate expres de art. 96 alin. (1) din legea nr. 302/2004, pentru care nu este necesară verificarea condiției dublei incriminări, respectiv traficul de persoane (pct. 3).

Instanța de executare nu este competentă a se pronunța asupra vinovăției persoanei solicitate, aceasta având posibilitatea să își facă apărările apreciate necesare în fata autorităților emitente, competența Curții fiind limitată la verificare motivelor de refuz facultative sau obligatorii, prevăzute expres și limitativ de art. 98 din Legea nr. 302/2004 și de art. 3 și 4 din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI. Totodată, în cadrul acestei proceduri, persoana solicitată nu are posibilitatea de a-și alege jurisdicția care să îl judece în fond, principiul determinant fiind cel al teritorialității (fiecare stat membru este competent a urmări și judeca infracțiunile săvârșite pe teritoriul său). Cetățenia română poate constitui un motiv de refuz al executării mandatului european numai în cazul în care acesta este emis pentru executarea unei pedepse privative de libertate (și nu în pentru cercetarea persoanei solicitate, astfel cum este prezentul caz) și doar cu obligația preluării de către statul român a executării acesteia pe teritoriul său.

Constatând că nu există vreunul din motivele de refuz al executării prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004, în baza art. 107 coroborat cu art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată Curtea a admis cererea autorităților judiciare ungare.

Împotriva sentinței penale nr. 165 din data de 10 august 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație persoana solicitată A., solicitând admiterea acesteia.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.”

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și art. 96 din prezenta lege.

Analizând actele și lucrările cauzei, se constată că sunt îndeplinite cerințele legii privind conținutul și forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autoritățile judiciare ungare au menționat că solicitarea adresată autorităților judiciare române se bazează pe mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare ungare la data de 20 februarie 2017 față de numitul A., cetățean român, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de ființe umane, prevăzută de C. pen. ungar. Așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței penale apelate, a fost analizat mandatul european de arestare, reținându-se îndeplinirea condițiilor cerute de Legea nr. 302/2004 în vigoare.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. (acuzat de săvârșirea infracțiunii de trafic de ființe umane întrucât persoana solicitată A. a fost însărcinat de către B. să faciliteze intrarea ilegală a imigranților din lumea a treia în zona Schengen, din Ungaria către Austria. Acesta l-a plătit pe C. cu suma de 200 euro pentru a transporta opt imigranți din lumea a treia fără documente de călătorie în Austria la data de 19 mai 2016. A. și D. conduceau vehiculul de la Budapesta către Hegyeshalom, care se afla în fața vehiculului condus de C. în care se aflau opt imigranți din lumea a treia, care nu se aflau în posesia unui permis de rezidență valid sau documente de călătorie), având în vedere durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranță privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, precum și gravitatea deosebită a faptei săvârșite avându-se în vedere și contextul actual privind traficul de imigranți, Înalta Curte apreciază că măsura instanței de fond de a dispune punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare ungare este întemeiată, apreciind totodată, în mod corect judecătorul primei instanțe că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.

Referitor la susținerile apărării, cât și a persoanei solicitate conform cărora acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost emis mandatul european de arestare, Înalta Curte constată că aceste susțineri privesc fondul cauzei, aceste chestiuni urmând a fi lămurite de autoritățile ungare.

Astfel, față de aceste împrejurări, se constată că apărările formulate la acest termen de judecată de apărătorul contestatoarei, nu pot fi primite, în condițiile în care, potrivit art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004, rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului european de arestare, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării, condiții avute în vedere de instanță așa cum reiese din hotărârea Curții de Apel București.

De asemenea, Înalta Curte reține că însuși apărătorul contestatorului persoană solicitată a susținut că nu există niciunul din motivele opționale sau obligatorii de refuz a executării mandatului invocând principiul specialității pentru a rămâne la dispoziția organelor române.

Față de această susținere a apărării, instanța de control judiciar arată că principiul specialității nu reprezintă faptul că o persoană își poate alege jurisdicția care să o judece, ci reprezintă regula de drept conform căreia persoana extrădată nu va fi urmărită, judecată, deținută în vederea executării unei pedepse sau supusă oricărei alte restricții a libertății sale individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat extrădarea. În cazul în care calificarea dată faptei incriminate va fi modificată în cursul procedurii, persoana extrădată nu va fi urmărită sau judecată decât în măsura în care elementele constitutive ale infracțiunii recalificate ar îngădui extrădarea.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 165 din data de 10 august 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 100 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 165 din data de 10 august 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată,

în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 august 2017.