Decizia nr. 2688/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 280/2013 a Curții de Apel Alba Iulia

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Integritate și Inspecția de Integritate, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună: - anularea Raportului de evaluare nr. 29831/G/II din 3 iulie 2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate - Inspector B., prin care s-a reținut, raportat la prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, existența unei stări de incompatibilitate motivat de faptul că în perioada 30 iulie 2008 - iunie 2012, reclamantul a deținut simultan funcția de primar cât și cea de reprezentant al Comunei Șura Mare în cadrul A.G.A. a SC C. SA în baza H.C.L. Șura Mare nr. 100/27/2008 și H.C.L. Șura Mare nr. 47/29/2012. - suspendarea executării Raportului de evaluare nr. 29831/G/II din 3 iulie 2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate - Inspector B., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze. - obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 280 din 28 octombrie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal: - a respins contestația și cererea de suspendare formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția de Integritate, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără legitimare procesuală; - a admis contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat Raportul de evaluare nr. 29381/G/II din 3 iulie 2013 întocmit de A.N.I. - a respins cererea reclamantului de suspendare a executării Raportului de evaluare nr. 29381/G/II din 3 iulie 2013 întocmit de A.N.I.; - a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.042 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și solicitând casarea hotărârii și în rejudecare, pe fond, respingerea în totalitate a acțiunii. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că raționamentul instanței de fond este bazat pe o interpretare eronată a prevederilor legale incidente, făcând trimitere la art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, art. 3 din Legea nr. 15/1990 și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 215/2001. În dezvoltarea argumentației sale, intimata - pârâtă a arătat că SC C. SA este o societate de interes local, iar faptul că a dobândit calitatea de operator regional care asigură serviciile de utilități publice pe raza mai multor unități administrativ-teritoriale nu-i modifică acest statut de societate de interes local.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul - pârât A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că soluția de calificare a SC C. SA drept societate de interes regional este impusă de noul cadru legislativ realizat prin O.U.G. nr. 13/2008, pentru modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, și a Legii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006 în realizarea obligațiilor asumate de România, în conformitate cu Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii din data de 23 ianuarie 2015, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din data de 6 martie 2015, completul de filtru a admis în principiu recursul, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen pentru judecarea pe fond a acestuia, cu dezbateri contradictorii.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, nefiind identificate argumente apte să atragă casarea hotărârii în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Intimatul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ, pe calea prevăzută în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. 29381/G/II din 3 iulie 2013, prin care Agenția Națională de Integritate a reținut starea de incompatibilitate între calitatea de primar al Comunei Șura Mare și calitatea de reprezentant al Consiliului Local Șura Mare în cadrul Adunării Generale a Acționarilor SC C. SA Sibiu, în temeiul art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit prevederii legale indicate, funcția de primar este incompatibilă cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local, și cum în speță starea de fapt nu a fost contestată, problema de drept aflată în divergență a fost aceea a interpretării sintagmei „societate de interes local” și clarificării statutului SC C. SA din acest punct de vedere. Abordarea judecătorului fondului, în sensul că SC C. SA nu poate fi calificată societate de interes local, ceea ce atrage neîntrunirea elementelor constitutive ale cazului de incompatibilitate prevăzută în art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, este împărtășită de instanța de control judiciar, fiind conformă și soluției de unificare a jurisprudenței, adoptate în ședința din 4 mai 2015 a judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție și deciziilor de speță pronunțate în același sens (e.g. 163 din 21 ianuarie 2015, 431 din 4 februarie 2015, 432 din 4 februarie 2015). Prima instanță a reținut în mod corect că SC C. SA Sibiu a dobândit, în urma reorganizării societății, dispuse în baza Hotărârii AGA nr. 5/2008, prin cooptarea ca acționari a județelor Brașov și Sibiu și a altor unități administrativ-teritoriale, statutul de operator regional, în înțelesul dat acestei noțiuni de Legea nr. 51/2006, înființat în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale asociate, cu obiect de activitate serviciile de utilități publice realizate pe raza de competență a tuturor acționarilor. Potrivit cadrului legislativ actual reglementat de Legea nr. 51/2006, SC C. SA Sibiu, ca operator regional, activează într-un teritoriu ce excede interesului local a fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitatea de acționar, neputându-se pune semnul egalității între un operator subordonat autorității administrației publice locale și operatorii regionali, aflați sub coordonarea unei asociații de dezvoltare intercomunitară. Față de cele expuse, Curtea constată că s-a reținut în mod justificat nelegalitatea raportului de evaluare, nefiind aplicabile prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local. Curtea nu poate primi susținerea pârâtei în sensul că termenul „local” include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel național, în condițiile în care teritorialitatea interjudețeană face ca mandatul primarului, ca reprezentant al localității, să depășească sfera interesului local și să se subordoneze interesului regional, textul de lege care reglementează incompatibilitatea de la art. 87 alin. (1) lit. f) de strictă interpretare, neprevăzând un asemenea caz pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.