ÎCCJ, Secția penală

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 521/2018 din data de 16 mai 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 431 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 73/P din 06.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/2017

În acest sens, a reținut că prin sentința penală nr. 16 din 10.01.2018 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. x/2017 s-a dispus în baza art. 453 alin. (5) C. proc. pen. respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de A.

S-a reținut că, potrivit art. 426 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Totodată, s-a menționat că, din interpretarea dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen. rezultă că instanța admite în principiu cererea de contestație în anulare dacă este făcută în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

S-a precizat că, contestația în anulare este formulată de contestatoarea A. în termenul prevăzut de lege (decizia penală a fost pronunțată la data de 06.06.2018, iar contestația în anulare a fost expediată prin serviciul poștal la data de 14.06.2018), dar motivele invocate nu atrag incidența vreunuia dintre cazurile prev. de art. 426 C. proc. pen.

De altfel, contestatoarea nu a invocat nici măcar formal vreunul dintre cazurile prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., iar motivele invocate în concret nu se circumscriu ipotezelor avutăeîn vedere de art. 426 C. proc. pen.

Contestația în anulare urmărește înlăturarea unor vicii de procedură care nu au fost analizate la judecata cauzei în primul ciclu procesual, fiind o excepție de la principiul respectării autorității de lucru judecat și al stabilității raporturilor juridice, astfel încât să nu se permită pronunțarea unor hotărâri nelegale pentru motive care nu au fost cunoscute sau examinate de instanțele de fond, cum ar fi cauzele de încetare a procesului penal ori pentru încălcarea unor dispoziții procedurale în faza apelului.

Din analiza motivelor de contestație în anulare se constată că cele prev. de art. 426 alin. (1) lit. a), c)-h) C. proc. pen. vizează nereguli procedurale ivite la judecarea apelului, în timp ce cazurile prev. de art. 426 alin. (1) lit. b), i) C. proc. pen. pot privi și hotărârea pronunțată în prima instanță, concluzia ce rezultă fiind aceea că prin această cale extraordinară se urmărește înlăturarea unor omisiuni ale primei instanțe sau instanței de apel, ce au avut loc în primul ciclu procesual. Această concluzie este susținută și de dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. pen., care impun ca în susținerea cazului de contestație să se depună dovezi ori acestea să existe la dosar, deci se are în vedere cazul în care instanțele fondului au omis a analiza aplicabilitatea unor instituții procesual penale cu înrâurire asupra soluției ce urma să fie pronunțată în cauză.

Cazurile prev. de art. 426 alin. (1) lit. a), c)-h) C. proc. pen. nu sunt evident aplicabile, în condițiile în care decizia penală nr. 73/P din 06.06.2018 a Curții de Apel Constanța nu este pronunțată în calea de atac a apelului, ci în contestație, după cum nici cele prev. de art. 426 alin. (1) lit. b), i) C. proc. pen. nu sunt incidente, dat fiind că nu suntem în prezența unor hotărâri prin care să se fi pronunțat condamnarea unei persoane sau să se fi pronunțat două hotărâri potrivnice față de aceeași persoană, într-un proces penal.

S-a reținut că, în concret, contestatoarea A. a continuat să invoce și să reia aceleași motive care au stat la baza cererii de revizuire din dosarul nr. x/2017, respectiv necompetența instanței penale în a soluționa cererea de revizuire a încheierii penale nr. 320 din 12.05.2017 a Tribunalului Constanța.

Astfel, examinând motivul invocat de contestatoare în susținerea cererii, prin raportare la cazurile de contestație în anulare prev. de art. 426 C. proc. pen., curtea a constatat că acesta nu se încadrează în niciunul dintre cazurile ce permit exercitarea căii de atac extraordinare a contestației în anulare. Indiferent de temeinicia sau netemeinicia motivului invocat de contestator, curtea a observat că criticile privind greșita determinare a instanței competente să soluționeze cererea de revizuire nu pot fundamenta formularea unei contestații în anulare.

În consecință, curtea a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 431 alin. (2) C. proc. pen. pentru admiterea în principiu a contestației în anulare.

Împotriva deciziei penale nr. 91/P/C din data de 05 iulie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a declarat apel contestatoarea A.

Examinând hotărârea apelată, Înalta Curte constată că apelul este inadmisibil.

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Acordând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

În cauza dedusă judecății, prin decizia penale nr. 91/P/C din data de 05 iulie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 73/P din 06.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/2017

Înalta Curte constată, însă, că decizia atacată este definitivă, curtea de apel pronunțându-se doar asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare. În acest sens, se observă că, deși, art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilește că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 C. proc. pen. Așadar, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 432 C. proc. pen., întrucât nu a fost depășit momentul procesual al admisibilității în principiu.

De altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele hotărârii prealabile nr. 5 din 04.03.2015 că "În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.:

a) dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate;

b) spre deosebire de dispozițiile legale menționate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4) potrivit cărora "Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu."

Se constată, așadar, că Înalta Curte a fost învestită cu soluționarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 91/P/C din data de 05 iulie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Va obliga apelanta - contestatoare la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 91/P/C din data de 05 iulie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă apelanta - contestatoare la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 septembrie 2018.