ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2579/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra cererii deduse judecății, reține următoarele:

Prin decizia nr. 1212 din 12 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, a fost anulat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din 24 aprilie 2019 a Curții de Apel Timșoara, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 3 iulie 2019.

La termenul de judecată din 26 septembrie 2019, instanța a dispus suspendarea judecării cererii, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât revizuentul, singura parte din dosar, nu s-a prezentat la strigarea cauzei și nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluția din 5 noiembrie 2020, a fost acordat termen, din oficiu, pentru a se verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 416 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 26 noiembrie 2020, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției de perimare, invocată din oficiu.

Analizând excepția de perimare a cererii de revizuire, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

În speță, suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a intervenit la 26 septembrie 2019, dată de la care a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care s-ar fi împlinit la 26 martie 2020.

Se constată că data împlinirii termenului de perimare este ulterioară emiterii Decretului nr. 195 din 16 martie 2020, de către Președințele României, privind instituirea pe teritoriul României a stării de urgență.

Or, potrivit dispozițiilor art. 41 din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020, privind instituirea pe teritoriul României a stării de urgență, "prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar dacă au început să curgă se suspendă pe toată durata stării de urgență, instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile".

Asupra naturii juridice a termenului de perimare, se reține că acesta nu este un veritabil termen de decădere, întrucât decăderea presupune efectuarea unui act procedural cu depășirea termenului imperativ prescris de lege în acest scop, și, chiar dacă acest act procedural nu este considerat valabil ca efect al decăderii, procesul civil va continua. În schimb, în ipoteza perimării, efectele nerealizării niciunui act de procedură în vederea reluării judecății suspendate sunt mult mai drastice, întrucât această inactivitate a părților va determina stingerea chiar a judecății în faza în care se află, iar nu doar paralizarea actului procedural prin care s-ar tinde la repunerea cauzei pe rol.

Întrucât Decretul nr. 195 din 16 martie 2020, dar și Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, nu conțin dispoziții aplicabile termenului de perimare, influența acestor acte normative asupra perimării urmează a fi analizată prin prisma dispozițiilor C. proc. civ. referitoare la suspendarea cursului perimării, prevăzută de art. 418.

Incidente speței sunt dispozițiile alin. (3) al articolului invocat, conform cărora perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.

Suspendarea de drept a judecății, potrivit art. 42 alin. (6) din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 și art. 63 alin. (11) din Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, dispusă ca măsură excepțională, determinată de manifestarea unei pandemii, constituie, în mod cert, un motiv temeinic justificat care a împiedicat partea, chiar dacă nu în mod absolut, să stăruie în judecată.

Astfel, având în vedere cele de mai sus, se reține că, la calcularea termenului de perimare, se va avea în vedere curgerea, după încetarea stării de urgență, a diferenței de timp care exista la 16 martie 2020 până la împlinirea a 6 luni de la ultimul act de procedură realizat în cauză. Raportat la datele speței și la cele anterior menționate, se constată că termenul de perimare s-a împlinit la 25 mai 2020, data încetării stării de urgență fiind 15 mai 2020.

Pentru a interveni perimarea este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Întrucât cauza a fost suspendată pentru lipsa părților, pentru redeschiderea procesului era necesară formularea unei cereri de către partea interesată, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 417 C. proc. civ.

În cauză, nu a fost formulată o astfel de cerere de către revizuent, care să arate intenția de a continua judecata.

Dispozițiile art. 417 C. proc. civ. nu prevăd posibilitatea instanței de a repune cauza pe rol, în vederea continuării judecății, situație în care nu are relevanță în curgerea termenului de perimare rezoluția prin care s-a acordat termen în vederea verificării îndeplinirii condițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme prin aceasta nu s-a luat vreo măsură în ce privește reluarea judecății.

În speță, de la data suspendării judecății (26 septembrie 2019) și până la data împlinirii termenului de perimare (25 mai 2020), partea interesată nu a efectuat niciun act procedural în virtutea căruia cursul perimării ar fi putut fi întrerupt, astfel cum impun dispozițiile imperative ale art. 417 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și urmează a constata perimată cererea de revizuire cu a cărei soluționare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1212 din 12 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.