ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2663/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la 05.05.2016, reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. pronunțarea unei hotărâri prin care instanța: să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pct. 3.4 din Contractul de credit nr. x/30.10.2007 în ceea ce privește dobânda lunară din graficul de plăți ce se calculează după formula D = S x P% x 30/360; să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pct. 4.1.a în ceea ce privește comisionul de întocmire a dosarului de credit în cuantum de 2%, dar nu mai puțin de 720 RON; să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pct. 4.1.b în ceea ce privește comisionul de gestionare a creditului în procent de 0,10 din soldul creditului/valoarea creditului acordat; să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pct. 4.1.c în ceea ce privește comisionul de rambursare anticipată parțială sau integrală a creditului în procent de 3%; să oblige pârâta la restituirea integrală a sumelor percepute în temeiul art. 3.4, 4.1.a, 4.1.b și 4.1.c din contract, la care se adaugă dobânda legală până la plata efectivă; să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 7608/08.12.2016 pronunțată de Judecătoria Bacău, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește cererea de restituire a sumelor încasate cu titlu de comision lunar de gestionare/administrare și comision întocmire dosar, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, a fost respinsă excepția lipsei de obiect a capetelor de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. 4.1.a, 4.1.b și 4.1.c din Contractul nr. x/30.10.2007, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, a fost respinsă excepția lipsei de interes a capetelor de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. 4.1.a și 4.1.b din Contractul nr. x/30.10.2007, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, a fost admisă excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei cuprinse în art. 4.1.c din Contractul nr. x/30.10.2007, invocată de pârâtă, au fost respinse capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. 3.4, 4.1.a și 4.1.b din Contractul nr. x/30.10.2007 și restituirea sumelor percepute în temeiul art. 3.4, 4.1.a și 4.1.b din Contractul nr. x/30.10.2007 formulate de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., a fost respins capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei cuprinse în art. 4.1.c din Contractul nr. x/30.10.2007, ca lipsit de interes, a fost respins capătul de cerere privind restituirea sumelor percepute în temeiul art. 4.1.c din Contractul nr. x/30.10.2007, ca neîntemeiat.

Prin Decizia civilă nr. 716 din 6 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de apelanții A. și B., în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A. împotriva sentinței primei instanțe.

Totodată, a fost schimbată, în parte, sentința apelată în sensul că s-a constatat caracterul abuziv al clauzei inserată la art. 4.1.b din Contractul de credit nr. x/30.10.2007 referitor la comision de gestionare/de administrare a creditului, a fost anulată această clauză, s-a dispus obligarea intimatei la plata către apelanți a sumelor percepute cu titlu de comision de gestionare/administrare credit conform Contractului de credit nr. x/30.10.2007 și s-au menținut restul dispozițiilor din sentința apelată.

Împotriva deciziei menționate anterior, a declarat recurs recurenta-pârâtă S.C. C. S.A.

Prin adresa din 29 martie 2018, Tribunalul Bacău a înaintat dosarul cauzei spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate în apel de Tribunalul Bacău, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a art. 95 pct. 1 C. proc. civ. Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

Instanța constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competența Înaltei Curți în soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, o asemenea competență nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curților de apel.

Într-o atare situație, devin incidente prevederile de principiu conținute de art. 5 C. proc. civ. și se impune determinarea instanței competente să soluționeze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice și logice a textelor legale și a principiilor dreptului procesual civil și organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și din art. 94 - 97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, examinarea dispozițiilor art. 94, 95, 96 și 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanțelor competente să soluționeze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziții, a instanței competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepția inițială a Codului, de a nu recunoaște recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absența unei norme privind competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale și neputând fi identificată vreo uzanță în acest sens, se impune recurgerea la analogie și identificarea instanței competente în cauză "în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situațiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanța competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât, dacă aceste instanțe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluționează recursul împotriva hotărârii pronunțate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluția legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune și în alte situații decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de rațiune, fiind vorba despre "situații asemănătoare".

În aplicarea acestei norme, față de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Bacău, instanță în favoarea căreia Înalta Curte va declina competența de soluționare a recursului, având în vedere și dispozițiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, privind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.A. împotriva Deciziei nr. 716/2017 din 06 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Bacău.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2018.

Procesat de GGC - NN