ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5073/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 9 iunie 2015 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Toplița, sub număr de dosar x/2015, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 26178,88 Euro, echivalentul în RON din ziua plății și la 7.337,82 RON, reprezentând penalități datorate conform art. 4 din contractele x/10.01.2011, y/20.01.2011, z/21.04.2011 și nr. 408/11.08.2010 aferente contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2011; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 512 din 25 mai 2016, pronunțată de Judecătoria Toplița în dosarul nr. x/2015, s-a respins excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune și s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 21.905,84 Euro, în echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății, reprezentând contravaloare penalități datorate conform art. 4 din contractele x din 10 ianuarie 2011, x din 20 ianuarie 2011, x din 21 aprilie 2011 și nr. 408 din 11 august 2010, aferente contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2011, urmare a refuzului pârâtei de restituire a unui număr de 17 agregate frigorifice. Pârâta a fost obligată să îi plătească reclamantei suma de 34.504 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Toplița, s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorilor materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 512/2016, arătându-se că suma totală la plata căreia a fost obligată pârâta se compune din suma de 21.905,84 Euro și din suma de 7337,82 RON, iar aceste sume reprezintă contravaloarea penalităților datorate de pârâtă conform art. 4 din contractele x din 10 ianuarie 2011, x din 20 ianuarie 2011, x din 21 aprilie 2011 și nr. 408 din 11 august 2010, aferente contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2011, urmare a refuzului pârâtei de restituire a unui număr de 17 agregate frigorifice, 42 bucăți umbrele personalizate, 4 bucăți casete luminoase personalizate, 6 bucăți totem luminos personalizat, 1 bucată copertină personalizată C., 1 bucată banner C., 13 bucăți masă lemn brad și 26 bucăți bancă lemn de brad.

Prin decizia nr. 549 din 15 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția Civilă în dosarul nr. x/2015, a fost admis apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 17 noiembrie 2016; a fost anulată încheierea de îndreptare a erorii materiale din 17.11.2016 pronunțată de Judecătoria Toplița și a fost obligată intimata A. S.A. să achite apelantei B. S.R.L. suma de 1190 RON reprezentând cheltuieli de judecată (1/3 din onorariul avocațial dovedit a fi fost achitat de apelantă în dosar).

A fost admis apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 512 din 25 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Toplița; a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că a fost redus onorariul avocațial la suma de 20.000 RON; a fost obligată pârâta să achite intimatei suma de 23.444,19 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 20.000 RON reprezintă onorariul avocațial și suma de 3.444,19 RON taxa de timbru; a fost menținută în rest sentința apelată; a fost admisă în parte cererea apelantei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată și a fost obligată intimata A. S.A. să achite apelantei suma de 2380 RON reprezentând 1/3 din onorariul avocațial dovedit a fi fost achitat de apelantă în dosarul cu numărul de mai sus; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea apelantei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate pentru administrarea probei cu expertiza și pentru plata taxei judiciare de timbru; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea intimatei privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.A. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La termenul de judecată din 26 septembrie 2018, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Târgu Mureș în soluționarea recursului, iar prin decizia nr. 1686/R din 26 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, a fost admisă excepția invocată și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul a fost înregistrat la 15 octombrie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Harghita, secția Civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Harghita, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Târgu Mureș, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 549 din 15 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.