ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3757/2018

Asupra cauzei de față, constata următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 10 august 2018, petenta A. a solicitat strămutarea pricinii care face obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Ploiești, la o altă instanță egală în grad, pentru motive de bănuială legitimă. La data de 14 septembrie 2018, data poștei, petenta a depus precizări în sensul că în cererea de strămutare s-a strecurat o eroare de tehnoredactare, iar cauza a cărei strămutare se solicită în realitate este cea care formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Prahova, secția I civilă. Aceleași precizări au fost formulate și în ședința din data de 24 octombrie 2018 de către avocatul petentei.

Reținând că petenta solicita strămutarea pricinii ce formează obiectul dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția necompetenței sale materiale și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții. Analizând excepția necompetenței materiale a instanței, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 142 alin. (1) C. proc.

civ., "cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuiala legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia…" Având în vedere că, în speța de față, se solicită, pentru motive de bănuială legitimă, strămutarea judecării pricinii ce formează obiectul dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, în raport de dispozițiile legale anterior enunțate, competența de soluționare a cererii de strămutare aparține Curții de Apel Ploiești, în a cărei circumscripție teritorială se află tribunalul de la care se solicită strămutarea.

Nu pot fi primite susținerile petentei privind incidența celor reținute prin deciziile Curții Constituționale nr. 558/2014 și nr. 169/2016, întrucât acestea vizează situațiile particulare în care partea fie are calitatea de judecător la curtea de apel, fie este chiar curtea de apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului și nu pot fi extinse la alte situații. În ceea ce privește decizia nr. 455/2017, pronunțată de secția a II-a civilă a acestei instanțe, invocată de către petentă ca practică judiciară relevantă In susținerea poziției potrivit căreia instanța supremă este competentă să soluționeze prezenta cerere de strămutare, Înalta Curte reține, sub un prim aspect, împrejurarea că practica judiciară nu constituie, în sistemul normativ român, izvor de drept.

În al doilea rând, constată că și în decizia invocată cu titlu de practică judiciară soluția a fost de declinare a competenței soluționării cererii de strămutare în favoarea curții de apel, hotărârea fiind pronunțată, sub acest aspect, în majoritate. Astfel, această decizie nu este de natură a dovedi existența unei practici judiciare la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul celor afirmate de către petentă. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 131 raportat la art. 142 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Prahova, secția I civilă, în favoarea Curtea de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Declină în favoarea Curții de Apel Ploiești competența de soluționare a cererii de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Prahova, secția I civilă, formulată de petentă A. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.10.2018.