ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4020/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4020/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 31 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata sumei de 350.000 RON reprezentând prejudicii morale pentru nerespectarea, restrângerea și încălcarea unor drepturi ce i-au adus atingere vieții sale private.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 174 din Legea nr. 254/2013, cerere de sesizare respinsă prin încheierea de ședință din 08.11.2017.
Prin Sentința civilă nr. 211 din data de 06.12.2017, Tribunalul Arad a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul (acesta, personal, învederând că aceasta este calea de atac pe care a intenționat să o urmeze, și nu pe cea a recursului, cum indicase inițial - dosar).
În cuprinsul cererii de apel, reclamantul apelant a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 174 din Legea nr. 254/2013 și a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția astfel invocată.
Pe aceeași cale, apelantul a solicitat sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la același articol, susținând că acesta este contrar art. 1, 3 și 4 din Carta Fundamentală a Uniunii Europene.
Prin Decizia civilă nr. 73 din data de 2 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, s-au dispus următoarele:
A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 174 din Legea nr. 254/2013 invocată de apelantul A.;
A fost respinsă cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulată de același apelant;
A fost respins apelul declarat de reclamantul A. - deținut în Penitenciarul Arad - împotriva Sentinței civile nr. 211 din 06.12.2017, pronunțată de Tribunalul Arad, în Dosar nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad.
Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare în ceea ce privește soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale și cu recurs în 30 de zile de la comunicare în rest.
Împotriva Deciziei civile nr. 73 din data de 2 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a declarat prezentul recurs recurentul-reclamant A., invocând în drept art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 4, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.
În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din același cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate excepția nulității recursului, față de care constată următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.
Obligația părții de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor este prevăzută sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.
În speță, prin cererea de recurs, reclamantul a susținut formal că prin hotărârea atacată i-a fost îngrădit dreptul la un proces echitabil prin punerea părții în imposibilitate de a sesiza Curtea Constituțională a României cu o excepție de neconstituționalitate, dreptul la acces în justiție, dar și dreptul la un remediu efectiv, fără, însă, a arăta în mod concret ce critici aduce deciziei atacate.
Or, aceste susțineri ale recurentului-reclamant A. nu constituie critici de nelegalitate, care să vizeze considerentele hotărârii pronunțate de către instanța de apel și care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate, expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Așa fiind, cum aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conținutul deciziei atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același cod, respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 73 din data de 2 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - NN