ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1265/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 23.05.2017, pe rolul Tribunalului Harghita, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Composesoratul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, să se constate nesoluționarea în termen legal a cererii sale nr. 235/23.03.2017 și, în consecință, obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 45.011,03 RON, reprezentând contravaloarea produse masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafața de pădure de 199,20 ha, situate în tipul funcțional TII, cu titlu de compensații/ajutoare de stat aferente anului 2017 și obligarea pârâților la plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal, începând cu data de 03.04.2017 și până la plata efectivă a debitului.

Prin sentința civilă nr. 2087 din 1 noiembrie 2017, Tribunalul Harghita a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța că sumele solicitate de reclamant sunt venituri publice, criteriul care operează fiind cel al autorității publice chemate în judecată, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, din moment ce unul dintre capetele de cerere vizează obligarea Ministerului Apelor și Pădurilor, autoritate publică centrală, la plata unor sume de bani, competența revine curții de apel.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 68 din 23 februarie 2018, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

A apreciat instanța că reclamantul solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, Garda Forestieră Brașov, act interpretat de reclamant ca fiind refuz nejustificat de acordare a compensațiilor aferente anului 2017. Astfel, chemarea în judecată a Ministerului Apelor și Pădurilor nu schimbă competența, pentru că actul administrativ atacat emană de la o autoritate publică locală și, urmare a acestei anulări, ministerul ar putea fi obligat la plata sumelor solicitate.

Constatând ivit conflict negativ de competență, instanța a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, reclamantul Composesoratul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect constatarea faptului că pârâta Garda Forestieră Brașov nu a răspuns în termenul legal de 30 de zile la cererea nr. x/23.03.2017, înregistrată la Garda Forestieră sub nr. x/2017, de avizare la plată a sumei de 45.011,03 RON, reprezentând contravaloare compensații masă lemnoasă pentru anul 2017, cu consecința obligării pârâtei Garda Forestieră Brașov și a pârâtului Ministerul Apelor și Pădurilor, în calitate de autoritate ierarhic superioară primei pârâte, la plata sumei de 45.011,03 RON și a dobânzilor aferente, începând cu data de 03.04.2017, data depunerii cererii la Garda Forestieră Brașov.

Conform art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și fapta de a nu răspunde solicitantului în termen legal, iar, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din lege, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri este definită ca fiind faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

Deci, în discuție este un act administrativ asimilat, sub forma nesoluționării unei cereri în termenul prevăzut de lege, materializat în refuzul nejustificat al Gărzii Forestiere Brașov de a răspunde cererii înregistrate sub nr. x/2017.

În cadrul unui litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ contestat.

În cauză, emitentul actului administrativ asimilat, refuzul de a răspunde cererii reclamantului, este Garda Forestieră Brașov, autoritate publică de nivel local.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene […] se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".

În ceea ce-l privește pe pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, reclamanta a precizat că l-a chemat în judecată raportat la capătul de cerere privind plata ajutoarelor de stat și a dobânzilor aferente, ca autoritate publică centrală care răspunde de silivicultură.

Or, capătul principal al acțiunii privește refuz nejustificat soluționare cerere. Capătul acțiunii privind acordarea contravalorii produselor de masă lemnoasă, și care este îndreptat inclusiv împotriva Ministerului Apelor și Pădurilor, este accesoriu capătului principal ce vizează refuzul nejustificat, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Harghita, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Composesoratul A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 martie 2018.