ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2845/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17 noiembrie 2017, pe rolul Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., prin mandatar B. conform Procurii Autentice nr. x/15.10.2009 încheiate de BNP C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Garda Forestieră Oradea și Ministerul Apelor și Pădurilor, constatarea nesoluționării în termenul legal de 30 de zile a cererii Majestății Sale de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015 de către pârâta Garda Forestieră Oradea, cu consecința obligării acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor la plata sumei de 244.803,98 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care A., în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 1.083,40 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII) terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Regal Săvârșin pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2015 și plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 244.803,98 RON, începând cu data de 30.03.2017 - data la care A. a depus cererea nr. 282/29.03.2017 la Garda Forestieră Oradea - înregistrată sub nr. x și până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 552/CA/14.03.2018, Tribunalul Bihor a admis excepția necompetenței materiale invocată de către pârâți și a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Oradea.

2.2. Prin sentința nr. 79 din 2 mai 2018 a Curții de Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu de instanță și, în consecință, s-a declinat competența de judecare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Bihor.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, s-a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

La pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă constatarea nesoluționării în termenul legal de 30 de zile a cererii Majestății Sale de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015 de către pârâta Garda Forestieră Oradea, cu consecința obligării acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor la plata sumei de 244.803,98 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care A., în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 1.083,40 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII) terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Regal Săvârșin pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2015 și plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 244.803,98 RON, începând cu data de 30.03.2017 și până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În speță, situația care a produs vătămarea a fost refuzul nejustificat al pârâtei Garda Forestieră Oradea de a soluționa cererea formulată de A., de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015.

Împrejurarea că urmare constatării refuzului nejustificat de soluționare a cererii, s-a solicitat și obligarea pârâtei Garda Forestieră Oradea în solidar cu Ministerul Apelor și Pădurilor la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri nu determină o altă competență, întrucât așa cum am arătat, competența materială de judecare a cauzei se impune a fi determinată în raport cu poziția autorității emitente a actului care produce vătămarea, în speță Garda Forestieră Oradea.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de constatare a nesoluționării în termenul legal de 30 de zile a cererii Majestății Sale de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015 de către pârâta Garda Forestieră Oradea, cu consecința obligării acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor la plata sumei de 244.803,98 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care A., în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 1.083,40 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII) terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Regal Săvârșin pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2015 și plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 244.803,98 RON, începând cu data de 30.03.2017 și până la plata efectivă a debitului

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 statuează că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Textul de lege menționat instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ.

Constatând că în prezenta cauză nu este incident criteriul valoric, întrucât pretențiile reclamantei nu fac parte din categoriile enumerate anterior (taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora), Înalta Curte dă prevalență criteriului rangului autorității emitente, pe care îl va aplica prin raportare la obiectul principal al cererii de chemare în judecată și la cadrul procesual pasiv.

Reclamanții au chemat în judecată atât pârâta Garda Forestieră Oradea, autoritate publică locală, cât și pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, autoritate publică centrală. În această situație, în care persoana care se consideră vătămată înțelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât și una centrală, pentru stabilirea instanței competente este esențială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) și i) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În cauza de față, obiectul principal al cererii îl reprezintă solicitarea de constatare a nesoluționării în termen a cererii adresate pârâtei Garda Forestieră Oradea, primul petit vizând constatarea nesoluționării cererii, iar petitele în pretenții au un caracter accesoriu .

Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentate de contravaloarea produselor lemnoase pe care reclamantul nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, îndreptată împotriva ambilor pârâți, are caracter accesoriu față de capătul principal de cerere, fiind, astfel, incidente prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești (...)".

În considerarea specificului cererilor formulate în materia contenciosului administrativ, acțiunea vizând plata despăgubirilor nu poate avea decât caracter accesoriu în raport de capătul principal de cerere, fiind o consecință a înlăturării actului administrativ nelegal, potrivit art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziționarea în sistemul autorităților publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de față Garda Forestieră Oradea, autoritate publică locală.

Pe de altă parte, chemarea în judecată a Ministerului Apelor și Pădurilor, autoritate publică centrală, nu poate determina schimbarea competenței materiale, având în vedere și dispozițiile H.G. nr. 861/2009, potrivit cărora documentația pentru acordarea alocațiilor bugetare se transmite de către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură către direcția care gestionează bugetul din cadrul acestei autorități, sumele necesare decontării fiind transmise de către direcția care gestionează bugetul din cadrul autorității publice centrale, către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

În acest sens este și Soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 7 mai 2018, potrivit căreia:

"În acțiunile introduse de Asociațiile Composesorale în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Gărzile Forestiere județene, prin care se solicită anularea adreselor prin care s-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare competenta de soluționare a cauzei se stabilește în favoarea tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de capătul de cerere principal - anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră".

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., D., E., F., G., H. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Oradea și Ministerul Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalului Bihor, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2018.