ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 912/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj, secția civilă în data de 24.08.2017, reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Cluj-Napoca, C., D. și soția E., F., obligarea pârâților la lăsarea în deplină proprietate și posesie în favoarea reclamantelor a imobilului teren în suprafață de 641 mp, casă din cărămidă, acoperită cu țigla, cu 2 localuri pentru prăvălii, 3 camere, 1 bucătărie și dependințe, casă din cărămidă acoperită cu tinichea, cu 3 camere, 1 bucătărie și dependințe, situate în Cluj-Napoca, str. x - 3, identificate în CF x Cluj, nr. top x și nr. 9912/3, respectiv CF nr. x Cluj, nr. top. x, CF nr. x Cluj, nr. top x; intabularea imobilelor în favoarea reclamantelor și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în caz de opoziție.

Prin Sentința nr. 1106/F/06.03.2018 Tribunalul Cluj, secția civilă, a anulat acțiunea, ca nelegal timbrată; a obligat reclamantele, în solidar, la plata, către pârâtul C., a sumei de 15.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu avocațial, la plata, către pârâta F., a sumei de 9.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu avocațial, la plata, către pârâta E., a sumei de 1.250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu avocațial.

Instanța a constatat că, deși citate cu mențiunea de a achita diferența de taxă judiciară de timbru, reclamantele nu și-au adus la îndeplinire această obligație pentru termenul de judecată din 06.03.2018 și nici nu au formulat cerere de reexaminare sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar.

Prin Decizia nr. 92/A/12.06.2018 Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a admis apelul reclamantelor împotriva sentinței, pe care a anulat-o, trimițând cauza în rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, intervalul de timp de la data comunicării citației (26.02.2018) și până la termenul de judecată din 06.03.2018, nu este rezonabil și încalcă dreptul de acces la justiție

Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât pârâții C., F., precum și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, ambele recursuri fiind întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenții-pârâți C. și F. au arătat că, în raport de acțiunea în revendicare promovată, reclamantele trebuiau să achite o taxă judiciară de timbru la valoare, acestea știau de potențiala obligație a timbrării încă din data de 15.01.2018, astfel încât până la următorul termen din 06.03.2018 au avut la dispoziție 49 de zile pentru a se pregăti pentru plata unei eventuale taxe de timbru.

Citația cu mențiunea timbrării a fost emisă pe 19.02.2018, de la această dată existând și posibilitatea vizualizării pe site. Chiar și acceptând data comunicării citației, 26.02.2018, până la data termenului de judecată din 06.03.2018, reclamantele își puteau îndeplini obligația, în condițiile în care un transfer internațional durează 3 zile.

Mai mult, reclamantele nu au solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru achitarea taxei de timbru, refuzând pur și simplu să o achite, nerespectând prevederile legale cu privire la timbrarea acțiunii.

Recurenții-pârâți au arătat că nici rațiunile CEDO nu își pot găsi aplicabilitate în cauză, întrucât procesul fiind judecat doar pe excepție, reclamantele au posibilitatea de a promova o altă acțiune, pe care să o taxeze corect, fondul cauzei nefiind prejudiciat.

Recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj a arătat că apelul reclamantelor a fost admis în mod greșit, întrucât intervalul de timp ce se acordă pentru achitarea taxei de timbru nu se raportează la domiciliul părții sau la sediul apărătorului, pentru a fi unul mai îndelungat.

Reclamantele nu au formulat cerere de reexaminare împotriva dispoziției cuprinse în citație privind cuantumul taxei, în condițiile în care au susținut că mențiunile din citație sunt contradictorii.

Pe de altă parte, transferul banilor din Israel în România se poate realiza prin modalități rapide, utilizând servicii prin care sumele se pot transfera în aceeași zi.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 13.12.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul de admisibilitate, încadrarea juridică dată recursurilor a fost stabilită ca fiind în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 6 alin. (1) C. proc. civ., "Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege. În acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății."

Textul legal este consecința implementării, în legislația națională, a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, conform cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării dreptului și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeinicei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

Este consacrat astfel, implicit dar neechivoc, dreptul de acces la o instanță, rămânând ca procedura desfășurată înaintea acesteia să fie, între altele, echitabilă, adică să asigure un just echilibru între părțile în litigiu, oferindu-le garanțiile specifice unei bune administrări a justiției într-o societate democratică.

Toate exigențele care compun dreptul la un proces echitabil se subordonează ideii potrivit căreia Convenția Europeană a Drepturilor Omului protejează drepturi concrete și efective, iar nu teoretice și iluzorii, în acest fel contribuindu-se la punerea în operă a principiului preeminenței dreptului.

Acțiunea în revendicare promovată de reclamantele A. și B. pe rolul Tribunalului Cluj a fost însoțită de o taxă de timbru în cuantum de 5378 RON și de înscrisuri doveditoare ale faptului că acestea au domiciliile în Israel.

Urmare a invocării mai multor excepții prin întâmpinările formulate în cauză, printre care și aceea a netimbrării, la termenul de judecată din 15.01.2018, Tribunalul Cluj a dispus amânarea cauzei și emiterea unei adrese către Primăria Cluj, cu solicitarea de comunicare a certificatului de impunere pentru imobilul litigios, în vederea verificării taxei de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, fiind acordat termen la 06.03.2018. A mai apreciat Tribunalul că în măsura în care aceste informații vor fi comunicate între termene, instanța va proceda la verificarea și calcularea timbrajului și se vor cita reclamantele pentru achitarea unei eventuale diferențe.

Relațiile solicitate au fost înregistrate la dosar la data de 06.02.2019, reclamantele primind citații pe adresa domiciliului ales la data de 26.02.2018, conform celor anterior arătate, respectiv cu mențiunea achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 3547,7 RON, fără a se indica dacă aceasta reprezintă o taxă în integralitatea ei sau o diferență datorată.

Prin adresa înregistrată la dosarul de fond în data de 01.03.2018, urmare a celor solicitate prin citație, reprezentantul reclamantelor a învederat că s-a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 5378 RON, iar la termenul din 06.03.2019, când tribunalul a învederat că taxa de timbru datorată este de 8925,7 RON, din care s-a achitat inițial 5378 RON, rămânând o diferență de 3547,7 RON, reprezentantul reclamantelor a solicitat acordarea unui termen în vederea achitării acestei diferențe, cerere care a fost însă respinsă.

Eventuale adrese, rezoluții ori alte înscrisuri din care să rezulte dacă și cum s-a calculat taxa de timbru și diferența datorată de reclamante nu se regăsesc în dosarul instanței de fond care, la termenul din 06.03.2018, a anulat acțiunea, ca nelegal timbrată.

În apelul declarat de reclamante împotriva acestei soluții, cauza a fost trimisă în rejudecare la instanța de fond, apreciindu-se, în esență, că intervalul de timp de la data comunicării citației (26.02.2018) și până la termenul de judecată din 06.03.2018, nu este rezonabil și încalcă dreptul de acces la justiție.

Prin recursurile declarate, pârâții C. și F., pe de o parte, pârâtul Statul Român, pe de altă parte, au arătat că apelul reclamantelor a fost admis în mod greșit; că acestea au avut la dispoziție un interval de timp suficient pentru a achita taxa judiciară de timbru; că în cauză nu sunt incidente dispozițiile CEDO în materie, întrucât reclamantele aveau posibilitatea declanșării unui nou demers judiciar, cu respectarea condițiilor legale privind timbrajul; că reclamantele ar fi avut posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare pentru a lămuri chestiunile contradictorii din citații; că intervalul de timp ce se acordă pentru achitarea taxei de timbru nu se raportează la domiciliul părții sau la sediul apărătorului, pentru a fi unul mai îndelungat și că transferul banilor din Israel în România se poate realiza prin modalități rapide, utilizând servicii prin care sumele se pot transfera în aceeași zi.

Contrar susținerilor ambelor categorii de recurenți, Înalta Curte constată că în cauză, prin anularea acțiunii, ca netimbrată, în condițiile în care reclamantele au atașat demersului judiciar dovada achitării unei taxe judiciare de timbru într-un cuantum consistent (5378 RON), raportat și la intervalul de timp pe care acestea l-au avut la dispoziție pentru a complini cuantumul menționat cu diferența datorată, cu luarea în considerare a faptului că acestea acționau în instanță prin reprezentant, întrucât domiciliau în Israel, tribunalul a încălcat dreptul de acces la instanță, soluția corectă fiind aceea dispusă de instanța de apel, care a trimis cauza în rejudecare, cu obligația pentru reclamante de a achita diferența de taxă datorată până la primul termen de judecată ce se va acorda, sub sancțiunea anulării cererii.

Pentru plata diferenței taxei de timbru a existat un interval de timp situat între 26.02.2018 (data comunicării citației la domiciliul procesual ales al reclamantelor, la sediul profesional al avocatului) și 06.03.2018 (termenul de judecată acordat), adică, în concret, 7 zile, întrucât zilele de 4 și 5 martie au fost nelucrătoare (sâmbătă și duminică).

La data comunicării citației (26.02.2018), la sediul avocatului reclamantelor, era necesar ca avocatul să comunice acestora obligația de a plăti diferența de taxă de timbru, urmând ca reclamantele să procure această sumă și să o transfere din Israel în România, pentru ca apoi avocatul să facă plata efectivă a sumei în contul autorității publice stabilite de lege.

Prin urmare, raportat la cele 7 zile puse la dispoziție pentru efectuarea plății, la cuantumul acesteia (3547,7 RON), care nu era unul modic, și la împrejurarea că părțile cărora le incumba atare obligație aveau domiciliile în Israel, este evident că acestea au fost prejudiciate în dreptul de acces efectiv la o instanță, prin faptul că intervalul de timp acordat în îndeplinirea obligațiilor lor procesuale nu a fost unul rezonabil, care să satisfacă exigențele dreptului la justiție și la un proces echitabil.

Un interval de timp prea scurt, care pune partea în imposibilitate de a se conforma dispozițiilor instanței, are valoarea unui obstacol disproporționat în exercițiul dreptului fundamental de acces la un tribunal, semnificând o atingere adusă substanței acestui drept, lipsindu-l astfel de finalitatea pentru care a fost reglementat.

Contrar susținerilor recurenților, o bună administrare a justiției nu se realizează prin anularea unei cereri, ca netimbrate, ca apoi partea să reinvestească instanța, în mod succesiv, cu acțiuni conforme dispozițiilor legale din materia timbrajului, întrucât scopul procesului civil este acela de a se desfășura și finaliza potrivit legii, cu remedierea, de preferință, a tuturor viciilor procedurale în interiorul acestuia. De asemenea, în virtutea rolului activ, instanța de judecată este datoare să dea părților toate recomandările necesare și să acorde intervale de timp corespunzătoare îndeplinirii obligațiilor pe care tot aceasta le pune în vedere părților.

Împrejurarea neclarității faptului dacă suma învederată reclamantelor a fi achitată până la termenul de judecată din 06.03.2018 (3547,7 RON) reprezenta taxa judiciară de timbru în integralitatea sa, ori doar o diferență din taxa totală, nu justifica formularea unei cereri de reexaminare, cum în mod eronat susțin recurenții, fiind obligația instanței de a explicita modul de calcul al taxei judiciare de timbru și de a aduce la cunoștință părților cuantumul corect al acesteia.

Intervalul de timp acordat pentru îndeplinirea unei obligații procesuale trebuie să fie rezonabil, să respecte dreptul de acces la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și toate garanțiile procesuale oferite de normele constituționale și comunitare din materia drepturilor fundamentale, adică să dea posibilitate părții căreia i se adresează respectiva obligație să o ducă la îndeplinire în circumstanțele factuale ce caracterizează litigiul și partea în discuție.

În cauză, faptul că reclamantele au depus, odată cu acțiunea, o taxă de timbru în cuantum de 5378 RON, fie și incompletă, era de natură să creeze prezumția că acestea doresc continuarea judecății, iar instanța de fond trebuia să dea posibilitatea reală acestora de a achita diferența de taxă, prin acordarea unui termen corespunzător în acest sens.

Față de cele arătate și de solicitarea formulată de către intimatele-reclamante A. și B., prin reprezentant, de acordare a cheltuielilor de judecată astfel cum au fost dovedite, Înalta Curte constată că recurenții-pârâți reprezintă părți căzute în pretenții conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții C. și F., precum și de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Deciziei nr. 92/A din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, și va obliga recurenții la plata sumei de 2717 RON cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în favoarea intimatelor-reclamante A., B., în raport de aspectele reținute în soluționarea cauzei, caracterizate printr-o complexitate și o miză reduse în circumstanțele litigiului, de natură să genereze apărări corespunzătoare în etapa recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții C., cu domiciliul în Cluj-Napoca, județul Cluj, F., cu domiciliul în Cluj Napoca, județul Cluj și de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul ales în Cluj Napoca, județul Cluj, la sediul Administrației Județene a Finanțelor Publice Cluj împotriva Deciziei nr. 92/A din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatele-reclamante A. și B., ambele cu domiciliul ales în Cluj-Napoca, județul Cluj, la S.C. G., intimații-pârâți Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, cu sediul în Cluj-Napoca, județul Cluj, D., cu domiciliul în Cluj-Napoca, județul Cluj, H., cu domiciliul în Cluj-Napoca, județul Cluj.

Obligă pe recurenții-pârâți la plata sumei de 2717 RON cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în favoarea intimatelor-reclamante A., B.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2019.

Procesat de GGC - NN