ÎCCJ, Decizia nr. 35/2020

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 285 din 16 decembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție - Completul de 5 Judecători s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 690 din 28 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2018, cu motivarea că recursul vizează o decizie pronunțată de către secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o cerere de revizuire a unei decizii date în procedura de filtrare a unui recurs, hotărâre care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 513 alin. (5), coroborate cu cele ale art. 508 alin. (4) și cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de atac.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a formulat contestație în anulare, solicitând anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Completul de 5 Judecători, învederând că modalitatea de soluționare a cauzei nu este conformă adevărului.

În raport cu dispozițiile art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, contestația urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Față de dispozițiile citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În cauză, contestația în anulare este exercitată împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători s-a pronunțat asupra unui recurs în procedura de filtrare, care este reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Astfel, decizia ce formează obiectul contestației în anulare a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., conform cărora "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților".

Potrivit dispozițiilor legale incidente, hotărârea judecătorească dată în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. este o decizie care nu este supusă niciunei căi de atac, astfel că nu poate forma nici obiectul unei contestații în anulare, întrucât recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a dispozițiilor citate anterior ale art. 129 din Constituția României și art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., prin raportare la principiul legalității căii de atac reglementate de norma procesuală.

În consecință, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) și art. 503 - 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 285 din 16 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 februarie 2020.

GGC - NN