ÎCCJ, Decizia nr. 92/2020

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 196 din 23 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 169 din 24 septembrie 2018 a aceleiași instanțe.

S-a reținut, în esență, că decizia atacată cu recurs este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, fiind, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., o hotărâre definitivă, care nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, nefiind posibilă exercitarea recursului la recurs, întrucât recurentul a uzat deja de calea de atac prevăzută de lege.

Împotriva deciziei susmenționate a formulat cerere de revizuire A..

Având în vedere dispozițiile art. 248 și 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii extraordinare de atac formulate.

Potrivit art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispozițiile citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În cauză, revizuirea este exercitată împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători s-a pronunțat asupra unui recurs în procedura de filtrare, care este reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Astfel, decizia a cărei revizuire se cere a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., conform cărora "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. (...)".

Rezultă, din dispozițiile legale citate, că hotărârea judecătorească dată în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. este o decizie care nu este supusă niciunei căi de atac, astfel că nu poate forma nici obiectul unei revizuiri, întrucât recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale și legale citate anterior, prin raportare la principiul legalității căii de atac reglementate de norma procesuală.

Pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) și art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 196 din 23 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 196 din 23 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2020.

GGC - CL