ADDIS v. THE UNITED KINGDOM

A doua secțiune DECIZIE FINALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 60944/00 de Ronald ADDIS împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă la 9 septembrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence, Secțiunea Grefier Având în vedere cererea depusă la 29 august 2000, având în vedere hotărârea parțială din 4 decembrie 2001, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Ronald Addis, este un național britanic care locuiește la Belfast. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl P. Colton, Biroul de Consiliere a Cetățenilor, Belfast. Guvernul Regatului Unit (“Regatul Unit”) Guvernul” a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului pentru Externe și Commonwealth. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 2 martie 2000. La 15 mai 2000, reclamantul a solicitat pentru a doua oară beneficiile văduvelor. La 1 iunie 2000, reclamantul a fost informat că cererea sa a fost dezactivată. Legea internă relevantă Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis c. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§§ 26, ECHR 2002-IV și Runkee și White c. Regatul Unit , nr. 42949/98, §§ 40-41, 25 iulie 2007. Reclamantul s-a plâns că legislația britanică de securitate socială a discriminat împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenție, luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. La 19 martie 2008, Registrul Curții a trimis reprezentantului reclamantului o scrisoare care solicită reclamantului să transmită orice cereri de soluționare prietenoasă până la 9 aprilie 2008. Reprezentantul reclamantului nu a răspuns. Prin scrisoarea din 18 aprilie 2008 reprezentantul reclamantului a informat Curtea că nu mai a acționat în aceste chestiuni în numele reclamantului. Prin scrisoarea din 15 mai 2008, trimisă prin corespondență înregistrată, reclamantul a fost informat că, din moment ce nu a informat Curtea că a retras mandatul reprezentantului și că nu a făcut niciun alt contact, Curtea ar lua în considerare eliminarea cererii din listă pentru lipsă de interes. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să își continue cererea. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Prin urmare, restul cererii ar trebui să fie eliminat din lista de cazuri a Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să atace restul cererii din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Lech Garlicki

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 60944/00

by Ronald ADDIS

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 9

September 2008 as a Chamber composed of:

Lech Garlicki,

President,

Nicolas Bratza,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ledi Bianku,

Mihai Poalelungi,

judges

,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 29 August 2000,

Having regard to the partial decision of 4 December 2001,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Ronald Addis, is a British national who lives in Belfast. He was represented before the Court by Mr P. Colton, Citizens Advice Bureau, Belfast. The United Kingdom Government (“the

Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant’s wife died on 2 March 2000. On 15 May 2000 the applicant applied for widows’ benefits for the second time. On 1 June 2000 the applicant was informed that his claim had been disallowed. The

applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefit was payable to widowers under United Kingdom law.

B.

Relevant domestic law

The domestic law relevant to this application is set out in

Willis v.

the

United Kingdom,

no. 36042/97, §§

14

‑

26, ECHR 2002-IV and

Runkee and White v. the United Kingdom

, no. 42949/98, §§ 40-41, 25 July 2007.

COMPLAINT

The applicant complained that British social security legislation discriminated against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

THE LAW

On 19 March 2008 the Registry of the Court sent the applicant’s representative a letter requesting the applicant to forward any claims for a friendly settlement by 9 April 2008. The applicant’s representative did not reply. By a letter of 18 April 2008 the applicant’s representative informed the Court that he no longer acted in these matters on behalf of the applicant. By a letter of 15 May 2008, sent by registered mail, the applicant was informed that since he had not informed the Court that he had withdrawn the representative’s mandate and that he had made no other contact, the Court would consider striking out the application from the list for lack of interest. The applicant has not contacted the Court since.

In the light of the above, in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court considers that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols which require the continuation of the examination of the application.

Accordingly, the remainder of the application should be struck out of the Court’s list of cases.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the remainder of the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Registrar

President