ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1058/2017

Decizia nr. 1058/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1951 din 28 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția I civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, prin care s-a solicitat anularea deciziei de concediere, reintegrarea în funcția deținută anterior, obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri în cuantum de 700 lei lunar, începând cu anul 1999 și până la împlinirea vârstei de 65 de ani a reclamantului, precum și daune morale în cuantum de 6.000 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A. Prin Decizia nr. 134 din 2 februarie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a constatat perimat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1951 din 28 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția I civilă.

Împotriva acestei hotărâri, la data de 8 martie 2017, (data expedierii prin poștă) reclamantul A. a declarat recurs. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 24 martie 2017. Prin rezoluția din 27 martie 2017 s-a dispus comunicarea motivelor de recurs către intimata SC B. SA. În termenul prevăzut de dispozițiile art. 17 alin. (3) din Legea nr. 2/2013, intimata a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 18 aprilie 2017, prin care a invocat excepțiile nulității și tardivității recursului. Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 25 aprilie 2017 (fila 24), care a formulat răspuns la întâmpinare, înregistrat la dosar la 4 mai 2017. În raport cu dispozițiile art. 493 alin. (2) C. proc.

civ., prin rezoluția din 10 mai 2017, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului. Prin raportul întocmit la data de 10mai 2017, s-a apreciat că recursule este admisibil, fiind însă declarat tardiv. Completul de filtru C4, la data de 11 mai 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să exprime punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 39-40 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. La data de 24mai 2017, recurentul a formulat punct de vedere la raport, reiterând susținerile cu privire la fondul litigiului.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 15 iunie 2017, în temeiul art. 493 alin. 5 C. proc. civ., fără citarea părților. La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția tardivității declarării recursului, pe care o va admite, pentru considerentele care succed. Art. 421 alin. (2) C. proc. civ. prevede că: "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de ta pronunțare”, iar art. 185 alin. (1) din același cod prescrie că, atunci când „un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.” În raport de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că hotărârea recurată s-a pronunțat la 2 februarie 2017, termenul legal de pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 8 februarie 2017. Cererea de recurs a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., respectiv la data de 8 martie 2017 (data expedierii prin poștă), astfel cum rezultă din plicul aflat la fila 10 în dosar. Termenul de promovare a căilor de atac este un termen legal imperativ, peremptoriu, absolut, iar nerespectarea lui conduce la pierderea dreptului procesual de a efectua actul de procedură supus unui astfel de termen, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc.

civ., ce reglementează sancțiunea decăderii. Cum recursul a fost declarat peste termenul legal, Înalta Curte, va dispune respingerea recursului, ca tardiv formulat, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea în termen a căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 134 din 2 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2017.