ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1659/2017

Decizia nr. 1659/2017 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la data de 26.04.2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Direcția Silvică Neamț, solicitând anularea deciziei de imputare nr. 68 din 8 februarie 2016 emisă de pârâtă, cu cheltuieli de judecată. Pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând ca, în măsura în care prejudiciul ce face obiectul prezentei acțiuni nu poate fi recuperat pe cale deciziei de imputare, în temeiul art. 254 C. muncii, reclamantul să fie obligat la plata sumei de 50.337,7 lei [1/2 din suma prevăzută la art. 2 alin. (2) din decizia atacată + 1/3 din suma prevăzută la art. 2 alin. (3) din decizia atacată] cu titlu de prejudiciu.

Prin sentința nr. 1651 din 9.11.2016, Tribunalul Neamț, secția I civilă, a respins excepția tardivității cererii de chemare în judecată, formulată de pârâta Direcția Silvică Neamț; a admis cererea formulată de reclamantul A. și, în consecință, a anulat decizia de imputare nr. 68 din 8 februarie 2016 emisă de pârâtă; a respins, ca nefondată, cererea reconvențională; a respins, ca nefondată, cererea reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată. Prin decizia nr. 460 din 22 mai 2017, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâta Direcția Silvică Neamț împotriva sentinței nr. 1651/2016, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte cererea reconvențională și a obligat reclamantul A. să plătească pârâtei Direcția Silvică Neamț suma de 39.134 lei, reprezentând prejudiciu.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc.

civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul prezentului dosar se încadrează în sfera cererilor privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, reprezentând o acțiune introdusă pe rolul Tribunalului Neamț, la data de 26.04.2016, prin care reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică Neamț a solicitat anularea deciziei de imputare nr. 68 din 8 februarie 2016 emisă de pârâtă, cu cheltuieli de judecată. Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ.: „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărâriie pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”. În speță, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin decizia nr. 460 din 22 mai 2017 a soluționat apelul declarat de pârâta Direcția Silvică Neamț împotriva sentinței nr. 1651 din 9.11.2016, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă.

Decizia este definitivă. Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive „hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs”, iar dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că „nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.” O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Textele procedurale enunțate reglementează posibilitatea ca anumite categorii de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea ce configurează într-un mod mai pronunțat față de vechea reglementare caracterul recursului de cale extraordinară de atac. De asemenea, modul de reglementare a căilor de atac nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este aceasta consacrată de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la un tribunal nu impune obligativitatea dublului grad de jurisdicție în materie civilă sau instituirea căii de atac a recursului în toate materiile, dacă accesul la un tribunal cu plenitudine de jurisdicție este efectiv, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Așadar, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, acest drept putând fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte. Față de considerentele expuse, decizia nr. 460 din 22 mai 2017 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, Înalta Curte urmând să respingă recursul declarat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 460 din 22 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se va comunica părților, în temeiul prevederilor art. 427 alin. (1) C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2017.