ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1659/2017

Decizia nr. 1659/2017

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la data de 26.04.2016,

reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Direcția Silvică

Neamț, solicitând anularea deciziei de imputare nr. 68 din 8 februarie

2016 emisă de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a

formulat cerere reconvențională, solicitând ca, în măsura în

care prejudiciul ce face obiectul prezentei acțiuni nu poate fi recuperat

pe cale deciziei de imputare, în temeiul art. 254 C. muncii, reclamantul

să fie obligat la plata sumei de 50.337,7 lei [1/2 din suma

prevăzută la art. 2 alin. (2) din decizia atacată + 1/3 din suma

prevăzută la art. 2 alin. (3) din decizia atacată] cu titlu de

prejudiciu.

Prin

sentința nr. 1651 din 9.11.2016, Tribunalul Neamț, secția I

civilă, a respins excepția tardivității cererii de chemare

în judecată, formulată de pârâta Direcția Silvică

Neamț; a admis cererea formulată de reclamantul A. și, în

consecință, a anulat decizia de imputare nr. 68 din 8 februarie 2016

emisă de pârâtă; a respins, ca nefondată, cererea

reconvențională; a respins, ca nefondată, cererea reclamantului

privind plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia

nr. 460 din 22 mai 2017, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă,

a admis apelul declarat de pârâta Direcția Silvică Neamț

împotriva sentinței nr. 1651/2016, pe care a schimbat-o în parte, în sensul

că a admis în parte cererea reconvențională și a obligat

reclamantul A. să plătească pârâtei Direcția Silvică

Neamț suma de 39.134 lei, reprezentând prejudiciu. Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea

hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei, cu

obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând

recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit

cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat

în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției

fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte

reține următoarele:

Obiectul

prezentului dosar se încadrează în sfera cererilor privitoare la

conflictele de muncă și de asigurări sociale, reprezentând o

acțiune introdusă pe rolul Tribunalului Neamț, la data de

26.04.2016, prin care reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcția

Silvică Neamț a solicitat anularea deciziei de imputare nr. 68 din 8

februarie 2016 emisă de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

Conform art.

XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

„în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei

legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului

hotărâriie pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1

lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în

cele privind navigația civilă și activitatea în porturi,

conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de

expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori

judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până

la 1.000.000 lei inclusiv”.

În

speță, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin

decizia nr. 460 din 22 mai 2017 a soluționat apelul declarat de pârâta

Direcția Silvică Neamț împotriva sentinței nr. 1651 din

9.11.2016, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I

civilă. Decizia este definitivă.

Dispozițiile

art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri

definitive „hotărârile date în apel, fără drept de recurs,

precum și cele neatacate cu recurs”, iar dispozițiile art. 483 alin.

(2) teza finală C. proc. civ. prevăd că „nu sunt supuse

recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care

legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt

supuse numai apelului.”

O

hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte

căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte,

căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în

afara legii.

Regula are

valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din

Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii

judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea

acestora se realizează în condițiile legii.

Textele

procedurale enunțate reglementează posibilitatea ca anumite categorii

de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea ce configurează

într-un mod mai pronunțat față de vechea reglementare caracterul

recursului de cale extraordinară de atac.

De asemenea,

modul de reglementare a căilor de atac nu este de natură să

afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este aceasta

consacrată de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, întrucât dreptul la un tribunal nu impune obligativitatea

dublului grad de jurisdicție în materie civilă sau instituirea

căii de atac a recursului în toate materiile, dacă accesul la un

tribunal cu plenitudine de jurisdicție este efectiv, statele având o

marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Așadar,

accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile

judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, acest drept

putând fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar

existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă,

pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat

internațional la care România este parte.

Față

de considerentele expuse, decizia nr. 460 din 22 mai 2017 a Curții de Apel

Bacău, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a

recursului, Înalta Curte urmând să respingă recursul declarat de

reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr.

460 din 22 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

I civilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este

supusă niciunei căi de atac și se va comunica

părților, în temeiul prevederilor art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2017.