BANES v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
BANES v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER (CtEDO, 2008)
©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (
www.csm1909.ro
) și al Institutului European din România (
www.ier.ro
). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document
was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (
www.csm1909.ro
) and the European Institute of Romania (
www.ier.ro
). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secția a III-a
HOTĂRÂRE
Cererea nr. 860/03
prezentată de Vasile BANES
împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a III-a), statuând la data de 16 septembrie 2008 în cadrul unei camere formate din:
Josep Casadevall, președinte,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ann Power, judecători;
și Santiago Quesada, grefier de secție,
Având în vedere cererea menționată anterior înaintată la data de 5 decembrie 2002,
Având în vedere decizia Curții de a se prevala de
art. 29 alin. 3
din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei,
Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei,
După ce a deliberat asupra ei, a pronunțat următoarea hotărâre:
ÎN FAPT
Reclamantul, domnul Vasile Banes, este cetățean român, s-a născut în 1952 și locuiește la Focșani. Guvernul român (
Guvernul
) a fost reprezentat de agentul său guvernamental, domnul Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, se pot rezuma după cum urmează
:
Reclamantul beneficia de statutul de militar. În 2000 a fost trecut în rezervă și pensionat anticipat. I s-a acordat dreptul la pensie și la compensația prevăzută de articolul 31 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, scutită de impozit și calculată în funcție de solda sa lunară brută. În momentul plății acestei compensații, Ministerul de Apărării (
Ministerul
) a scăzut cifra impozitului din venit, calculat potrivit dispozițiilor ordonanței nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit, privând astfel reclamantul de 43.587.470 lei românești (ROL).
Printr-o acțiune îndreptată împotriva Ministerului, reclamantul a cerut restituirea impozitului încasat. Printr-o hotărâre judecătorească din 11 aprilie 2002 Tribunalul Vrancea i-a admis acțiunea și a condamnat Ministerul să-i plătească suma de 43.587.470 ROL cu titlu de impozit reținut greșit. Printr-o decizie definitivă din 11 iunie 2002 Curtea de Apel Galați a admis recursul Ministerului și a respins acțiunea reclamantului. Curtea de Apel a considerat că compensațiile acordate reclamantului în temeiul art. 31 din Legea nr. 138/1999 erau asimilate salariilor și, prin urmare, supuse impozitării.
Reclamantul a afirmat că această decizie a Curții de Apel Galați era în contradicție cu hotărârile judecătorești anterioare pronunțate în cauze similare de aceeași instanță, care au recunoscut militarilor dreptul de a beneficia de plăți compensatorii scutite de impozit.
PLÂNGERE
Invocând art. 6 alin. 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns că acțiunea sa nu a fost judecată de o instanță independentă și imparțială, instanțele naționale fiind influențate de autoritățile politice.
Pe același temei el s-a plâns de o atingere adusă dreptului său la un proces echitabil, menționând că nu a beneficiat de timpul necesar pentru a studia actele aflate la dosar și a prezenta observații ca răspuns la cele prezentate în recurs de minister.
Bazându-se pe art. 13 din Convenție combinat în substanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1, el s-a plâns că nu a beneficiat de un recurs efectiv în fața instanțelor naționale pentru a se constata ilegalitatea impunerii compensației.
Invocând în substanță art. 1 din Protocolul nr. 1 singur și combinat cu art. 14 din Convenție, el s-a plâns că plata compensatorie primită cu prilejul ieșirii sale la pensie a fost supusă ilegal impozitării, ținând cont în special de divergențele de jurisprudență ale instanțelor naționale în materie.
ÎN DREPT
La 17 iulie 2008 Curtea a primit de la Guvern declarația următoare
:
«
Subsemnatul, Răzvan-Horațiu RADU, agent guvernamental român în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român se oferă să-i plătească domnului Vasile Banes, cu titlu gratuit, suma de 3.000 euro (trei mii euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, va fi convertită în lei românești la rata de schimb din ziua plății și va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu
art. 37 alin. 1
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei.
»
La 10 iunie 2008 Curtea a primit declarația următoare semnată de partea reclamantă:
«
Subsemnatul, Vasile BANES, reclamant, constat că Guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 3.000 euro (trei mii euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, va fi convertită în lei românești la rata de schimb din ziua plății și va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu
art. 37 alin. 1
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.
Accept această propunere și renunț de altfel la orice pretenție împotriva României în privința faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluționată.»
Curtea ia act de soluționarea pe care amiabilă la care au ajuns părțile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenția și Protocoalele sale și nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1
in fine
din Convenție). În consecință, se va scoate cauza de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
Decide să scoată cererea de pe rol.
Josep Casadevall,
președinte
Santiago Quesada,
grefier