ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1059/2020

Ședința publică din data de 04 iunie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 16 martie 2020, petentul A. a solicitat strămutarea judecării dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Oradea la o altă instanță, pentru motive de bănuială legitimă.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că obiectul dosarului nr. x/2020 îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul Tribunalul Arad împotriva executării silite pornite de BEJ B., pentru creditorul A., în dosarul execuțional nr. x/2017. Ca atare, în raport de data începerii executării silite, anul 2017, în speță sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, în forma în vigoare la data formulării cererii de executare silită, astfel cum rezultă din prevederile art. 24 din acest act normativ.

Potrivit art. 142 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia".

Înalta Curte reține că prin cererea dedusă judecății, întemeiată pe motive de bănuială legitimă, se solicită strămutarea unui dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Oradea, instanță aflată în circumscripția teritorială a Curții de Apel Oradea.

În cauză nu pot fi reținute considerentele Deciziei nr. 558/2014 pronunțate de Curtea Constituțională, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 142 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți, nici cele ale Deciziei nr. 169/2016, prin care aceeași Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 142 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de parte a curții de apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului.

În speță, petentul a invocat calitatea sa de fost judecător la Tribunalul Bihor, împrejurare de fapt care nu atrage incidența art. 127 C. proc. civ., cu referire la art. 142 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ.. Pe de altă parte, litigiul de fond are ca părți pe petent și pe intimatul Tribunalul Arad, instanță aflată în circumscripția teritorială a Curții de Apel Timișoara, iar nu a Curții de Apel Oradea, competentă să soluționeze prezenta cerere de strămutare.

Pentru aceste considerente, în aplicarea art. 131 C. proc. civ. raportate la art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și la art. 142 C. proc. civ., se constată că instanța competentă material a soluționa cererea de strămutare este Curtea de Apel Oradea, în favoarea căreia va opera prezenta declinare de competență.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2020.