ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5293/2018

Ședința publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Cărbunești la 24 aprilie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 193/2000, O.G. nr. 9/2000, Ordinul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr. 92/2007, art. 453 C. proc. civ., art. 4 alin. (2) din Directiva nr. 93/13/CEE, C. civ. din 1864, precum și jurisprudența C.J.U.E.

Prin încheierea din 10 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Târgu-Cărbunești a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de C..

Prin sentința civilă nr. 2486/2017 din 13 decembrie 2017, Judecătoria Târgu-Cărbunești a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă; a admis acțiunea și cererea de intervenție accesorie; a constatat caracterul abuziv al clauzei de la art. 5.1 din contractul de credit de consum nr. x din 30 octombrie 2006; a dispus înghețarea cursului de schimb valutar CHF/leu la cursul de la data încheierii contractului, pe toată perioada contractuală; a dispus calcularea și plata ratelor de credit în RON, pe toată perioada contractuală, la acest curs; a obligat-o pe pârâtă la restituirea către reclamant a diferenței de curs valutar percepute ca urmare a aplicării clauzei de risc valutar ratelor de credit plătite lunar, cu dobânda legală aferentă începând cu 24 aprilie 2017 și până la data plății și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON.

Împotriva acestei sentințe, pârâta B. S.A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 221 din 26 martie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la 17 iulie 2018.

Tribunalul Gorj a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat pe rolul secției a II-a civile la 14 septembrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 132 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018,se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 221 din 26 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 221 din 26 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2018.