ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5288/2018

Ședința publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 20 decembrie 2016 sub nr. x/2016, reclamanții A. și B. le-au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. și C. S.A. - AGENȚIA ZAMCA, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 C. proc. civ., Legea nr. 193/2000 și Directiva nr. 93/13/CEE.

Prin sentința civilă nr. 4597 din 15 noiembrie 2017, Judecătoria Suceava a respins ca nefondată excepția lipsei calității de consumator a reclamanților, invocată de pârâta C. S.A.; a admis în parte acțiunea formulată; a constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 8 teza a III-a din condițiile particulare la contractul de credit de consum nr. x din 7 decembrie 2007, doar în privința comisionului de gestionare a creditului și art. 4.1 lit. b) din condițiile generale la același contract, în privința aceluiași comision; le-a obligat pe pârâte la modificarea contractului de credit și a condițiilor generale, în sensul eliminării clauzelor constatate ca fiind abuzive; le-a obligat pe pârâte la restituirea sumei de 5.494,9 euro, percepută cu titlu de comision de gestionare a creditului în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2008 și 15 noiembrie 2017; le-a obligat pe pârâte la plata dobânzii legale aferente sumei anterior menționate, calculată de la data plății și până la restituirea efectivă; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor de la art. 8 teza I din condițiile particulare la contractul de credit și art. 4.1 lit. a) din condițiile generale la contractul de credit, cu privire la comisionul de întocmire dosar; le-a obligat pe pârâte la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Împotriva acestei sentințe, pârâta C. S.A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 455/2018 din 6 iunie 2018, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat.

Împotriva acestei decizii, pârâta C. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava la 13 august 2018.

Tribunalul Suceava a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat pe rolul secției a II-a Civile la 7 septembrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 455/2018 din 6 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Suceava este Curtea de Apel Suceava, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei nr. 455/2018 din 6 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2018.