ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.11.2018

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4904/2018

HOTĂRÂRE
15.11.2018
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4904/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iasi sub nr. x/2016, reclamantul MUNICIPIUL IAȘI a solicitat in contradictoriu cu paratele A. si B. obligarea acestora la plata sumei de 719,84 RON reprezentand contravaloare utilitati energie termica pentru perioada 31.01.2012-31.03.2012, a sumei de 435,60 RON reprezentand penalitati de intarziere la plata debitului, calculate la data de 31.12.2015 pentru perioada 31.01.2012-31.12.2015 si la plata penalitatilor in continuare pana la data stingerii sumei datorate, conform art. 42 alin. (10) din Legea 51/2006.

În drept, au fost invocate prevederile Legii 325/2006, Legea 51/2006, O.G. nr. 92/2003, art. 1270, 1350 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1247 din 8.02.2017, Judecătoria Iași a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei A..

A respins cererea formulata de reclamantul Municipiul Iași in contradictoriu cu pârâta A., ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără capacitate procesuala de folosință.

A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.

A respins cererea formulată de reclamantul Municipiul Iași în contradictoriu cu pârâta B., ca fiind prescris dreptul material la acțiune.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamantul Municipiul Iași, prin Primar, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 5/2018 din 05 ianuarie 2018, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins apelul declarat de apelantul Municipiul Iași, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1247/08.02.2017 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a păstrat-o.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul Municipiul Iași, prin Primar, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 305/2018 din 05.06.2018, Curtea de Apel Iași a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale cu referire la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 12 iulie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Iași, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Iași, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Iași, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul MUNICIPIUL IAȘI - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 5/2018 din 8 ianuarie 2018, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Iași.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-11-06
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4654/2018
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2018 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 22.03.2016 pe rolul Judecătoriei Iași, astfel cum a fost modificată, reclamantul Municipiul Iași, prin Primar
ÎCCJ 2018-11-21
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5043/2018
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 15 martie 2016 pe rolul Judecătoriei Iași,
ÎCCJ 2018-12-06
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5227/2018
Ședința publică din data de 6 decembrie 2018 Asupra recursului de față; A. Obiectul cererii introductive. 1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 08.02.2017, reclamanta S.C. CET IAȘI S.A. IAȘI - pr
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4525/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta S.C. A. S.A. prin ADMINISTRATOR JUDICIAR B. SPRL a chemat în judecată pârâta C
ÎCCJ 2018-06-19
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2973/2018
Ședința publică din data de 19 iunie 2018 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.. 13666/7.12.2016, Judecătoria Iași a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, cu priv
Sursă