ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.01.2017

ÎCCJ, Decizia nr. 29/2017

HOTĂRÂRE
30.01.2017
CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, Decizia nr. 29/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia

civilă nr. 29/2017

Asupra admisibilității în

principiu a recursului de față, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 28

septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, a respins

cererea formulată de recurentul-revizuent A. privind sesizarea Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 905 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ.

La data de 30 septembrie 2016, a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție -

Completul de 5 Judecători recursul declarat de

încheierii menționate anterior.

Recursul fiind de competența

Înaltei Curți, a fost urmată procedura pregătire a dosarului de

recurs și procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc.

civ.

Prin Raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a

concluzionat în sensul soluției de anulare a recursului, în temeiul art. 493

alin. (5) C. proc. civ., având în vedere lipsa indicării și

dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.

488 C. proc. civ., precum și faptul că, în cauză, nu au fost

identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3)

Prin Încheierea din camera de consiliu

de la 31 octombrie 2016, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat

că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2)

și (3) C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către

părți.

Părțile nu au formulat punct

de vedere asupra raportului.

Înainte de a proceda la analiza

îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că nu este admisibilă calea de atac a

recursului pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 129 din Constituție,

„împotriva hotărârilor judecătorești, părțile

interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în

condițiile legii”.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., „hotărârea judecătorească este supusă numai

căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și

termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul

ei”.

Potrivit principiului consacrat de

dispozițiile art. 129 din Constituție, legea procesual civilă a

reglementat dreptul examinării cauzei civile, inclusiv cu referire la

anumite categorii de încheieri date în cursul judecății, în două

grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile de a fi

supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum

și cazurile de casare sau modificare, calea de atac a recursului fiind

prevăzută în mod expres și limitativ.

Este adevărat că, potrivit art.

29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea

prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții

Constituționale „poate fi atacată numai cu recurs, la instanța

imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare”.

Prin Decizia nr. 36 din 11 decembrie

2006, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, a

statuat că „încheierile instanțelor de recurs de respingere, ca

inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, cu

soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, sunt supuse

căii de atac a recursului”.

Însă, în considerentele deciziei

respective s-a reținut, în mod expres că, „în raport de

reglementările legale specifice organizării judiciare existente, nu

pot fi supuse controlului judiciar încheierile prin care s-a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale, pronunțate de ultima

instanță în ierarhia instanțelor, cum ar fi, în materie

penală, Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de

Casație și Justiție și, în celelalte materii, secțiile

acestei instanțe”.

Prin analogie cu jurisprudența

constantă a Curții Constituționale în sensul că „atât

considerentele, cât și dispozitivul deciziilor (…) sunt general

obligatorii (…) și se impun cu aceeași forță tuturor

subiectelor de drept” (Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995),

dezlegarea dată acestei probleme de drept prin considerentele Deciziei nr.

36 din 11 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secțiile unite, este, potrivit art. 330

7

alin.

(4) C. proc. civ. din 1865, obligatorie pentru instanțe de la data

publicării deciziei în M. Of. al României, Partea I, nr. 368 din 30 mai

2007.

Așa fiind, hotărârea ce

formează obiectul prezentului recurs, prin care o secție a Înaltei

Curți de Casație și Justiție a respins cererea de sesizare

a Curții Constituționale, nu este supusă controlului judiciar

specific reformării pe calea recursului.

Pe de altă parte, este de

observat și faptul că, în speță, Completul de 5

judecători nu are nici atributul și nici caracterul conferit

instanței superioare în sensul prevăzut de legea procesual

civilă cu referire la normele speciale cuprinse în art. 29 alin. (5) din

Legea nr. 47/1992, republicată.

În consecință, pentru

argumentele expuse în raport cu dispozițiile legale menționate, se

reține că încheierea atacată nu este supusă recursului în

sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ. ori art. 24 din Legea nr. 304/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare. În

acest sens s-a conturat și jurisprudența recentă a Înaltei

Curți de Casație și Justiție - Completul de 5

judecători în alte materii decât cea penală.

Pentru considerentele ce preced,

procedând la examinarea cauzei în temeiul art. 493 alin. (5) și (6) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de A.

împotriva

Î

ncheierii

de la 28 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2/2015.

Fără cale de atac, conform art.

493 alin. (5) C. proc. civ.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-02-27
0,97
ÎCCJ, Decizia nr. 58/2017
Decizia civilă nr. 58/2017 Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin Decizia nr. 1483 din 7 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/100/2015/a1.1, Înalta Curte de Casa
ÎCCJ 2017-11-27
0,97
ÎCCJ, Decizia nr. 310/2017
Decizia civilă nr. 310/2017 Asupra admisibilității în principiu a recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin decizia nr. 1091 din 14 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1
ÎCCJ 2017-06-26
0,97
ÎCCJ, Decizia nr. 192/2017
Decizia civilă nr. 192/2017 Asupra admisibilității în principiu a recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin decizia nr. 151 din 25 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x
ÎCCJ 2017-11-27
0,97
ÎCCJ, Decizia nr. 304/2017
Decizia civilă nr. 304/2017 Asupra admisibilității în principiu a recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin decizia nr. 1921 din 15 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr.
ÎCCJ 2017-02-27
0,97
ÎCCJ, Decizia nr. 57/2017
Decizia civilă nr. 57/2017 Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin Decizia nr. 1034 din 1 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/302/2015, Înalta Curte de Casație și Jus
Sursă