ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3997/2018

HOTĂRÂRE

15.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3997/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin Decizia nr. 229 din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, s-a constatat perimat apelul declarat de revizuientul A. împotriva Sentinței civile nr. 806 din 4 iulie 2017 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2917, intimată fiind Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava.

La data de 8 mai 2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiției, secția I civilă a fost înregistrat recursul declarat de revizuientul A. împotriva Deciziei nr. 229 din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluția din data de 29 mai 2018, a dispus comunicarea cererii de recurs către intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, precum și întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea formalităților de comunicare menționate în art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 10 iulie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia, în ceea ce privește criticile formulate prin motivele de recurs, s-a arătat că acestea nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aspect de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. Totodată, deși calea de atac declarată de revizuent a fost intitulată "apel", prin raport aceasta a fost calificată drept recurs.

În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților pentru formularea unui punct de vedere cu privire la conținutul acestuia, însă acestea nu au înțeles să își exprime poziția cu privire la cele reținute în raport.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului, reținută prin raport și invocată prin întâmpinare de către intimatul-pârât, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele.

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 12 mai 2017 și înregistrată sub nr. x/2017, revizuientul A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, a solicitat revizuirea hotărârii pronunțate la data de 6 aprilie 2017 în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Suceava, cu motivarea că judecătorul cauzei nu a verificat cu atenție actele depuse la dosar, împotriva acestuia formulând plângere la Inspecția Judiciară, solicitând rejudecarea cauzei de către un alt magistrat, fiindu-i încălcat dreptul la acces la justiție iar judecătorul cauzei fiind culpabil de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi fundamentale.

Prin Sentința civilă nr. 806 din 4 iulie 2017, Tribunalul Suceava a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul A. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul A., fără a indica vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și fără a aduce o critică concretă cu privire la hotărârea atacată, susținând, în esență, că hotărârea pronunțată de prima instanță este una nedreaptă și nelegală.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) din același cod, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Articolul 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă condiția încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., acestea trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, revizuientul, în cuprinsul memoriului de recurs, a criticat hotărârea atacată, susținând că hotărârea pronunțată de prima instanță este una nedreaptă și nelegală.

Din conținutul cererii de recurs, se constată că revizuientul nu a formulat nicio critică de nelegalitate cu privire la hotărârea împotriva căreia a exercitat calea de atac, acesta nearătând care sunt argumentele pentru care nu este legală soluția prin care curtea de apel a constatat perimată cererea de apel.

Or, condiția legală a dezvoltării criticilor din recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

Așa fiind, cum aspectele invocate de revizuient nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.