ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1429/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. x/2015 din 13.08.2015, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții - I.S.C., instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, pentru Inspectoratul Regional în Construcții Centru Brașov în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri - D.R.D.P. Brașov a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 832.962,84 RON reprezentând cote datorate în baza a două legi speciale pentru cele 3 autorizații de construire, calculate conform susținerilor reclamantului în cererea de chemare în judecată, aflată la dosar Tribunal Brașov, secția a II -a civilă:

a). Consolidare corp drum DN 1, km. 140+450-146+400; 146+500 - 155+950 - autorizate cu AC nr. 61 din 24.06.2011:

- 27.481,20 RON, c-val cotă de 0,1 % calculată la valoarea finală a investițiilor;

- 192368,43 RON c/val. cotă de 0,7 % datorată din cheltuielile pentru lucrările de construcții executate;

- 219.849,63 RON, penalități de întârziere de 0,15 % pe fiecare zi de întârziere aplicate ambelor cote datorate, fără a se depăși suma datorată.

b). Consolidare DN 73 A km 0+050 - 4 + 400; 4 + 450 - 5 + 820; 10 + 700 - 10 + 750 - autorizate cu AC nr. 59 din 14.11.2011:

- 8.270,73 RON, c/val. cotă de 0,1 % calculată la valoarea finală a investițiilor;

- 57.895,08 RON, c/val. cotă de 0,7% datorată din cheltuielile pentru lucrările de construcții executate;

- 66.185,81 RON, penalități de întârziere de 0,15 % pe fiecare zi întârziere aplicate ambelor cote datorate, fără a se depăși suma datorată;

c). Consolidare DN 12 C km 9 + 500 - 12 - 400 - autorizate cu AC nr. 104 din 14.12.2011:

- 16.153,19 RON, c/val. cotă de 0,1 % calculată la valoarea finală a investițiilor;

- 113.072,35 RON, c/val. cotă de 0,7 % datorată din cheltuielile pentru lucrările de construcții executate;

- 131.706,42 RON, penalități de întârziere de 0,15 % pe fiecare zi de întârziere aplicate ambelor cote datorate, fără a se depăși suma datorată.

Prin încheierea civilă nr. 227/CA din 01.03.2016 Tribunalul Brașov, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015 a admis excepția necompetenței funcționale a secției a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a dispus transpunerea cauzei pe rolul secției I Civilă al aceluiași tribunal în vederea repartizării la un complet de drept civil.

Cauza a fost înregistrată 17.03.2016, sub nr. x/2015*.

Prin sentința civilă nr. 114/S/2016 din 13.06.2016 Tribunalul Brașov, secția I civilă, a admis acțiunea reclamantului și a fost obligată pârâta la plata sumei de 832.962,84 RON reprezentând cota de 0,1 %, respectiv cota de 0,7 % din valoarea înscrisă în autorizațiile de construire nr. x/24.06.2011, nr. y/14.11.2011 și nr. 104/14.12.201.

Împotriva sentinței civile nr. 114/S/2016 din 13.06.2016 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, pârâta a declarat apel, susținând că, în mod greșit, s-a reținut că lucrările menționate nu fac parte din categoria lucrărilor prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, cu modificările și completările ulterioare.

La termenul de judecată din 04.11.2016 apelanta - pârâtă C.N.A.D.N.R. S.A. a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune față de dispozițiile art. 1, 3, 6, 7, și 16 din Decretul nr. 167/1958.

Curtea de Apel Brașov, secția I Civilă prin decizia civilă nr. 1847/Ap din 12.12.2017 a admis, în parte, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Inspectoratul de Stat - I.S.C. - în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin D.R.D.P. Brașov.

A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință au fost respinse ca prescrise pretențiile în sumă de 439.699 RON ce au la bază AC nr. 61/24.06.2011.

A fost decăzută apelanta - pârâtă din dreptul de a invoca excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește pretențiile rezultate din AC nr. 059/14.09.2011 și AC nr. 104/14.12.2011.

A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 390.782 RON reprezentând cotele de 0,1 % din valoarea autorizației de construire și de 0,70 % din cheltuielile pentru executarea construcțiilor autorizate prin AC nr. 104/14.12.2011 și AC nr. 059/14.09.2011 - 66.165,81 RON și 129.225,54 RON - și penalitățile aferente acestora fără a putea depăși suma datorată(66.165,81 RON și 129.225,54 RON).

Împotriva deciziei civile nr. 1847/Ap din 12.12.2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția I Civilă a declarat recurs reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții - I.S.C. .

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

O primă critică adusă deciziei recurată vizează aplicarea greșită a prevederilor legale în ceea ce privește soluția adoptată în apel în cazul autorizației de construire nr. x/24.06.2011 pentru investiția " Consolidarea corp drum DN 1, km. 140 + 450 - 146 + 400; 146 + 500 - 155 + 950".

Recurentul în dezvoltarea acestei critici susține că, în mod greșit instanța de apel a considerat că "cele două categorii de taxe nu sunt datorate bugetului general consolidat, ci Inspectoratul de Stat în Construcții și se constituie venituri proprii ale Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice", critică lipsită de temei legal, întrucât a fost încălcată voința legiuitorului cu privire la obligațiile instituite de Legea nr. 329/2009 vizând reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, aplicabilă de la data emiterii autorizațiilor de construire și a finalizării lucrărilor de construcții autorizate, precum și a obligației investitorului de a proceda la regularizarea cotelor datorate în baza Legii nr. 50/1991 și a Legii nr. 10/1995.

Este evident că instanța de apel, prin aplicarea greșită a normelor de drept material a denaturat această obligație instituită în sarcina investitorului beneficiar al autorizației de construire analizată și, invocând un temei de drept eronat, H.G. nr. 444/28.05.2014 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 273/1994 privind Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică. În confirmarea celor arătate, recurentul prezintă modul în care a fost înființată această instituție publică, iar prin intrarea în vigoare a O.G. nr. 24/2014 a fost abrogată poziția nr. 5 din Anexa nr. 1 a Legii nr. 329/2009, inspectoratul trecând la finanțarea integrală din venituri proprii.

Așa fiind, rezultă că în intervalul cuprins între data emiterii autorizației de construire nr. x/24.06.2011 și data limită de regularizare, 04.08.2012, toate veniturile obținute de către Inspectoratul de Stat în Construcții - I.S.C. s-au constituit venituri ale bugetului de stat, supuse regimului juridic al veniturilor fiscale reglementat de Codul de procedură fiscală și nu de C. civ.. Același regim juridic poartă veniturile obținute din încasarea cotelor și în cazul celorlalte două autorizații de construire supuse analizei instanțelor de judecată, atât la fond cât și în apel, respectiv în cazul AC nr. 59 din 14.09.2011 și recepționată la data de 06.12.2012 și în cazul AC nr. 104 din 14.12.2011 și recepționată la data de 11.04.2013.

Referitor la prescripția dreptului material la acțiune, recurentul învederează că sunt aplicabile prevederile art. 91 Codul de procedură fiscală, așa încât termenul de prescripție începe să curgă de la 01.01.2012, termen care nu se poate considera împlinit până la data înregistrării cererii de chemare în judecată 10.08.2015, contrar celor reținute de instanța anterioară.

În concluzie, recurentul susține că, în intervalul 12.11.2009 - 31.12.2014 veniturile obținute de Inspectoratul de Stat în Construcții sunt venituri bugetare având în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 329/2009.

Intimata - pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri - D..R.D.P. - Brașov a depus la data de 04.04.2017 întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de prevederile art. 483 C. proc. civ. raportat la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015, respectiv prezenta cauză având ca obiect pretenții rezultate din cotele datorate în baza a două legi speciale pentru cele trei autorizații de construire calculate la suma 832.962,84 RON conform mențiunii reclamantului în cererea de chemare în judecată, dosar Tribunalul Brașov, secția I civilă.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din data de 25 mai 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La 7 iunie 2017, recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport.

La 21 iunie 2017 intimata-pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a depus punct de vedere la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speță, se constată că valoarea obiectului cererii este sub pragul sumei de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, ceea ce înseamnă că hotărârea pronunțată în apel nu este supusă recursului.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri prevăzute de lege.

În cauză se constată că, cererea reclamantului este evaluabilă în bani, având un capăt de cerere principal prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 832.962,84 RON reprezentând cote datorate în baza a două legi speciale pentru cele 3 autorizații de construire, calculate conform susținerilor reclamantului în cererea de chemare în judecată, aflată la dosar Tribunal Brașov, secția a II -a civilă:

a). 27.481,20 RON, c-val cotă de 0,1 % calculată la valoarea finală a investițiilor + 192368,43 RON, c/val. cotă de 0,7 % datorată din cheltuielile pentru lucrările de construcții executate + 219.849,63 RON, penalități de întârziere de 0,15 % pe fiecare zi de întârziere aplicate ambelor cote datorate, fără a se depăși suma datorată = 439.699,26 RON;

b). 8.270,73 RON, c/val. cotă de 0,1 % calculate conform la valoarea finală a investițiilor + 57.895,08 RON, c/val. cotă de 0,7% datorată din cheltuielile pentru lucrările de construcții executate + 66.185,81 RON, penalități de întârziere de 0,15 % pe fiecare zi întârziere aplicate ambelor cote datorate, fără a se depăși suma datorată = 132.351,62 RON;

c).16.153,19 RON, c/val. cotă de 0,1 % calculate la valoarea finală a investițiilor + 113.072,35 RON, c/val. cotă de 0,7 % datorată din cheltuielile pentru lucrările de construcții executate + 131.706,42 RON, penalități de întârziere de 0,15 % pe fiecare zi de întârziere aplicate ambelor cote datorate, fără a se depăși suma datorată = 269.931,96 RON.

Totalul pretențiilor cerute de reclamantă sunt în cuantum de 832.982,84 RON.

Având în vedere că valoarea pretențiilor solicitate prin acțiune este inferioară pragului de 1.000.000 RON, menționat de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., se constată că decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Potrivit art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

Termenul prevăzut de textul legal sus menționat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016 până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac, care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, și cele pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII PENTRU INSPECTORATUL REGIONAL ÎN CONSTRUCȚII CENTRU împotriva deciziei civile nr. 1847/Ap din 12 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2017.