ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2390/2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2018, la 3 decembrie 2018, reclamantele A. și B. au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. (în calitate de deținător de arhivă al fostului Combinat Petrochimic Teleajen Ploiești), să constate că în perioadele menționate în anexa cererii au fost angajate pe posturi și au lucrat efectiv, 100% din programul de lucru, în secții și locuri de muncă care se încadrează în grupa I de muncă, condiții deosebite și să dispună eliberarea adeverinței din care să rezulte grupa de muncă și condițiile deosebite la care au dreptul.

Prin Sentința civilă nr. 1307 din 5 iunie 2019 Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A., înregistrat pe rolul curții de apel la 23 iulie 2019, solicitând admiterea căii de atac exercitate și obligarea pârâtei să-i elibereze adeverința din care să rezulte că în perioadele precizate în cerere a fost salariată și a lucrat în grupa I de muncă în procent de 100%.

Prin încheierea din data de 2 octombrie 2019, pronunțată de completul LM 34AIII, mai întâi învestit cu soluționarea apelului, care funcționează în cadrul secției de contencios administrativ - Fiscal al Curții de Apel Ploiești, s-a admis excepția de necompetență materială funcțională a completului de judecată și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelului în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, în configurația anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din 20 iunie 2019.

În pronunțarea acestei soluții instanța s-a raportat la următoarele aspecte:

Prin Sentința nr. 544 din 21 august 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Argeș, s-a admis în parte acțiunea formulată de judecătorii din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal și din cadrul secției a II-a civile de la Curtea de Apel Ploiești și s-a dispus suspendarea executării articolului II din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019, respectiv a articolului I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019. Această sentință este executorie de drept, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

S-a menționat că prin articolul II din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019, s-a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă de a se repartiza cauzele având ca obiect litigii de muncă, în mod egal, celor 3 secții non-penale ale instanței, iar prin art. I al Hotărârii nr. 12 din 20 iunie 2019, s-a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă și s-a propus Președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea completelor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă, începând cu 1 iulie 2019.

Prin considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, s-a reținut că greșita alcătuire a completului este în strânsă legătură cu necompetența. Prin "compunerea instanței" înțelegându-se, în sens restrâns (aspectul cantitativ), alcătuirea instanței cu numărul de judecători prevăzut de lege, iar, în sens larg, alcătuirea instanței cu judecătorii care pot face parte din complet.

Prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secția de contencios administrativ și fiscal, cât și din secția a II-a Civilă, instanța a statuat că există o aparență de nelegalitate cu privire la înființarea unor astfel de complete și specializarea lor în soluționarea litigiilor de muncă, astfel încât completul de judecată mai întâi învestit, înființat ca fiind specializat în soluționarea unor astfel de litigii, prin hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menționate, nu mai are competența materială procesuală (funcțională) să soluționeze cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializați în această materie ori care să facă parte din secția I Civilă.

S-a mai reținut că dacă la nivelul instanței există o secție sau un complet specializat într-o anumită materie, un litigiu de o anumită natură trebuie repartizat la secția (sau completul specializat) corespunzătoare naturii litigiului dedus judecății și că, potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției I Civilă - completul 9 ACIV la data de 11 octombrie 2019.

Astfel învestit, cel de-al doilea complet din cadrul secției I Civile a aceleiași instanțe, prin încheierea de la 8 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis excepția de necompetență materială procesuală a completului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit. A constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două completuri; a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În fundamentarea acestei hotărâri cel de-al doilea complet a reținut următoarele:

Apelul declarat de reclamantă împotriva Sentinței nr. 1307 din 5 iunie 2019 a Tribunalului Dâmbovița a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 23 iulie 2019 și repartizat aleatoriu completului LM 34AIII, complet specializat în soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă, începând cu data de 1 iulie 2019, potrivit Deciziei nr. 47 din 24 iunie 2019 a președintelui Curții de Apel Ploiești.

Decizia nr. 47 din 24 iunie 2019 a Președintelui Curții de Apel Ploiești a fost fundamentată pe art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din 20 iulie 2019, prin care s-a aprobat solicitarea Președintelui secției I civilă de înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, în această hotărâre făcându-se trimitere la o altă Hotărâre a aceluiași colegiu, nr. 9 din 22 mai 2019, art. II, prin care se aprobase propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale.

Prin Sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului II din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și, respectiv, a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu, mai sus expuse.

În ceea ce privește efectele sentinței anterior menționate s-a reținut că, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte și pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor. Ca atare, efectele produse de Hotărârile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și, respectiv, nr. 12 din 20 iunie 2019, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 47 din 24 iunie 2019 a președintelui Curții de Apel Ploiești, se mențin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării acestora și data de 21 august 2019, câtă vreme acestea nu au fost anulate.

În acest context și având în vedere faptul că aprecierea asupra competenței materiale procesuale, cum este cazul în speță, se realizează în raport cu data sesizării instanței, respectiv data de 23 iulie 2019, moment care se situează anterior pronunțării Sentinței nr. 554 din 21 august 2019 de către Tribunalul Argeș, secția Civilă, Curtea consideră că în mod greșit s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelului în favoarea altor complete, deopotrivă specializate în soluționarea litigiilor de muncă, cum este și completul de față, 9Aciv.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri din cadrul Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Mai întâi, se observă că sunt întrunite condițiile conflictului negativ de competență, având în vedere declinările reciproce pronunțate în aceeași cauză de completurile Curții de Apel Ploiești, fiind disputată competența specializată a acestora, în sensul art. 136 alin. (4) C. proc. civ., în soluționarea unui litigiu de muncă și asigurări sociale.

Este adevărat că prin dispozițiile art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. civ. s-a instituit un regim derogatoriu în ce privește necompetența specializată a instanței, în sensul că în cadrul procedurii de regularizare în prima instanță se poate trimite dosarul completului specializat competent ori secției specializate din instanța respectivă.

Chiar și în această situație, completul căruia i s-a repartizat cauza își păstrează posibilitatea de a-și invoca necompetența materială procesuală în funcție de obiectul și natura litigiului, potrivit art. 130, 131 din C. proc. civ., limite procedurale în care s-a încadrat primul complet din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal, învestit, de altfel, cu soluționarea litigiului ca instanță de control judiciar, în apel.

Cu privire la competența specializată a acestui complet, se reține că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești, s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă și asigurări sociale tuturor secțiilor care nu erau penale din cadrul instanței.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a decis repartizarea cauzelor având ca obiect aceste litigii unor completuri specializate nou înființate, formate cu participarea unor judecători din cadrul altor secții ale instanței.

Prin aceste hotărâri ale colegiului de conducere date în executarea dispozițiilor de organizare judiciară, s-a procedat la stabilirea criteriilor și a procedurii de determinare a specializării și, de asemenea, la constituirea completurilor specializate în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Cu alte cuvinte, se distinge între, pe de o parte, repartizarea judecătorilor în virtutea specializării acestora, prin stabilirea compunerii completelor respective și, pe de altă parte, stabilirea criteriilor de determinare a completelor specializate cărora le revine, în consecință, competența exclusivă de a soluționa litigiile de muncă și asigurări sociale.

Argumentele primului complet învestit cu soluționarea cauzei, care nu au în vedere specializările în materii diferite ale completelor, ci chestiunea litigioasă a nelegalității, inclusiv sub aspectul calitativ al compunerii sale, excedează limitele analizei efectuate în regulatorul de competență.

Primul complet nici nu contestă, de altfel, că la data învestirii cu soluționarea cauzei îi revenea competența specializată în raport cu obiectul și natura litigiului, ci invocă efectele produse de pronunțarea Sentinței civile nr. 554 din 21 august 2019 a Tribunalului Argeș, secția I civilă.

Astfel, se reține că hotărârile menționate anterior ale Colegiului de conducere au fost contestate de judecătorii curții de apel și prin Sentința civilă nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, cu rezultatul întreruperii temporare a efectelor acestora.

Este de subliniat că efectele produse până la adoptarea soluției de suspendare se mențin, hotărârile de colegiu antereferite nefiind anulate.

Faptul că, urmare a măsurii suspendării, s-a procedat la repartizarea dosarelor de litigii de muncă și asigurări sociale înregistrate ulterior altor completuri specializate din cadrul secției I Civile a Curții de Apel Ploiești, nu ar putea constitui un argument valid pentru declinare, atâta timp cât completul de judecată căruia i-a fost repartizat inițial dosarul și-a păstrat funcționalitatea, în sensul programării în ședințele de judecată, în vederea soluționării cauzelor cu care a fost învestit.

Suspendarea executării este o măsură provizorie care își produce efectele odată cu pronunțarea instanței de contencios administrativ la 21 august 2019, în timp ce învestirea primului complet de judecată specializat este un fapt epuizat, care s-a realizat anterior, prin înregistrarea cererii de chemare în judecată și repartizarea în data de 23 iulie 2019, acestui complet revenindu-i competența de soluționare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii, precum și a continuității, potrivit art. 19 C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în considerarea principiului asigurării accesului efectiv la justiție, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că revine competența de soluționarea cauzei completului inițial învestit din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit al secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 decembrie 2019.

GGC - MM