ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2068/2019

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 septembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Pogoanele, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții C. și pe D., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 24 mp teren intravilan, situat în tarlaua x, parcela x, din județul Buzău, conform titlului de proprietate nr. x din 15 aprilie 1993 și să se dispună grănițuirea proprietăților învecinate situate în aceeași localitate.

Prin Sentința civilă nr. 33 din 15 ianuarie 2018, pronunțată de Judecătoria Pogoanele, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu, conform prevederilor art. 247 alin. (1) C. proc. civ., și, în consecință, în temeiul art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanți, pentru existența autorității de lucru judecat raportat la Sentința civilă nr. 533 din 18 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia civilă nr. 2039 din 9 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Buzău.

Prin Decizia civilă nr. 380 din 7 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 33 din 15 ianuarie 2018, pronunțată de Judecătoria Pogoanele.

Prin Decizia nr. 279 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost admisă excepția nulității recursului și, în consecință, a fost constatat nul recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 380 din 7 mai 2018 a Tribunalului Buzău, secția I civilă.

Împotriva Deciziei nr. 279 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a declarat recurs reclamanta B., solicitând admiterea căii de atac.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 25 martie 2019 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru CF x.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul este formulat împotriva unei hotărâri definitive, care nu are deschisă această cale de atac.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

La data de 31 iulie 2019, recurenta a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea căii de atac, prezentând, pe larg, situația de fapt a litigiului.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția inadmisibilității recursului reținută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În speță, recurenta a formulat cerere de recurs împotriva Deciziei nr. 279 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a fost constatat nul recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 380 din 7 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Buzău.

Întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată în calea de atac a recursului, Înalta Curte reține că reiterarea aceleiași căi de atac este inadmisibilă, având în vedere că în dreptul procesual român sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalității, respectiv al unicității.

Potrivit principiului legalității căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

Prin urmare, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunțată în soluționarea unui recurs, părțile nu mai au deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată.

Pentru aceste considerente, cum reclamanta a uzat de calea de atac a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta B. împotriva Deciziei civile nr. 279 din data de 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta B. împotriva Deciziei civile nr. 279 din data de 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.

GGC - CL