ÎCCJ, Decizia nr. 141/2020

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 30 din data de 24 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația declarată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 277 din data de 13 noiembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători - Penal 2 - 2019, în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători a reținut, în esență, că A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei astfel de căi de atac, aspect de natură a încălca principiul legalității și cel al unicității căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și modul de stabilire a ierarhiei căilor de atac.

Împotriva acestei decizii, la data de 22 mai 2020, contestatoarea A. a formulat contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 21 septembrie 2020, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatoare, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În speță, contestatoarea A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva Deciziei penale nr. 30 din data de 24 februarie 2020, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 277 din data de 13 noiembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători - Penal 2 - 2019, în Dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, se constată că A. a exercitat în cascadă calea de atac a contestației împotriva unor hotărâri definitive și nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea succesivă a altor căi de atac, în condiții nereglementate de C. proc. pen.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 30 din data de 24 februarie 2020, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți în Dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 30 din data de 24 februarie 2020, pronunțată de Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2020.

GGC - NN