ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3632/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 240 din 29 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția penală, în dosarul nr. 13682/118/2011 a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de inculpatul E.Ș., de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 257 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și s-a dispus condamnarea inculpaților astfel:

1

C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza II și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului E.Ș. cu începere de la data de 07 martie 2011 și până la data de 10 martie 2011.

1

C. proc. pen.;

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza II și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului M.M. cu începere de la data de 07 martie 2011 și până la data de 10 martie 2011.

În baza art. 86

4

C. proc. pen. rap.la art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea pedepsei de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe termen de 6 ani, aplicată inculpatului T.M. prin sentința penală nr. 156 din 26 iunie 2007 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, definitivă prin Decizia penală nr. 184/A din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman care se adaugă pedepsei aplicate prin prezenta sentință astfel că în final inculpatul T.M. execută pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului T.M. cu începere de la data de 07 martie 2011 și până la data de 10 martie 2011.

4. N.O.I.:

- la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea complicității la infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 320

1

C. proc. pen.;

- 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea complicității la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 257 C. pen. cu aplic art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. b) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea astfel că în final inculpatul N.O.I. execută pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza II și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului N.O.I. perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 07 martie 2011 și până la data de 10 martie 2011.

În baza art. 257 alin. (2) în ref. la art. 256 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpații E.Ș., M.M., T.M. și N.O.I. a sumei de 50.000 dolari SUA.

În baza art. 163 și urm. C. proc. pen. a fost menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor inculpaților N.O.I. și E.Ș. așa cum a fost dispus prin Ordonanța nr. 3/P din 31 martie 2011 și aplicat efectiv prin procesele -verbale din data de 01 aprilie 2011.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de câte 1.225 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care 4.000 în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin Procesul-verbal din data de 05 ianuarie 2011, ora 17:25, întocmit de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanta în baza Adresei nr. 471957/SEM din 05 ianuarie 2011 emisă de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Ploiești - Serviciul de Combatere a Finanțării Terorismului și Spălării Banilor, s-a procedat la sesizarea din oficiu cu privire la comiterea unor infracțiuni de corupție, respectiv de către învinuitul M.A. a infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 C. pen., de către numitul W.I.S. a infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 254 alin. (1) C. pen. și de către inculpații M.M. și N.O.I. a infracțiunii de complicitate la dare de mită, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 C. pen.

Din conținutul actelor de urmărire penală efectuate în cauză, a fost reținută următoarea stare de fapt:

La data de 06 ianuarie 2011, inculpatul E.Ș., consilier în cadrul SC O.T. SA Constanța, a primit suma de 40.000 dolari SUA de la inculpatul M.M., fratele învinuitului M.A. - asociat majoritar al SC N.A.C.I. SRL București, inculpatul M.M., în virtutea relației sale de rudenie cu asociatul majoritar acționând, în fapt, ca un veritabil reprezentant al societății comerciale. Suma remisă a reprezentat o primă tranșă, în procent de 80%, din suma totală convenită cu inculpatul E.Ș., de 50.000 de dolari SUA, iar, la data de 20 ianuarie 2011, acesta urma să primească, tot de la inculpatul M.M., și cea de-a doua tranșă de 20% (restul de plată) în valoare de 10.000 dolari SUA.

Legătura dintre inculpatul M.M., în calitate de reprezentant al SC N.A.C.I. SRL București, pe de-o parte, și inculpatul E.Ș., pe de altă parte, a fost mijlocită de către inculpații N.O.I. (fost director al SC P. SA Ploiești, în prezent pensionar, căruia i se promisese angajarea în cadrul SC N.A.C.I. SRL București) și T.M. (director tehnic în cadrul SC N.A.C.I. SRL București), care aveau o relație apropiată cu inculpatul E.Ș., relație ce le permitea verificarea și impulsionarea ultimului în vederea îndeplinirii scopului vizat de către inculpatul M.M.

În concret, în schimbul sumei remise de către inculpatul M.M., inculpatul E.Ș. urma să-și exercite influența pe lângă șeful său, numitul W.I.S., director general al SC O.T. SA Constanța, pentru a-l determina pe acesta din urmă să aprobe încheierea unui nou contract, valabil pentru anul 2011, având ca obiect livrarea de reziduuri petroliere (deșeuri nemetalice reciclabile - produs recuperat tip A) către SC N.A.C.I. SRL București, în condiții avantajoase de cantitate, calitate și ritmicitate.

Din materialul probator administrat în cauză, rezultă cu certitudine faptul că inculpații mai sus-menționați au comis faptele pentru care a fost începută urmărirea penală în cauză și, ulterior, a fost pusă în mișcare acțiunea penală.

Astfel, în urma unei înțelegeri anterior stabilite între inculpații M.M., N.O.I., T.M. și E.Ș., la data de 06 ianuarie 2011, inculpații M.M. și N.O.I. trebuia să se deplaseze la Constanța, unde urma să se întâlnească cu inculpatul E.Ș., în scopul de a-i înmâna o primă tranșă de 80% din suma pretinsă de către acesta (50.000 dolari SUA), respectiv 40.000 dolari SUA, pentru ca, în schimb, acesta să-și exercite influența pe lângă numitul W.I.S., director general al SC O.T. SA Constanța, și să-l determine pe acesta din urmă să aprobe încheierea unui contract, valabil pe anul 2011, având ca obiect livrarea, de către SC O.T. SA Constanța, de reziduuri; petroliere, în condiții de cantitate, calitate și ritmicitate avantajoase pentru SC N.A.C.I. SRL București.

Din verificările întreprinse în cauză, a rezultat că SC N.A.C.I. SRL București are un punct de lucru în orașul Plopeni, jud. Prahova, loc unde se desfășoară, practic, întreaga activitate a firmei, atât cea administrativă, cât și cea productivă, constând în convertirea, în urma unor procese tehnologice, a reziduurilor petroliere în combustibili lichizi.

În scopul realizării obiectului său de activitate, SC N.A.C.I. SRL București a avut și are încheiate contracte de furnizare a reziduurilor petroliere cu mai multe firme, printre care și SC O.T. SA Constanta. Cu această din urmă societate, contractul a fost încheiat pentru anul 2010, cu valabilitate până la 31 decembrie 2010, motiv pentru care reprezentanții SC N.A.C.I. SRL București au inițiat prelungirea convenției și pentru anul 2011.

Astfel cum s-a arătat anterior, învinuitul M.A. are calitatea de asociat majoritar al SC N.A.C.I. SRL București, iar inculpatul T.M. pe cea de director tehnic al aceleiași societăți.

În ceea ce îl privește pe inculpatul M.M., fratele învinuitului M.A., acesta nu are o calitate oficială în cadrul SC N.A.C.I. SRL București, însă, în virtutea relației de rudenie cu asociatul majoritar, se comportă, în fapt, ca reprezentant al firmei, dând dispoziții cu caracter obligatoriu atât celor doi directori.

Inculpatul T.M. și martorul G.F. (director executiv), cât și personalului subordonat, controlând activitatea societății și stabilind singur sau împreună cu fratele său obiectivele importante ale firmei. Aceste prerogative, specifice funcțiilor de conducere, ale inculpatului M.M. în cadrul SC N.A.C.I. SRL București, negate de către inculpat, au fost confirmate de martorul G.F.

Din conținutul materialului probator administrat în cauză, a mai rezultat că operațiunea având ca scop prelungirea contractului cu al SC O.T. SA Constanța pentru anul 2011 a fost inițiată de către inculpatul M.M. (acesta participând efectiv la întâlnirea cu inculpatul E.Ș., de la Constanța, din data de 06 ianuarie 2011 și înmânându-i prima tranșă a banilor în schimbul traficării influenței), de asemenea inculpatul sus-menționat coordonând și activitatea desfășurată, în același scop, de către inculpații T.M. și N.O.I., Inculpatul N.O.I., fost director general al SC P. SA Ploiești, în prezent pensionar, fost șef al inculpatului T.M. în cadrul societății comerciale sus-menționate, a fost propus de către acesta din urmă pentru un post de consilier în cadrul SC N.A.C.I. SRL București, propunere neconcretizată printr-o angajare cu contract individual de muncă, dar în virtutea căreia inculpatul N.O.I. a acordat în mod efectiv consultanță firmei și a intermediat legătura cu prietenul și fostul său coleg de facultate, inculpatul E.Ș., pentru comiterea faptelor ce fac obiectul prezentului dosar. Inculpatul E.Ș., fost director general al SC O.T. SA Constanța, ocupă, în prezent, funcția de consilier al directorului general al SC O.T. SA Constanta, numitul W.I.S.

Întrucât în cauză nu a existat un denunțător, activitățile de urmărire penală au avut la bază sesizarea inițială a Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Ploiești-Serviciul de Combatere a Finanțării Terorismului și Spălării Banilor, care s-a coroborat cu conținutul proceselor - verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate (expuse în ordine strict cronologică în cele ce urmează, pentru a se putea urmări desfășurarea întregii activități infracționale), cu declarațiile inculpaților, precum și cu declarația martorului cu identitate protejată P.M.

În urma cercetărilor efectuate în cauză, nu s-a putut stabili dacă întâlnirea la care făcea referire inculpatul T.M. în convorbirea anterioară, dintre inculpații N.O.I. și E.Ș., din zona mun. Slobozia, unde inculpatul N.O.I. deține o microfermă agricolă, a avut loc și nici dacă, cu această ocazie, inculpatul E.Ș. a primit și restul de 10.000 dolari SUA din cei 50.000 pretinși inițial cu titlu de trafic de influență.

La data de 20 ianuarie 2011, inculpatul E.Ș. s-a deplasat la Ploiești, unde s-a întâlnit cu inculpatul N.O.I., însă, din motive ce nu au fost elucidate, predarea-primirea banilor respectivi nu s-a realizat cu acea ocazie.

Cu toate acestea, este stabilită cu certitudine primirea de către inculpatul E.Ș., la Constanța, în data de 06 ianuarie 2011, de la inculpatul M.M., a sumei de 40.000 dolari SUA, în vederea traficării influenței sale pe lângă directorul general al SC O.T. SA Constanța, pentru a-l determina pe acesta din urmă să aprobe încheierea unui nou contract valabil pentru anul 2011, având ca obiect livrarea de reziduuri petroliere către SC N.A.G. I. SRL București, în condiții avantajoase privind cantitatea, calitatea și ritmicitatea.

De asemenea, ulterior întâlnirii din data de 20 ianuarie 2011 dintre inculpații N.O.I. și E.Ș., se poartă mai multe discuții între inculpați din care rezultă că inculpatul E.Ș. urma să continue demersurile întreprinse pe lângă șeful său pentru ca acesta să aprobe încheierea contractului cu SC N.A.C.I. SRL București.

Aspectele relevate de convorbirile telefonice interceptate autorizat în cauză, din conținutul cărora rezultă comiterea de către inculpați a infracțiunilor ce le sunt reținute în sarcină, se coroborează cu cele sesizate în conținutul Adresei nr. 471957/SEM din 05 ianuarie 2011 emisă de către Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Ploiești - Serviciul de Combatere a Finanțării Terorismului și Spălării Banilor, conform căreia existau date că, la data de 06 ianuarie 2011, inculpatul M.M. urma a se deplasa în mun. Constanța, în scopul întâlnirii cu numitul W.I.S., pentru a-i înmâna acestuia o sumă cu titlu de mită de ordinul zecilor de mii de euro din partea învinuitului M.A., ca urmare a unei înțelegeri prestabilite, în sensul căreia reprezentantul SC N.A.C.I. SRL București oferea 100 euro pentru fiecare tonă de deșeuri pe care o achiziționa de la SC O.T. SA Constanta.

Din cuprinsul aceleiași sesizări, reieșea și faptul că inculpatul M.M. urma a fi însoțit la Constanța de către inculpatul N.O., chiar dacă, ulterior, astfel cum arătat mai sus, inculpatul M.M. a efectuat singur această deplasare, aspecte ce se coroborează cu discuțiile telefonice purtate de inculpatul N.O. în data de 06 ianuarie 2011.

În acest context, se impune constatarea că, în cauză, coroborarea aspectelor din cuprinsul sesizării din oficiu sus -menționate, în sensul existenței datelor și indiciilor temeinice privind pregătirea comiterii unor fapte de corupție, cu conținutul discuțiilor telefonice purtate ulterior între inculpați, n-ar fi fost posibilă în ipoteza în care nu s-ar fi comis faptele ce fac obiectul prezentului dosar.

De asemenea, întreg materialul probator administrat în cauză se coroborează și cu declarația martorului cu identitate protejată P.M., care arată faptul că, la data de 05 ianuarie 2011, a aflat că învinuitul M.A., reprezentant al SC N.A.C.I. SRL București, intenționa să prelungească și pentru anul 2011 contractul de livrare a reziduurilor petroliere dintre firma sa și SC O.T. SA Constanța.

Potrivit depoziției martorului, în acest scop, acesta și fratele său, inculpatul M.M., urmau a se deplasa în data de 06 ianuarie 2011 la Constanța, având asupra lor suma de 50.000 euro, pe care să i-o dea cu titlu de mită directorului general al SC O.T. SA Constanța, pentru ca acesta să aprobe prelungirea contractului și livrările ulterioare de produs recuperat.

Martorul mai afirmă că, anterior, deplasării la Constanța, învinuitul M.A. și inculpatul M.M. au avut unele dificultăți în a strânge întreaga sumă, motiv pentru care este posibil să fi făcut deplasarea cu o sumă mai mică decât cea convenită inițial, aspect ce se coroborează cu convorbirea purtată la data de 06 ianuarie 2011, ora 13:01:26, între inculpații N.O.I. și M.M., în care se face referire, pentru prima dată, la banii pe care ar inculpații M.M. și N.O.I. ar trebui să îi dea, la Constanța, inculpatului E.Ș. și la împrejurarea că nu a fost obținută întreaga sumă necesară.

Situația de fapt reținută în actul de inculpare se probează în cauză cu: referatul nr. 18/VIII/1/2011 din data de 05 ianuarie 2011 întocmit de DNA - Serviciul Teritorial Constanta din data de 05 ianuarie 2011 de sesizare din oficiu; Adresa nr. 471957/SEM din 05 ianuarie 2011 emisă de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Ploiești; Procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 05 ianuarie 2011; ordonanțele, cu titlu provizoriu, de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice, audio-video în mediul ambiental și localizare a participanților la comiterea infracțiunilor ce fac obiectul dosarului; contractele încheiate în anii 2009 și 2010 între SC O.T. SA Constanța și SC N.A.C.I. SRL București; autorizațiile de interceptare emise în cauză de Tribunalul Constanța; declarațiile inculpaților; declarațiile martorilor; declarația martorului cu identitate protejată; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate autorizat în cauză.

În ședința publică din data de 22 februarie 2012 inculpații E.Ș., M.M. și N.O.I. în prezența apărătorilor acestora arată că recunosc faptele așa cum au fost ele reținute în sarcina fiecăruia și înțeleg să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale sens în care solicită a se face aplicare disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Din această perspectivă tribunalul a constat că sunt întrunite cerințele cumulative ale art. 320

1

C. proc. pen. întrucât fiecare inculpat recunoaște faptele așa cum au fost ele reținute în sarcina acestora și înțeleg să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale iar cercetarea judecătorească nu a început.

În ședința publică din data de 22 februarie 2012 inculpatul T.M. înțelege să dea declarație în cauză, însă nu recunoaște faptele așa cum au fost reținute în sarcina acestuia și cum au fost prezentate sintetic în ședință publică. Face precizarea că menține declarația dată la parchet, în totalitatea acesteia, întrucât ea corespunde întru totul adevărului, însă în raport de această declarație înțelege să mai facă unele precizări.

În anul 2009, SC N.I. SRL a încheiat un contract de livrare reziduuri petroliere cu SC O.T. SA Constanța. Nu s-a livrat nicio cantitate din acest contract deoarece domnul director W. pretindea anumite sume de bani, de la 100 la 150 de euro pentru tona de reziduu petrolier livrat. În anul 2010 a refăcut contractul, iar domnul W. a pretins în continuare aceste sume de bani, inculpații nefiind de acord să-i dea.

Deplasându-se cu domnul N. la Constanța, a aflat că domnul N. a fost coleg de facultate cu domnul E.Ș., consilier la SC O.T. SA Constanța. A vorbit cu domnul E. pentru a cumpăra totuși reziduuri petroliere de la O.T., și cum anume să procedeze.

La acea dată, domnul E. i-a comunicat că într-adevăr, se percep aceste sume de bani, dar nu este cazul ca aceștia să le dea, pentru că o să vorbească cu domnul W., și o să le dea și acestora ca și la celelalte societăți. După încheierea contractului, împreună cu ceilalți inculpați s-au văzut de mai multe ori.

Nu știe dacă N. și M. au dat vreo sumă domnului E., însă inculpatului i-au lăsat impresia că acest contract se derulează în baza contractului încheiat între cele două societăți.

În data de 06 ianuarie 2011, când se pretinde că ar fi colaborat cu M.M., inculpatul se afla la un proces comercial la Drobeta Turnu Severin. Nu știe nici în prezent concret dacă s-au dat sau nu acei bani. Banii care se livrau către W., reprezentau mită pentru a-și onora contractele, pentru a livra efectiv, nu a intrat în amănunt.

Acesta avea calitatea de director de producție la SC N.I. SRL, și în virtutea acestei calități se ocupa de supravegherea tuturor contractelor pe care SC N.I. SRL le avea în ceea ce privește achiziționarea de reziduuri petroliere.

Personal a luat legătura cu directorul operațional de la O.T., O.V., astfel că nu avea nicio suspiciune că se plătește vreo mită pentru derularea unor astfel de contracte, suma oferită ca mită i se părea imensă deoarece aceasta însumată cu prețul reziduu petrolier și cu celelalte cheltuieli de transport și procesare, se apropiau de produsul finit, păcură, pe care o puteau cumpăra din orice rafinărie.

A lecturat interceptările aflate în dosarul cauzei, însă inculpatul explică prin aceea că atunci, când vorbea de bani se referea la cu totul alți bani, în virtutea faptului că inculpatul M.M. dorea să cumpere un apartament de la inculpat, și îl întreba dacă să se împrumute de bani. Nu a fost prezent pe data de 20 ianuarie 2011 și nu l-a ajutat în niciun fel pe M.M. la acea dată, și nici altă dată.

Analizând cauza prin prisma materialului probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească instanța va reține în sarcina inculpatului E.Ș., că în calitate de consilier în cadrul SC O.T. SA Constanța,, în ziua de 06 ianuarie 2011, a primit de la inculpatul M.M., reprezentant în fapt al SC N.A.C.I. SRL București, cu ajutorul inculpaților N.O.I. și T.M., suma de 40.000 dolari SUA, reprezentând o primă tranșă din suma totală de 50.000 dolari SUA pretinși, iar, la data de 20 ianuarie 2011, urma să primească, tot de la inculpatul M.M. și cu ajutorul acelorași inculpați N.O.I. și T.M., cea de-a doua tranșă (restul de plată) în valoare de 10.000 dolari SUA, plată care nu s-a mai realizat, în scopul a-și exercita influența pe lângă numitul W.I.S., director general al SC O.T. SA Constanța, pentru a-l determina pe acesta din urmă să aprobe prelungirea pe anul 2011 a unui contract prin care SC O.T. SA Constanța se obliga să livreze reziduuri petroliere tip A în condiții de cantitate, calitate și ritmicitate avantajoase pentru SC N.A.C.I. SRL București.

În sarcina inculpatului M.M., în calitate de reprezentant în fapt al SC N.A.C.I. SRL București, se reține cu certitudine că la data de 06 ianuarie 2011, cu ajutorul inculpaților N.O.I. și T.M., i-a înmânat inculpatului E.Ș. suma de 40.000 dolari SUA, reprezentând o primă tranșă din suma totală de 50.000 dolari SUA pretinși, urmând ca, la data de 20 ianuarie 2011, să-i remită aceluiași inculpat și cea de-a doua tranșă (restul de plată) în valoare de 10.000 dolari SUA, plată care nu s-a mai realizat, pentru a-și exercita influența pe lângă numitul W.I.S., director-general al SC O.T. SA Constanța, în scopul de a-l determina pe acesta din urmă să aprobe prelungirea pe anul 2011 a unui contract prin care SC O.T. SA Constanța se obliga să livreze reziduuri petroliere tip A în condiții de cantitate, calitate și ritmicitate avantajoase pentru SC N.A.C.I. SRL București, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

De asemenea în sarcina inculpatului T.M., în calitate de director de producție în cadrul SC N.A.C.I. SRL București, tribunalul reține că în ziua de 06 ianuarie 2011, l-a ajutat pe inculpatul M.M. să îi înmâneze inculpatului E.Ș. suma de 40.000 dolari SUA, reprezentând o primă tranșă din suma totală de 50.000 dolari SUA pretinși, iar, în data de 20 ianuarie 2011, urma să-l ajute pe același inculpat să livreze și cea de-a doua tranșă (restul de plată) în valoare de 10.000 dolari SUA, plată care nu s-a mai realizat, pentru ca, în schimb, inculpatul E.Ș. să-și exercite influența pe lângă numitul W.I.S., director general al SC O.T. SA Constanța, în scopul de a-l determina pe acesta din urmă să aprobe prelungirea pe anul 2011 a unui contract prin care SC O.T. SA Constanța se obliga să livreze reziduuri petroliere tip A în condiții avantajoase de cantitate, calitate și ritmicitate pentru SC N.A.C.I. SRL București, faptă ce întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de la cumpărare de influență, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000. menționează că întrucât inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, s-a reținut incidența disp. art. 37 lit. a) C. pen.

În sarcina inculpatului N.O.I., în calitate de fost director al SC P. SA Ploiești și, la data comiterii faptelor ce fac obiectul prezentului dosar, angajat, fără forme legale, în calitate de consilier la SC N.A.C.I. SRL București, se reține de asemenea că la data de 06 ianuarie 2011, i-a ajutat pe inculpații M.M. și E.Ș. să remită, respectiv, să primească suma de 40.000 dolari SUA, reprezentând o primă tranșă din suma totală de 50.000 dolari SUA promiși, respectiv, pretinși, iar, la data de 20 ianuarie 2011, urma să-i ajute pe aceeași inculpați să livreze și să primească și cea de-a doua tranșă (restul de plată) în valoare de 10.000 dolari SUA, plată care nu s-a mai realizat, pentru ca, în schimb, inculpatul E.Ș. să-și trafice influența pe lângă numitul W.I.S., director general al SC O.T. SA Constanța, în scopul de a-l determina pe acesta din urmă să aprobe prelungirea pe anul 2011 a unui contract prin care SC O.T. SA Constanța se obliga să livreze reziduuri petroliere tip A în condiții de cantitate, calitate și ritmicitate avantajoase pentru SC N.A.C.I. SRL București, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de cumpărare de influență, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000 și ale complicității la infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 257 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen.

Din întreg materialul probator administrat în faza de urmărire penală, expus pe larg, probatoriu care nu a fost contestat în faza de judecată și din perspectiva solicitării aplicării disp. art. 320

1

C. proc. pen. de către inculpații E.Ș., M.M. și N.O.I., dovedește întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, și nu a infracțiunii de înșelăciune.

Nu se poate reține solicitarea inculpatului E.Ș., care în temeiul art. 334 C. proc. pen., solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., având în vedere că infracțiunea de trafic de influență presupune primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, în condițiile în care din întreg materialul probator administrat rezultă cu certitudine că inculpatul E.Ș., în calitate de consilier al directorului general al SC O.T. SA, martorul W.I.S., a primit de la inculpatul M.M., reprezentant în fapt al SC N.A.C.I. SRL București, cu ajutorul inculpaților N.O.I. și T.M., suma de 40.000 dolari SUA, reprezentând o primă tranșă din suma totală de 50.000 dolari SUA pretinși, iar, la data de 20 ianuarie 2011, urma să primească, tot de la inculpatul M.M. și cu ajutorul acelorași inculpați N.O.I. și T.M., cea de-a doua tranșă (restul de plată) în valoare de 10.000 dolari SUA, plată care nu s-a mai realizat, în scopul de a-și exercita influența pe lângă numitul W.I.S., director general al SC O.T. SA Constanța, pentru de a-l determina pe acesta din urmă să aprobe prelungirea pe anul 2011 a unui contract prin care SC O.T. SA Constanța se obliga să livreze reziduuri petroliere tip A în condiții de cantitate, calitate și ritmicitate avantajoase pentru SC N.A.C.I. SRL București, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență. Fapta inculpatului E.Ș. se încadrează atât la prima cât și la cea de-a doua teză prevăzute de art. 257 C. pen.

În termen legal, în cauză, au declarat apel DNA - Serviciul Teritorial Constanța și inculpații E.Ș., M., M., N.O.I. și T.M..

Apelul declarat de către parchet a vizat nelegalitatea sentinței primei instanțe sub aspectul greșitei aplicări a disp. art. 257 alin. (2) C. proc. pen., respectiv greșita confiscare a sumei de 50.000 dolari de la toți inculpații în folosul statului.

S-a susținut că doar inculpatul E.Ș. a primit efectiv suma de 40.000 dolari SUA la data de 6 ianuarie 2011; cu privire la suma de 10.000 dolari ce urma să fie primită de inculpatul E.Ș. la o dată ulterioară nu s-a reținut în actul de acuzare că această sumă s-ar fi predat efectiv.

În aceste condiții se impunea confiscarea numai de la inculpatul E.Ș. a sumei de 40.000 dolari SUA.

Apelurile declarate de inculpații N.O.I., M.M. și E.Ș. au vizat greșita individualizare a pedepselor aplicate atât în cea ce privește cuantumul acestora cât și modalitatea de executare.

Apelanții inculpați au solicitat reținerea de circumstanțe atenuante în sarcina lor în raport de conduita procesuală, de lipsa antecedentelor penale, de vârsta acestora cât și de împrejurarea că sunt încadrați în câmpul muncii, obținând venituri prin care își asigură existența materială a lor și a familiilor lor. Ca modalitate de executare s-a solicitat suspendarea condiționată a pedepselor aplicate tocmai în raport de datele personale enumerate mai sus, dar și de modalitatea de comitere a faptelor săvârșite.

Apărătorul inculpatului apelant M.M. a solicitat să se dispună achitarea inculpatului întrucât probele administrate în cursul urmăririi penale au demonstrat că inculpatul nu putea fi "acel funcționar individualizat de teza I a art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 care să poată determina încheierea unui act (contractul de achiziție reziduu petrolier și la rândul său să poată să fie influențat de o altă persoană să facă un altfel de demers)".

Apelul inculpatului T.M. a vizat greșita condamnare a inculpatului, întrucât din probele administrate în cursul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești nu rezultă implicarea acestui inculpat la comiterea vreunei infracțiuni.

S-a criticat că ceilalți trei inculpați apelanți au declarat că inculpatul T.M. nu a participat la înmânarea vreunei sume de bani și nici la discuțiile care au avut loc cu inculpatul E.Ș.

O altă critică a vizat împrejurarea că, în mod greșit instanța de fond ar fi luat în considerație declarația martorului cu identitate protejată P.M., întrucât acesta nu l-a cunoscut înainte de comiterea faptei pe inculpatul T.M., relatând aspecte pe care le-a perceput în mod direct, într-un loc public unde au avut loc discuții legate de infracțiunea ce urma să se săvârșească.

S-a susținut, de asemenea că, inculpatul T.M. nu a beneficiat de o judecată dreaptă pentru că instanța de fond a preluat o singură frază din rechizitoriu și cu aceasta l-a condamnat.

S-a solicitat aplicarea principiului "in dubio pro reo", întrucât la dosarul cauzei nu există nicio formă de vinovăție din partea inculpatului T.M., solicitând în acest sens desființarea soluției primei instanțe și achitarea inculpatului în raport de prev. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 48/P din 4 aprilie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și inculpații E.Ș., M.M., N.O.I., T.M. împotriva Sentinței penale nr. 240 din 29 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 13682/118/2011.

În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a fost desființată în parte sentința penală apelată și, în rejudecare:

În baza art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul E.Ș. a echivalentului în RON la data plății, conform cursului oficial BNR, a sumei de 40.000 dolari SUA.

În baza art. 381 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra cotei de proprietate ce îi revine inculpatului N.O.I. din imobilul - apartament situat în mun. Ploiești, Aleea Brumărelelor nr. 10, bl. 133, ap. 26, jud. Prahova, sechestru ce a fost instituit prin Ordonanța nr. 3/P/2011 din data de 31 martie 2011 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța.

A fost înlăturată dispoziția privind confiscarea de la inculpații E.Ș., M.M., N.O.I., T.M. a sumei de 50.000 dolari SUA.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A fost respinsă ca nefondată cererea de scutire de plata amenzii judiciare formulată de avocat M.B.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la soluționarea apelurilor au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen. suma de 225 RON reprezentând onorarii parțiale apărători desemnați din oficiu - avocat O.A. (75 RON), avocat R.E.V. (75 RON) și avocat T.E. (75 RON) s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța.

Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că față de natura și gravitatea faptelor comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acestora și a celor personale ale inculpaților, aplicarea unor pedepse cu închisoare ale căror limite au fost reduse cu o treime ca urmare a reținerii disp. art. 320

1

C. proc. pen. sunt apte să conducă la realizarea scopului sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpaților, la formarea unor atitudini pozitive a acestora față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principii morale.

S-a apreciat ca fiind întemeiat nici motivul de apel al celor trei inculpați prin care au solicitat reținerea de circumstanțe atenuante ce vizează conduita anterioară săvârșirii faptelor, avându-se în vedere că reținerea circumstanțelor atenuante are un caracter facultativ și nu obligatoriu, iar suspendarea condiționată a pedepsei s-a arătat că nu se justifică, scopul preventiv și educativ al sancțiunii prev. de art. 52 C. pen. putând fi atins numai prin executare efectivă a pedepsei.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen. instanța a arătat că se impune confiscarea specială numai de la inculpatul E.Ș. a sumei de 40.000 dolari SUA respectiv a echivalentului în RON la data plății în raport de cursul oficial BNR, deoarece această sumă a fost primită în totalitate numai de inculpatul E.Ș., ca atare, potrivit textelor de lege mai sus arătate acestea se fac venit la bugetul statului prin confiscarea specială și obligarea inculpatului la plata acestei sume

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs în termen legal inculpații E.Ș., M.M., T.M. și N.O.I.

Inculpatul E.Ș. a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, prin acordarea de circumstanțe atenuante judiciare schimbarea modalității de executare a pedepsei fie în condițiile art. 81 C. pen., fie sub supraveghere, în condițiile art. 86

1

C. pen.; totodată inculpatul a criticat și dispoziția din decizia în apel referitoare la confiscarea specială. (caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

teza a II-a C. proc. pen.).

Inculpatul M.M., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

teza a II-a C. proc. pen., a solicitat, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Inculpatul T.M.M., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a ambelor hotărâri, referitor la latura penală a cauzei, și în rejudecare, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Inculpatul N.O.I., a solicitat invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii acesteia și al schimbării modalității de executare în regim neprivativ de libertate.

Examinând recursurile declarate de inculpații E.Ș., M.M., T.M. și N.O.I. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) din același cod.

Rezultă, așadar, că în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nu se pot analiza decât motivele de recurs care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare limitativ reglementate în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

Cu privire la recursurile inculpaților E.Ș. și M.M.;

Art. 385

10

C. proc. pen. prevede, în alin. (2

1

), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de recurenții inculpați, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut prin Legea nr. 2/2013 și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și 2 C. proc. pen.

Verificându-se îndeplinirea acestor cerințe, se observă că inculpatul E.Ș. a depus motivele scrise de recurs abia la primul termen de judecată - 9 octombrie 2013, iar inculpatul M.M., abia la termenul de judecată din 20 noiembrie 2013 încălcându-și ambii obligația ce le revenea potrivit art. 385

10

alin. 2 C. proc. pen.

Ca urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, ținând seama de prevederile art. 385 alin. (2) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, în sensul că nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor formulate de inculpați, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Cu privire la recursul inculpatului T.M.;

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o însemnată limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Așa fiind, se constată că, printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013, au fost și cele reglementate anterior art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., situație în care criticile susținute de inculpat care se subsumau acestor prevederi legale, nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, recursul limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege, între care nu se mai regăsesc eroarea gravă de fapt și greșita încadrare juridică a faptei invocate de inculpat.

Cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. era unul dintre cele care permiteau, în mod excepțional, examinarea situației de fapt de către instanța de recurs.

Această verificare nu mai este permisă de legea în vigoare, cât timp art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. reglementează în prezent doar motive de casare ce vizează chestiuni de drept ale hotărârilor recurate. Astfel, criticile recurentului inculpat privind greșita condamnare și cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. exceda, în mod evident, cazurilor de casare prevăzute de actualul art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

Cu privire la recursul inculpatului N.O.I.;

Critica inculpatului vizând reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acesteia și al schimbării modalității de executare, nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.

Pentru considerentele expuse, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate de inculpații E.Ș., M.M., T.M. și N.O.I. împotriva Deciziei penale nr. 48/P din 4 aprilie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, să fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații E.Ș., M.M., T.M. și N.O.I. împotriva Deciziei penale nr. 48/P din 4 aprilie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AM