ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 310/2021
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 310/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 46 din data de 28 ianuarie 2021, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 4885 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal cu privire la Dosarul nr. x/86/2019 al Tribunalului Suceava, formulată de contestatorul A.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul să plătească statului suma de 300 de RON cheltuieli judiciare.
Încheierea este definitivă.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Noul C. proc. pen. a introdus în legislația procesual penală în capitolul privind procedurile speciale o nouă instituție, respectiv "contestația privind durata procesului penal" reglementată de dispozițiile art. 4881 - art. 4886 C. proc. pen.. Scopul introducerii acestei proceduri a fost acela de a consacra în sistemul judiciar român un remediu efectiv pentru sancționarea lipsei de celeritate a organelor judiciare în desfășurarea procedurilor penale. Instituirea unei astfel de reglementări a fost determinată de numeroasele condamnări pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a pronunțat împotriva statului român ca urmare a omisiunii legiuitorului român de a prevedea în legislația internă remedii efective care să asigure garantarea respectării art. 13 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce consacră dreptul unei persoane ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de Convenție au fost încălcate, în speță dreptul la un proces echitabil în componenta sa privind soluționarea cauzei într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenție, să se adreseze efectiv unei instanțe naționale.
Prioritar analizării temeiniciei contestației formulate, judecătorul trebuie să verifice condițiile de admisibilitate a contestației, respectiv existența unei calități procesuale prevăzute de lege și a unui termen după care contestația poate fi introdusă.
Astfel, potrivit art. 4881 alin. (2) din C. proc. pen., contestația poate fi introdusă de către suspect, inculpat, persoana vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente. În cursul judecății contestația poate fi introdusă și de către procuror.
Potrivit art. 4881 alin. (3) din C. proc. pen., contestația poate fi formulată:
a) după cel puțin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale;
b) după cel puțin un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecății în primă instanță;
c) după cel puțin 6 luni de la sesizarea instanței cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a prevăzut că termenul rezonabil al procedurilor prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenția europeană se aplică tuturor persoanelor implicate într-o procedură penală, indiferent dacă sunt sau nu în stare de arest și are ca scop protecția acestora contra lentorii excesive a procedurilor, în vederea evitării prelungirii pe o perioadă prea mare de timp a incertitudinii cu privire la soarta celui acuzat.
Față de dispozițiile legale prezentate și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a constatat că o condiție de admisibilitate pentru analizarea unei contestații privind durata procesului penal o reprezintă existența unui proces penal în curs (urmărire penală, judecată în primă instanță, sau în căile ordinare ori extraordinare de atac), scopul instituirii acestei proceduri fiind tocmai consacrarea unui remediu pentru accelerarea procedurilor penale.
Analizând Sentința nr. 5/07.01.2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava cu privire la care s-a formulat prezenta contestație la durată proces, Curtea a constatat că acesta avea ca obiect "cerere de recuzare", stadiul procesual fiind revizuire, dosar soluționat prin Sentința penală nr. 5/07.01.2020, prin care, s-a respins, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. vizând Încheierea nr. 232/30.09.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Suceava.
Așadar, s-a constatat că A. a formulat contestație privind durată proces penal cu privire la Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava la data de 15 decembrie 2020, după pronunțarea Sentinței nr. 5, pronunțată la data de 07.01.2020.
Prin urmare, nefiind îndeplinită condiția existenței unui proces penal în curs, dosarul fiind soluționat la începutul anului 2020, în baza art. 4885 din C. proc. pen., Curtea, a respins, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal formulată de petentul A., cu privire la Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava.
Împotriva acestei încheieri, petentul A. a formulat o nouă cale de atac, intitulată plângere solicitând, în esență, să se dispună în consecință conform prevederilor legale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 26.03.2021, sub nr. x/2021.
Examinând calea de atac formulată, Înalta Curte constată următoarele:
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.
Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituție, mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.
Potrivit art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac.
Prin încheierea penală nr. 46 din data de 28 ianuarie 2021, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 4885 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal cu privire la Dosarul nr. x/86/2019 al Tribunalului Suceava, formulată de contestatorul A. și a obligat contestatorul A. la plata sumei de 300 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare din prezenta cale de atac.
Deopotrivă, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 din C. proc. pen., calea ordinară de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Mai mult decât atât, se observă că mențiunea "Definitivă" există, atât în minuta, cât și în dispozitivul Încheierii nr. 46 din data de 28 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, dar cu toate acestea, contestatorul A. a înțeles să o atace cu o nouă contestație, deși această cale de atac nu este prevăzută de lege.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere dispozițiile art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 46 din data de 28 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei încheieri care este definitivă.
Reținând culpa sa procesuală și în ceea ce privește declanșarea netemeinică a noului cadru procesual, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul petent A. împotriva Încheierii penale nr. 46 din data de 28 ianuarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 aprilie 2021.