ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 727/2014

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 235/CA din 2 iulie

2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal,

rejudecând cauza, a respins cererea de suspendare a executării deciziei de soluționare

a contestației din 13 iulie 2010, a deciziei de impunere privind TVA din 15

decembrie 2009 și a raportului de control din 15 decembrie 2009, formulate de reclamantul

C.I.A., în contradictoriu cu D.G.F.P. Satu Mare.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs C.I.A., susținând că este netemeinică și nelegală.

Înalta Curte de

Casație și Justiție la termenul din 11 ianuarie 2013 constatând lipsa nejustificată

a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ.

Datorită faptului

că, până la data de 22 ianuarie 2014, nici una dintre părți nu a solicitat repunerea

cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație

și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a

se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc.

civ.

Potrivit dispozițiilor

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perima

de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții

timp de un an”, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin

îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către

partea care justifică interes.

Având în vedere

și prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cursul

perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată

de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu este cauzată

de lipsa de stăruință a părților în judecată. Astfel, după încetarea împrejurărilor

care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care

s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs înaintea suspendării.

Cum în cauză nu

s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea

astfel cum sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea

dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se din oficiu perimarea

recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat

de C.I.A. împotriva sentinței nr. 235/CA din 2 iulie 2012 a Curții de Apel Oradea,

secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

14 februarie 2014.