ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1789/2016

HOTĂRÂRE

05.10.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1789/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1789/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 decembrie 2015 pe rolul Judecătoriei Focșani sub nr. x/231/2015 reclamanta A.

a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 398, 496, 401, 402, 483-533 C. civ., art. 192, 194, 197 C. proc. civ., în contradictoriu cu pârâtul B., stabilirea domiciliului minorului C. la domiciliul reclamantei; exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă; stabilirea unui program de vizită în favoarea pârâtului de câte două ore, o dată la două săptămâni, la domiciliul mamei; stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina pârâtului în cuantum de 1/4

din veniturile realizate de acesta; suplinirea acordului pârâtului cu privire la ieșirea din țară a minorului

însoțit de mama sa, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 3353 din 20 aprilie 2016, Judecătoria Focșani

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București, reținând că, în conformitate cu dispozițiile art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 126 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este cea de la domiciliul/sediul pârâtului.

Cum în speță pârâtul locuiește efectiv în București, în circumscripția teritorială a Judecătoriei sector 3, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.

Prin sentința nr. 11134 din 2 august 2016, Judecătoria sector 3 București

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Focșani, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă specială ce instituie o competența teritorială exclusivă în materia exercițiului autorității părintești asupra minorului, potrivii căreia instanța competentă teritorial a soluționa cauza este aceea de la domiciliul/reședința minorului.

Având în vedere că la data sesizării instanței, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, domiciliu! minorului era în orașul Odobești, județul Vrancea, competența aparține instanței în circumscripția căreia se află această localitate, respectiv Judecătoria Focșani.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani, pentru argumentele ce succed:

Potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „Până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare”.

Art. 106 C. civ. prevede, la alin. (1), că „Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (...), iar, potrivit art. 107 C. civ., „Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii”.

Art. 114 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 statuează că „dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”.

Titlul IV din C. civ. intitulat „Autoritatea părintească” cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are

competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), Ia stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (ari. 497) sau la exercitarea autorității părintești [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.]. De asemenea, art. 505 C. civ. prevede că „în cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc”, iar la alin. (2) că „Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”.

Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ea obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

Astfel, în speța de față, situației juridice invocate prin acțiune, ce derivă din raportul de filiație dintre minorul C. și părinții acestuia, îi sunt incidente regulile ce guvernează materia autorității părintești și obligației de întreținere, dispozițiile art. 106 C. civ., care enumeră măsurile de ocrotire a minorului și exercitarea drepturilor părintești, constituind o formă de ocrotire ce atrage aplicabilitatea art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, au caracter de normă specială în raport eu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Având în vedere că la data introducerii acțiunii minorul locuia cu mama sa, reclamanta A., în Odobești, județul Vrancea, Judecătoria Focșani fiind instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul persoana ocrotită cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul prezentei pricini, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.